În spatele bărbatului cărunt de 49 de ani stau o grămadă de amintiri. Un trecut incredibil al omului care debuta în lumea raliurilor în urmă cu două decenii și jumătate și avea să câștige de opt ori campionatul național. Pe ruta București – Arbanasi (Bulgaria), în cadrul unei acțiuni de lansare a anvelopelor Michelin Primacy 3, Titi Aur și-a adus aminte de tinerețe. Iar nebunia atât de necesară unui pilot avea să fie înțeleasă imediat: „Pe la cinci ani, am mers pentru prima oară la un raliu, cu tatăl meu. Dintotdeauna mi-am dorit să conduc mașini”, spune el. Dorința nebună de a sta pe scaunul din stânga l-a mânat să încerce, înainte de vârsta majoratului, să își ia permisul de conducere: „Când aveam 16 ani, am fost respins la examenul psihologic de un tovarăș, care apoi avea să fie dat afară pentru că era ciubucar. Pe psihologul care l-a înlocuit l-am păcălit la 17 ani și am luat permisul cu un an mai devreme decât era legal”. Primul pas spre a-și atinge scopul era făcut.
10.000 de mărci pentru trecerea graniței
Trebuia îndeplinit încă un criteriu foarte important, cel financiar. Iar Aur a încercat tot felul de soluții pentru a strânge bani de curse. „În ’86 am participat la primul raliu, la Brașov. Mi s-a dat un autoturism de la club, o Dacie ruginită, care fusese mașină de școală de șoferi. Ca să o fac de competiție, am făcut taximetrie pentru studenții arabi. De la ei mai cumpăram Renault-uri 12, pentru piese”. Câștigurile erau insuficiente pentru un sport atât de costisitor, iar Aur trebuia să caute în continuare noi moduri pentru a face rost de bani. „Luam 10.000 de mărci de persoană ca să îi trecem granița ilegal pe cei dornici. De obicei erau țigani sau nemți cu bani”, spune nonșalant pilotul. Afacerea era complexă, după cum avea să mărturisească Aur, iar rolul său era acela de a deruta poliția: „Eram «iepurele». Băgam omul în mașina unui prieten al meu din Bârlad, fost luptător. După graniță, mergeam în altă mașină împreună cu soția și opream unde erau filtre. Frânam spectaculos în fața polițiștilor, apoi le luam fața ca să poată să treacă mașina din spatele nostru, cea în care era ascuns omul.
Călăuza a devenit fugar
Cu doi ani înainte de Revoluție și după ce a văzut că trecerea graniței nu e un lucru atât de dificil, Titi Aur a hotărât să fugă din țară. Voia să participe la cursele de raluri din Occident, iar climatul politic stătea de-a curmezișul în calea țelului său. Povestește cu umor momentul în care, pe la Timișoara, a trecut în Iugoslavia: „După ce am analizat cum se trece granița, am ajuns cu un camion la frontieră. Am păcălit vameșii, am trecut ilegal granița în timpul nopții și am traversat toată Iugoslavia. Cu urmărire, cu mașini de ocazie. La granița dintre Italia și Iugoslavia am văzut un gard înalt cu sârmă ghimpată. Am zis că asta e frontiera, adevărata graniță dintre comunism și capitalism”. Între el și șansa de a concura în cursele care contau cu adevărat stătea, așadar, un gard. „Întâi am verificat să nu aibă curent”, spune cu un zâmbet în colțul gurii. E zâmbetul succesului. Sau nu. „Am sărit gardul în vreo patru ore. După ce l-am trecut, am văzut că se termina mai încolo și că, de fapt, era o proprietate. Trecusem dintr-o curte în alta”. Aur a reușit, în cele din urmă, să străbată drumul de la comunism la capitalism și să ajungă în Franța. Acolo s-a lovit de o problemă întâlnită și în România: banii. Ba chiar acum avea nevoie de sume mult mai mari decât ar fi avut nevoie în țară pentru a participa la curse. Și-a găsit rapid un loc de muncă și s-a înscris la Școala de pilotaj „Jean Michel Fabre” din Cergi-Pontoise-Paris: „Acolo am dobândit primele tehnici”.
O carieră de piatră
Fără metaforă. E primul loc de muncă al lui Constantin Aur în străinătate. „M-am angajat la Lafarge, o carieră de piatră, ca să strâng banii necesari pentru școala de pilotaj. Dar nu era suficient”. Și pilotul în devenire era brusc bântuit de un deja-vu din țară. Pentru a doua oară, Aur trebuia să își pună mintea la contribuție și să caute un mijloc de a face bani. Metodele legale au fost îmbinate cu cele din afara legii și veniturile de la cariera de piatră erau suplimentate de cele din traficul de țigări: „Am mai făcut bani prin Elveția din treaba asta, până am fost prins”.
Românii sunt mai slabi decât restul europenilor
Contrabanda cu țigări și trecerea ilegală a graniței au fost lăsate în urmă. Tânărul înnebunit de raliuri a devenit campion. Nu o singură dată, ci de opt ori. Titi Aur pare să se fi născut să concureze, iar mașina de raliuri e doar unul dintre mijloacele de exprimare. „De mic am participat la diferite concursuri. Cu bicicleta prin pădure și chiar și acum mi-e drag să fac asta”. Urăște însă motocicleta și stilul în care românii își conduc mașinile. Dă vina pe școlile de șoferi, despre care spune că au o calitate scăzută: „De aceea nu trebuie să ne mire că, în 2009, România a înregistrat 140 de morți la un milion de locuitori, ceea ce înseamnă șapte morți pe zi în accidente rutiere. Iar în 2010 au murit 117 oameni la un milion de locuitori în accidentele auto. Asta în timp ce în Anglia sau Suedia sunt 25 de morți la un milion de oameni. Avem una dintre cele mai negre statistici la acest capitol din Uniunea Eropeană”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER