Gimnastica feminină românească pășește de astăzi într-o nouă perioadă. După cinci ani, antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang se reîntorc în sală să dea o mână de ajutor echipei României. Campioana olimpică la sol, Sandra Izbașa (19 ani), povestește pentru ProSport cum se vede din sală noua perspectivă.
Ai emoții pentru această etapă? Nu, absolut deloc. Antrenamentele tot antrenamente vor fi, vom munci la fel de mult, dacă nu și mai mult. Îmi e un pic teamă pentru că am nevoie de ajutor, mai ales la sol, unde mă bazam pe domnul Forminte, și mi-e greu să mă descurc singură. Îmi va lipsi ajutorul lui, pentru că a fost lângă mine atâția ani.
Cum stai cu pregătirea? Lucrez circuite pe trei aparate, sol, bârnă și sărituri, adică execut elementele, dar nu le leg cu mișcări artistice. Am un program de antrenament individualizat, mi‑am propus să îmi recuperez integralele, după care să ies în concursuri. Vreau să iau totul treptat, să nu forțez. Ai lucrat vreodată cu domnul Bellu și cu doamna Bitang? Nu, va fi o premieră. Am avut o evaluare cu dânșii când am trecut de la lotul de junioare de la Onești la Deva. Aveam 15 ani și foarte multe emoții, pentru noi era ceva nou să fii în fața celor despre care vorbea toată lumea.
Ce s-a întâmplat cu emoțiile pe care le aveai atunci?
M-am maturizat, văd altfel lucrurile și știu că totul depinde de fiecare în parte, de cât de mult vrea să muncească să ajungă în vârf.
Cum vezi această schimbare? Nu știu, mă gândesc că poate din afară se văd altfel lucrurile, se pot sesiza mai ușor greșelile, iar ei ne pot ajuta acolo unde suferim, ca să ne fie bine tuturor.
„Mi se par de treabă”
Te-ai întrebat vreodată cum era să lucrezi cu ei? Nu, pentru că, indiferent cu cine te antrenezi, faci aceleași tumbe, aceleași exerciții și elemente.
Cum ți se par? Nu îi cunosc foarte bine, dar mi se par de treabă. Îi respect și sper să nu fie vreodată probleme.
Domnul Bellu a declarat că ești liderul echipei… Sunt onorată că a spus asta, este o mare responsabilitate și sper să mă achit cu bine de ea. E adevărat că în ultimul an nu am prea fost lider și în sală, la antrenamente, accidentarea dând totul peste cap. Dar sper ca încet-încet totul să revină la ce a fost.
Mai speri să mai revină domnul Forminte? Speranța moarte ultima. Ar fi o gură de aer pentru noi și ne-ar ajuta foarte mult, pentru că avem nevoie de dumnealui, ne-am obișnuit cu el în sală și va fi greu ca dintr-o dată să nu mai fie. Este antrenorul care a făcut echipa din 2005 și cu care am avut rezultate bune.
„Nu știu dacă e o etapă nouă, pentru că fiecare își va vedea pe mai departe de pregătire, fiecare știe ce are de făcut. Sunt aceleași programe, aceleași elemente, aceleași obiective”, Sandra Izbașa, campioană olimpică
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER