Vlad Caba a analizat la sânge un subiect sensibil cu care a obținut un titlu academic. Cifrele alarmante și o concluzie dură: „Suferim în prezent de o boală foarte gravă, mai avem puțin și ne vom îndrepta pentru selecție spre naționala de Under 17, că nu o să mai avem pe cine să aducem”

Vlad Caba (50 ani), antrenorul echipei CSM București, a intrat în istoria handbalului românesc. El tocmai a absolvit un master pe linie academică la nivel de EHF, făcând practic parte din prima generație de antrenori (13 la număr) care se bucură de un astfel de titlu – „Master Academic”.

„Pe latura universitară, te ajută să avansezi sau să obții doctorat și așa mai departe. Strict pe linie de handbal, reprezintă o treaptă în plus față de titlul de Master Coach, dar nu neapărat cu beneficii imediate. Un beneficiu ar fi că, din momentul în care ai obținut titlul, nu mai trebuie să-ți reînnoiești licența Master Coach la 4 ani după ce ai primit-o. Are valențe pe linie universitară și se încearcă pe parte educațională să implice cât mai mult universitățile în educația antrenorilor”.

Vlad Caba și-a luat licența cu lucrarea „Metodologie pentru integrarea tinerilor jucători într-o echipă de seniori”. O temă extrem de sensibilă pentru handbalul românesc, în condițiile în care tot mai puțini juniori sunt promovați în Liga Națională. De ce a ales această temă? „Mi s-a părut foarte interesantă și am și făcut-o, nu este o idee abstractă, ci o metodă pusă în practică de mine la HC Odorhei”, a răspuns antrenorul.

Nu avem o strategie clară în privința jucătorilor aflați la final de juniorat

Vlad Caba a mărturisit că atât la nivel mondial, dar mai ales pe plan intern, pentru că a particularizat lucrarea pe ce se întâmplă în handbalul românesc, a remarcat că tinerii jucători au tot mai mari probleme de a face pasul către seniori după ce termină prima parte a procesului lor de formare, adică junioratul:

„Ce se întâmplă cu ei după aceea? Nu vorbim de cazurile excepționale, de talente, care nu mai au nevoie de nimic, ci de masa mare de jucători care, atunci când termină junioratul, trebuie să facă pasul în lumea seniorilor. Și nu toți sunt pregătiți să facă pasul imediat pentru că ei provin din școli diferite de handbal, din culturi diferite. Iar dacă este să ne referim doar la România, pentru că am particularizat, am constatat că nu avem o strategie clară a jucătorilor tineri, ce se întâmplă cu ei din momentul terminării junioratului până când sunt preluați de o echipă de seniori”.

Din câteva sute de sportivi care au terminat junioratul în 2016, doar 8 au fost absorbiți de Liga Națională

Antrenorul a făcut niște calcule, niște statistici aproximative, având în vedere că la Federație nu există niște statistici clare în privința tinerilor jucători.  

Vlad Caba a explicat cum a făcut calculul:

„Am luat 48 de echipe înscrise în campionatul de juniori 1 ori 16 jucători. Numai că nu poți să știi câți sunt juniori în an terminal. Dar dacă mergi pe jumătate, am ajuns la o cifră de 400 de juniori, care totuși termină acest ciclu. Este aproape dramatic să constați că în 2016, din cei 400 de juniori I, că au fost poate doar 200 de juniori care termină, sau doar 300 – cifra este oricum de ordinul sutelor – doar 8 sportivi au fost absorbiți de prima ligă! Iar dintre aceștia, doar câțiva fac tranziția către echipa de seniori, pentru că restul sunt doar formal în cadrul loturilor. Dincolo de aceasta, nu știm ce se întâmplă cu restul juniorilor, pentru că nu avem o statistică, există și posibilitatea ca ei să meargă și în liga a doua. Dar cum noi știm că nivelul în liga a doua este slab, nu este atractiv pentru ei să se ducă la acest nivel, iar mulți nu-și văd viitorul în handbal. Mai există o variantă care nici nu am luat-o în calcul, există și atracția financiară și mirajul banilor. Iar unii când văd că nu pot să ajungă la a obține un venit, atunci abandonează. Este dramatică această scurgere și pierdere de jucători”.

„Dacă este să fii cinstit până la capăt, de fapt talente se nasc în fiecare an. Problema este cum ajungi să le depistezi și să le aduci spre seniorat”

Vlad Caba a mărturisit că a auzit tot timpul, de când s-a apucat de handbal, că România avea o tranziție extraordinară în trecut de la tineret spre seniori. Iar jucători cu vârste cuprinse între 17 și 20 de ani jucau deja la cele mai mari cluburi în București sau în țară, dar și în echipa națională.

„Și atunci apare întrebarea: De ce era posibil atunci și nu este posibil acum? Nimeni nu are răspunsul. Probabil că instrucția și volumul de muncă care se făcea în trecut era ceva mai mare, dar probabil că și instruirea care se făcea la nivelul juniorilor și tineretului era mai bună, pentru că alte răspunsuri nu poți să ai. În trecut beneficiai de niște talente extraordinare, dar dacă este să fii cinstit până la capăt, de fapt talente se nasc în fiecare an. Problema este cum ajungi să le depistezi și să le aduci spre seniorat.

Totul a plecat de la două probleme mari:

1. Însăși procesul de formare, care probabil este incomplet, nu duce produsele finite suficient de bine la nivel de seniori. Apoi, procesul de formare către ce se îndreaptă, către câștigarea de medalii sau către formarea propriu-zisă de jucători, fără să se excludă una pe cealaltă? Aici este o altă temă de discutat. Din toate generațiile care au terminat, din toate campioanele care au existat în decursul anilor la juniori I, cu festivism, cu medalii, etc, unde sunt jucătorii respectivi? Câți dintre ei au ajuns să fie azi componenți ai naționalei sau în Liga Națională? Probabil că sunt câțiva, dar foarte puțini. Și atunci se pune problema – ce valoare are medalia respectivă, în afara faptului că aduce o bucurie de moment? Unde văd eu problema este această treaptă care nu se trece lin, de la terminarea junioratului către începerea senioratului, acolo este o groapă mare, trec numai cei foarte talentați care aleg bine echipa de seniori și au norocul să găsească pe cineva să se și ocupe de ei, astfel încât să apucesă joace niște minute. Deci nu avem o strategie clară, ce se întâmplă cu juniorii care termină și unde se îndreaptă?
2. Nu am putut să nu iau în calcul tendința tot mai mare a cluburilor de a cumpăra jucători gata formați din străinătate și tot mai puțini se îndreaptă către creșterea de jucători și tranziția către seniorat. Asta este o altă problemă care ar trebui să preocupe la un moment dat, fie cluburile ca strategie proprie, fie federația – să acorde alternative. După mine, soluția nu este să interzici aducerea jucătorilor străini, dar problema mea este că trebuie să acorzi alternative. Atât timp cât nu există obligativitatea să existe o echipă B sau echipa a doua, care să aibă un campionat în care să poți să joci… Sau refacerea completă a sistemului universitar. Dar și dacă le faci pe toate, tot n-ar fi suficient să ai o masă mai mare de jucători. Rezultatul de acum este doar o bază de selecție de 30 de jucători pentru naționala mare. Noi suferim în prezent de o boală foarte gravă, mai avem puțin și ne vom îndrepta pentru selecție spre naționala de Under 17, că nu o să ai pe cine să aduci. Este foarte dramatic faptul că pierdem foarte mulți jucători tineri, nu fac tranziția”.

Exemplul HC Odorhei

Vlad Caba a dat ca exemplu în lucrare clubul la care a lucrat în ultimii 7 ani, până să vină la CSM București, adică HC Odorhei. „Clubul s-a orientat în ultimii ani să investească mai mult în pregătirea antrenorilor de juniori. Astfel, în 2014, ne-am așezat la masă și am discutat cum să aducem în echipa mare și jucătorii în care noi investim, strategie care a existat de la bun început, dar de care ne-am îndepărtat. Nu am vrut să împrumutăm jucători la alte echipe, pentru că nu îi mai ai sub observație și atunci am mers pe o idee progresivă în trei pași: în ultimul an de juniorat, ei au fost invitați la anumite antrenamente ale echipei, să cunoască viața unei echipe, regulile unei echipe, unde ar trebui să ajungă. În același timp am început să-i evaluăm. Jucătorilor cu rata cea mai mare de progres, clubul le-a oferit un contract și au intrat practic în această a doua fază a procesului, în care s-a lucrat masiv la formarea lor, la completarea lipsurilor. A contat și componenta fizică, nu au putut fi aruncați imediat în luptă, pentru că le-ai fi pus în pericol sănătatea. Nu poți să-l aduci la prima ligă fără să fi consolidat din punct de vedere fizic. Iar în anul doi de competiție a urmat integrarea. Am dat trei exemple în lucrarea mea, Szasz, Csog și un alt junior care a fost preluat și urma să fie integrat”.

• „Promovarea unui jucător de la juniori la seniori durează minimum doi ani, este foarte mult de muncă”, Vlad Caba, antrenor CSM București
• „Aud foarte mult că înainte se putea, acum nu se mai poate. Antrenorii se plâng foarte mult că tinerii care vin din spate nu sunt suficient de pregătiți pentru a fi băgați în ligă, lucru care este adevărat, dar nici nu au cum să fie suficient de pregătiți pentru că nici nu sunt la vârsta în care poți să-i iei și să-i folosești ca un produs finit. În foarte mare măsură, plângerile sunt justificate, dar în unele cazuri sunt folosite și ca alibi pentru ca să nu te ocupi de ei. Jucătorul la 18 nu are cum să fie pregătit, dacă nu este o excepție, cum a fost cazul lui Dan Racoțea, el fiind un model de succes. Dar nici el nu știu ce făcea dacă rămânea în România, el s-a dus la o echipă care l-a ajutat să facă tranziția. În afară de câțiva jucători, precum Thalmaier la Turda, nu sunt mulți în ultima vreme care au făcut această tranziție, dimpotrivă se duc către echipe tot mai mici, nu mai auzi de ei și se pierd”, Vlad Caba, antrenor CSM București

Despre Centrul Național de Excelență de la Sighișoara, unde a și lucrat Vlad Caba, înainte de a deveni antrenor la HC Odorhei…

„Din aproximativ 180 de sportivi care au trecut pe la Centrul Național de la Sighișoara, doar 13 au ajuns să cocheteze cu naționala, ceea ce este foarte puțin. Tot o muncă de laborator rămâne și acolo. De asemenea, consider că este o greșeală faptul că jucătorii sunt scoși la așa-zisa licitație pentru că acolo se blochează foarte multe căi. Federația consideră că nu este scump, cluburile consideră că este scump, că fac o investiție în ceva incert. Poate că Federația ar trebui să reconsidere acest proces de formare fără a cere niciun ban, pentru că până la urmă tu câștigi pe latura educațională. Este ca și cum liceul la care ai studiat ar fi cerut facultății niște bani pentru că l-a format pe elev. Dar ai câștigat un om pentru societate, un sportiv pentru handbal în cazul de față, nu se pune așa problema financiar. Dar acestea sunt probleme mai sensibile. Acolo se blochează, de asta nu vin nici cei mai buni jucători la Centru, este complicată treaba”  

„Problemele de fond care țin de strategia unei federații, rămân. Eu am dat exemplul unui club care a început să-și promoveze propriii jucători”, Vlad Caba, antrenor CSM București

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.