Interviu Alina Dumitru:** „Vreau să mă retrag în glorie!”

Alina a sărbătorit medalia la un restaurant în oraș împreună cu părinții și cu frații ei
RMN-ul făcut la cotul drept unde s-a accident în ultimul meci din grupe indică o acumulare de lichid și un tendon întins

Alina Dumitru a deschis seria de medalii a României, chiar în prima zi a Jocurilor Olimpice. Încă resimțindu-se după meciurile dure de sâmbătă, acuzând dureri la gât, cot și picior, micuța judoka a explicat pentru ProSport, cum a decurs ziua de podium și ce planuri de viitor are.

Alina, care a fost cel mai greu meci?
Toate au fost grele pentru mine, nu îmi pot da  seama acum, la cald, în care mi-a fost mai greu. Adversarele au fost toate putrenice, fiecare s-a bătut pentru șansa ei.

Cubaneza a intrat puternic la tine…
A încercat să îmi facă un procedeu, i-am lăsat priza favorabilă, ea a intrat foarte bine și mi-am prins degetul mare de la piciorul drept la care mă accidentasem chiar la plecarea din țară. Am simțit că îmi amorțește piciorul, dar am încercat să rămân concentrată.

În meciul cu mongoleza erai condusă cu 19 secunde înainte de final. Cum ai reușit să recuperezi?
Eram disperată, nu știam ce să-i mai fac, din fericire a intrat ea prost la un procedeu și am putut să duc meciul la Golden Score. S-a luptat neașteptat de bine, a fost un meci dificil, eu m-am și accidentat la cotul drept și m-am speriat când am auzit cum a trosnit. Primul gând a fost că l-am rupt, însă m-am adunat, mi-am păstrat calmul și mi-am zis că trebuie să îmi iau prizele.

Și a urmat japoneza. Te-ai gândit că se repetă povestea de la Beijing?
(râde) Exact asta îmi și doream, să se repete istoria. E o advesară puternică, a dominat în acești patru ani categoria 48 kg, când ea, când colega ei. A fost ciudat cu ea pentru că am simțit-o foarte slabă, am văzut-o și în celelalte meciuri, parcă nu era ea, nu i-a convenit ceva în concurs.

Le-ai urmărit și pe celelalte adversare în timp ce concurau?
Da, pe toate. Am vrut să văd cam ce zi au și mai ales la ce să mă aștept.

Ai auzit încurajările din sală?
Da, auzeam foarte multă lume cum strigă, România, Alina și era ciudat pentru că toate astea nu-mi dădeauo stare bună. Îmi dădeau lacrimile când mă gândeam că sunt și români acolo și au venit pentru noi, să ne vadă, dar imediat încercam să mă întâresc, să-mi spun că sunt acolo pentru un rezultat bun. Nu credeam că o să am atâtea emoții.

Ce ți-a spus domnul Bercean înainte de semifinală?
„Alina trebuie să te concentrezi foarte tare, trebuie să câștigi meciul acesta pentru că nu se știe ce se va întâmpla în recalificări. E șansa ta și trebuie să ieși de aici cu capul sus”.

Spuneai că va fi ultima competiție pentru tine Londra…
Da și asta zic și acum. Mă simt foarte obosită, vreau să stau o perioadă liniștită, să mă adun. Am venit aici pentru o medalie și vreau să mă retrag în glorie. Înseamnă foarte mult pentru mine să disput două finale olimpice și acum e momentul să mă opresc.

Cum ai sărbătorit medalia de argint?
Cu familia, frații mei, prietenul, cu cei care m-au susținut tot timpul. Nu am stat foarte mult pentru că a trebuit să mă întorc în satul olimpic.

Fetele de la lot ți-au pregătit vreo surpriză?
Nu pentru că ele urmau să intre în concurs și când am ajuns eu în cameră deja dormeau. Dar nu-i nimic, vom sărbători după ce vom termina competiția.

A fost medalie, au avut familia alături de tine…
A fost cea mai frumoasă competiție din viața mea. Nu m-am simțit niciodată așa să îi am și pe părinți și pe frați. Tot ce s-a întâmplat a fost un vis frumos. Nici acum nu -mi vine să cred că a ieșit așa.

Cum te simți?
Păi încă mă dor toate, picioare, mâini, gât. Nu a ieșit nimic g rav la RMN-ul făcut la cot, e doar o acumulare de lichid și un tendon întins. Dar trec toate, important e rezultatul și ziua incnredibilă pe care am avut-o. Sunt extrem de fericită!