Marius Vizer este românul cu cea mai înaltă funcție în sportul mondial. Orădeanul conduce din 2007 Federația Internațională de Judo, iar o bună perioadă a fost președintele Sport Accord, organizația umbrelă pentru toate disciplinele olimpice și non-olimpice. A renunțat la funcția de la Sport Accord în urma unei luări de poziție care l-a pus în contradicție cu CIO, însă imaginea sa a rămas la fel de solidă. Drept dovadă, duminică, la meciurile finale 52 kg feminin și 66 kg masculin, din cadrul turneului olimpic, Vizer a fost încadrat de președintele CIO, germanul Thomas Bach, și de președintele Comitetelor Naționale Olimpice din Europa, irlandezul Patrick Joseph Hickey. Sub președinția lui Marius Vizer, judoul a ajuns pe locul trei între disciplinele aflate în pogramul olimpic, după atletism și înot, din punct de vedere al imaginii, interesului și al universalității.
Domnule Vizer, ce impresie vă face Rio de Janeiro, ca oraș-gazdă al Jocurilor Olimpice?
Vorbim de cele mai dificile Jocuri, din cauza crizei care afectează țara de câteva luni. Criză politică, socială și economică. Această situație s-a repercutat masiv asupra strategiei de organizare, de implementare a Jocurilor, de dezvoltare a infrastructurii, a sistemului logistic. S-a întârziat finalizarea unor obiective importante, s-au terminat banii. Cu câteva luni înainte de începerea competiției, brazilienii au anunțat federațiile internaționale că nu mai au bani și a trebuit să facem noi eforturi să rezolvăm pe ultima sută de metri toate întârzierile. Am colaborat cu Comitetul Internațional Olimpic, care erau și ei destul de stresați, și până la urmă am scos-o la capăt.
Au pus federațiile internaționale bani pentru finalizarea lucrărilor?
Da, pare incredibil, dar acesta este adevărul.
În aceste condiții, se poate spune că a fost o idee mai puțin inspirată alegerea orașului Rio pentru găzduirea Jocurilor?
În momentul când s-a luat decizia, părerea mea este că politic și economic Brazilia era o țară stabilă. Era locul cinci în economia mondială, dar în timp s-a dus la vale. Cred că a fost o decizie greșită organizarea Jocurilor la Rio după Campionatul Mondial de fotbal din 2014. Nu mai știu exact cum au fost votările, dar parcă se stabilise deja Campionatul Mondial de fotbal când s-a decis Olimpiada.
Una peste alta competiția a început…
Da, la judo stăm bine, avem statut de prime event limitation, asta înseamnă că în fiecare zi suntem sold out, la toate nivelurile. Că uneori mai sunt locuri goale prin tribune, e din cauza blocajelor, a întârzierilor, a lipsei de coordonare logistică. Deocamdată suntem singurul sport cu statutul acesta. La nivel de universalitate, suntem pe locul trei, cu 136 de țări reprezentate în competiție la judo, și sperăm ca până la terminarea Jocurilor să avem zilnic un judo de calitate, fără probleme și evenimente, și să încheiem Olimpiada cu succes.
Este a treia ediție pe care o coordonați din postura de președinte IJF. Cum era judoul când l-ați preluat și cum este acum?
S-a schimbat foarte mult. Nu vreau să-mi aduc elogii, ci aș vrea să remarc efortul întregii echipe cu care am plecat la drum. Am început în 2007, când aveam două evenimente în patru ani, două campionate mondiale, acum avem 20 de evenimente pe an, campionat mondial în fiecare an, cu excepția anului olimpic, la seniori, juniori, cadeți, 11 Grand Prixuri, 5 Grand Slamuri, un Master, iar de anul viitor începem două evenimente noi, Campionatul Mondial Open și Campionatul Mondial pe echipe de club.
NOILE SPORTURI DIN PROGRAMUL JO 2020: „VA FI MAI MULT CA O PROMOȚIE, OCAZIE UNICĂ‚”
Continuați la șefia IJF?
În momentul acesta, mă gândesc că da. Se mai pot întâmpla multe până anul viitor, dar mă gândesc să continui, pentru că am investit atâta energie, timp, pasiune, bani și simt că încă nu am terminat proiectul și misiunea. Dar în același timp spun sincer că dacă la ora aceasta aș identifica pe cineva capabil și să am convingerea că poate continua dezvoltarea în direcția pe care am indus-o aș fi dispus să-i transfer ștafeta.
Sunteți de acord cu rotația sporturilor în programul olimpic și introducerea permanent a altora? În 2020 intră cinci noi discipline.
La Tokio intră karate, climbing, surfing, baseball și skatebordingul. Cred că s-a exagerat un pic cu numărul sporturilor, pentru că dacă fiecare oraș care va organiza în viitor Jocurile Olimpice trebuie să includă cinci sporturi, va fi dificil. Și se creează puțin și o desincronizare, pentru că fiecare organizator va include sporturi conform tradiției și culturilor sale sportive. Sporturile care intră temporar își vor face iluzii, din câte am înțeles nu vor beneficia de dividende, asta înseamnă că pentru a participa la Jocurile Olimpice vor avea nevoie de sisteme de calificare exigente, vor avea nevoie de investiții. Vor trebui să bage bani, în loc să beneficieze de bani. Va fi mai mult ca o promoție, ocazie unică. În cazul în care Los Angeles va câștiga, atunci baseballul va rămâne.
Los Angeles ar fi favorit la găzduirea ediției din 2024?
Cred că bătălia se va da între Los Angeles și Paris.
„ÎN FEDERAȚIA ROMANA DE JUDO DE CONFUNDĂ‚ FUNCȚIILE”
Ce părere v-au făcut evoluțiile de până acum ale sportivilor români? (nr – după primele două zile de întreceri)
Din ce am văzut până acum, nu m-au convins. Cred că Andreea Chițu ar fi trebuit să ajungă în semifinală, nu ar fi trebuit să fie o problemă pentru ea meciul cu italianca. Cred că ne-am îmbătat cam mult cu apă dulce, cu șanse de podium. Olimpiada este o competiție foarte diferită de celelalte, iar o clipă de neatenție poate să ducă la o tragedie. În orice caz, concluzia este că în Federația Română de Judo se confundă funcțiile. Antrenorii sunt și jucători, și lideri, și arbitri. Antrenorii trebuie să fie antrenori și să se limiteze la sectorul lor profesional, liderii să fie lideri, arbitrii să fie arbitrii și așa mai departe. Pentru că dacă nu se reintră într-un sistem de disciplină, de administrație și de managemant profesional atunci e păcat pentru toți anii aceștia în care s-au adus rezultate și care ar trebui să fie un capital pentru investițiile următoare în judo.
Aceasta este și problema întregului sport românesc?
Nu aș vrea să comentez problema întregului sport românesc. Eu zic că după Jocurile Olimpice neapărat trebuie adoptată o strategie globală, în sinergie cu Ministerul Tineretului și Sportului și federațiile naționale, pe de-o parte, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, pe de altă parte, pentru că fiecare trage în direcții diferite și situația actuală nu-i benefică pentru sport și sportivii români.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER