„Este foarte frumos. Sora mea m-a îndemnat să merg la tenis de masă. Este bine să o am alături de mine, știe mai bine, îmi dă sfaturi și m-a ajutat foarte mult. Jucăm des la antrenamente împreună, dar mă bate, pentru că diferența este mare, de șapte ani și șapte luni. Sora mea este apărătoare, are jocul mai pasiv, iar eu sunt atacantă și dau mai mult topspin. Eu sunt mai vulcanică, mai agitată, ea – mai calculată, mult mai liniștită. Nu știu dacă este un defect sau o calitate„, spune Elena, pentru ProSport, duminică, la două zile încheiate de la succesul său alături de Camelia Mitrofan, imediat după un meci câșigat la simplu.
Antrenorul care o călăuzește la Constanța, Viorel Filimon, spunea despra ea că își intimidează adversara doar prin felul în care se încurajează. „Da, da! Când țip, când zic cho sau când mă mișc pe picioare – asta îl face pe adversar să vadă că ești mai puternic și că ești gata de atac. Uneori, mai strig și hai, dar parcă mai bine simt cho-ul. Toată lumea strigă cho! Și asta am preluat și eu„, spune Elena.
Citește și: ‘Piciul’ cu ‘Bujor în obraz’ din echipa de tenis de masă a României: „Când nu fac lecții, iau o cutie de mingi și încep să servesc. Dau foarte multe servicii, jumătate de oră încontinuu. Acum, sunt aici pentru a juca bine. Anii viitori voi face rezultate pentru România – sunt sigur!”
„Nu am jucat niciodată cu paleta surorii mele”
Elena, multe jucătoare mai mari spun că, după ce folosesc și uzează fețele, le dau mai departe copiilor mai mici. Ai jucat vreodată cu paleta surorii tale? Nu, nu am jucat niciodată cu paleta surorii mele. Prima paletă am primit-o de la antrenori, apoi am primit palete din ce în ce mai bune. Acum, merg la concursuri cu două palete făcute și alte două perechi de fețe.
În tenisul de câmp, între două surori cu o diferență de vârstă mult mai mică – ce-i drept – Serena Williams povestea că mereu și-a dorit ceea ce avea sora ei, Venus. A existat o mică gelozie pe sora ta, care te-a motivat să vrei să ajungi la acest nivel în tenisul de masă? Într-un fel. Deși nu prea înțelegeam mare lucru, diferența fiind sesizabilă între noi. Atunci când eram mică, mă jucam. Vedeam însă că ea are atâtea medalii și voiam și eu.
Ce au sportivele asiatice în plus? Ele petrec cam opt ore de antrenament în sală. Cred că se pregătesc mult mai mult și sunt foarte focusate pe tenis de masă. Noi, mai mergem și în parc, mai mergem și la școală. Ele, însă, se concentrează doar pe tenisul de masă, de asta cred că sunt superioare, într-un fel.
Cum te-ai descurca la tenis de câmp? Nu cred că m-aș descurca. M-aș descurca la mișcare, dar cred că este mai dificil, pentru că îți trebuie mai multă forță – să servești, să lovești.
Petreci multe momente alături de Camelia, la club, în Constanța, la concursuri. Poți să ne povestești unul dintre momentele haioase, o farsă făcută, poate? Eu fac de 8 ani fac tenis de masă, de 6 ani pot spune că fac echipă alături de Cami și am jucat mai mereu dublu. Sunt multe momente haioase, serioase, amuzante. O singură dată cred că i-am făcut o farsă – i-am ascuns tricourile și apoi mi le-a ascuns și ea mie. Apoi, nu.
O fire vulcanică pe teren, Elena Zaharia recunoaște că drumul spre titlul european la cadete, cu echipa, a fost udat și de multe lacrimi. „Au fost destule, pentru că atunci când pierdeam, mă ofticam foarte tare – dar nu la meci, pentru a nu mă vedea adversara. Nu e bine să te vadă, pentru că îi dai mai multă putere asupra ta. Au fost și lacrimi de fericire, când am luat locul 3, anul trecut, la Europene, și când am câștigat două Open-uri. Acasă nu plâng. Mă duc în vestiar sau în baie și mă descarc„, spune Elena pentru ProSport.
„Noaptea de după titlul european nu prea am dormit-o, cu tot concertul și premierea. Am ajuns în cameră după 2:00 și m-am băgat în pat după 3:00. Dar, am dormit foarte mult după aia – până la 11:00. A fost ca un Revelion, da….”, Elena Zaharia, campioană europeană de cadete cu echipa României, alături de Camelia Mitrofan, Irina Rus și Ioana Sîngeorzan, după 3-2 cu Rusia
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER