Simona Halep a obținut a opta victorie consecutivă în turneele de Mare Șlem. Un 6-2, 6-4, a continuat, marți, seria lăsată cu puncte de suspensie la Roland Garros, pe 9 iunie. A opta victorie în circuit, pentru că de atunci, a lăsat hiat în sezonul său.
Ziua Simonei s-a încheiat cu o întâlnire de suflet cu o legendă și un model din circuitul WTA. Billie Jean King. Eleva lui Darren Cahill se învârte acum mai relaxat ca oricând printre greii sportului alb și o face cu stil. La fel cum a arătat și prestația Simonei la debutul pe Terenul Central.
Short-stature sisters unite. Great to see you today, @Simona_Halep. #Wimbledon pic.twitter.com/GD0grXZfJe — Billie Jean King (@BillieJeanKing) July 3, 2018
Short-stature sisters unite. Great to see you today, @Simona_Halep. #Wimbledon pic.twitter.com/GD0grXZfJe
— Billie Jean King (@BillieJeanKing) July 3, 2018
1. Game face on!
Simona Halep, fata mereu serioasă pe teren, s-a obișnuit să zâmbească după victoria de la Roland Garros, prima care a făcut-o cu adevărat să arboreze un zâmbet debordant, sincer și plin, care i-a luminat fața. La revenirea în competiție însă, Simona Halep a părut la fel de concentrată și aproape morocănoasă ca înainte de succesul în fața americancei Sloane Stephens. Așa cum notează site-ul oficial al turneului de Mare Șlem londonez, Simona Halep a apărut pe Central cu acel ‘game face’ sobru, serios, concentrat.
Un lucru care nu a venit niciodată ușor pentru o jucătoare care tocmai dăduse marea lovitură a carierei, un lucru care este departe de a fi garantat, dat de la sine. Simona Halep a reușit să dea reset și să revină la starea normală de competiție. Cu un plus la nivelul încredere și convingere, dar cu aceeași doză de profesionism necesară pentru a rezista într-un circuit în care o scădere de doar 1% în concentrare este fatală, iar coada alcătuită de fete flămânde de rezultate mari și victorii este lungă și agresivă. Abia după cele 78 de minute care i-au asigurat biletul pentru tabloul de 64, Simona a zâmbit din nou.
2. Too easy? Nu. Dar nici nu ar fi trebuit să fie
Simona, numărul 1 mondial, a înfruntat-o pe jucătoarea de pe poziția 100. Doi de zero fac diferența uriașă dintre cele două. Și 13 centimetri.
Halep a cedat șase game-uri la debutul la Wimbledon, fără să fi avut un turneu-tampon cu ajutorul căruia să găsească reglajele și ajustările de la derapajele de pe zgură la deplasarea pe iarba ușor alunecoasă și de la săritura brutală a mingii din zgură – într-o zi cu soare la mini-săriturile din iarbă care te forțează să flexezi genunchii și să lovești mai mereu de la puțini centimetri de suprafața de joc.
Românca a trecut de primul tur la Wimbledon pentru a șasea oară. De patru ori a câștigat mai net meciul de debut – 6-4, 6-1 cu Erakovic în 2017 și în 2016 cu Anna Karolina Schmiedlova, 6-2, 6-2 cu Teliana Pereira în 2014 (când și-a stabilit rezultatul-reper, o semifinală) și, respectiv, 6-1, 6-2 în 2011, la debut, înainte de acel meci în care i-a luat un prim set Serenei Williams.
Doar în 2016 însă, Simona ratase turneele pregătitoare. Pierderea serviciului în primul set, după 2-0, dar și combativitatea niponei din setul doi, venită într-o partidă în care, cu toate micile greșeli și inexactitățile ivite, Simona nu a scăpat niciun moment din mână controlul asupra deznodământului, nu fac decât să ajute într-o anumită măsură la construirea formei necesare pentru pașii următori, care vor deveni din ce în ce mai complicați, în ciuda faptului că, iată, o jucătoare precum Petra Kvitova, foarte în formă în acest an, a părăsit întrecerea, deschizând mai mult orizontul.
Istoria arată că meciurile prea dezechilibrate din primele tururi nu înseamnă neapărat și 7 victorii până la final. A pățit-o însuși Rafael Nadal, chiar la turneul favorit, încheind dezamăgitor, prin abandon, o ediție 2016 în care, până în turul trei, cu doar 9 game-uri cedate, stabilise un nou record personal de eficiență.
3. Simona primește o nouă porție de Asia: îndemânare, lovituri plate dar și cu o doză de variație
Match-up-urile propuse Simonei Halep la acest debut de Wimbledon 2018 vin pe filieră asiatică – adică de acolo de unde tenisul se joacă en-gross simplu și dublu, dezvoltând jucătoarelor abilități mixte. Acolo unde jucătoarele nu sunt cele mai înalte (excepție – Naomi Osaka) și nici prototipul de big hitter în varianta cea mai pură, dar care totuși lovesc plat, ca tenismene tipice de iarbă, iuți, greu de doborât psihic și capabile parcă în orice context, din senin, să învingă o fată din Top 10, 15 sau 20, o campioană precum Kuznețova sau Venus Williams (o făcuse chiar Nara, fost număr 32 WTA, dar nu în perioada de maxim a carierei). Sunt jucătoare îndemânatice, mereu abile în a culege mingi joase, dubioase, neortodoxe, cu zâmbetul pe buze – așa cum vedeam la Su-Wei Hsieh, senzația de la Australian Open.
Kurumi Nara a fost. Vine Saisai Zheng – acum locul 126 WTA, dar fost număr 60. Mai comod decât o Sabalenka sau Makarova, cu fizicul lor și forța brută. Dar suficient de provocator pentru ca, gestionând just partida, să fii gata pentru ceea ce urmează.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER