Scoțianul a câștigat duminică turneul de la Wimbledon, după o finală de vis cu Novak Djokovic, scor 6-4, 7-5, 6-4. Andy a devenit primul britanic învingător pe iarba londoneză, la simplu, după o pauză de 77 de ani
Superbă lipsă de logică a acestei ediții de la Wimbledon care a început cu acel ilogissim 0-3 suferit de Nadal în fața unui jucător venit din cenușa clasamentului ATP, Steve Darcis. Murray a fost condus cu 2-0 la seturi în sferturi de o amintire a excelentului Verdasco de acum câțiva ani, a fost condus cu 1-0 la seturi de cel mai necunoscut semifinalist la Wimbledon din ultimii ani, Janowitz, și totuși l-a desființat cu 3-0 în finală pe liderul mondial, Novak Djokovic. Care, în aceeași superbă lipsă de logică a acestui turneu, a suferit o înfrângere crâncenă în finală după ce câștigase în semifinală cea mai frumoasă partidă pe care o jucase vreodată, după cum chiar Djokovic a mărturisit despre victoria cu Del Potro.
O superbă lipsă de logică are practic întreaga istorie a Wimbledonului. Turneul care practic înseamnă leagănul lumii tenisului nu mai fusese câștigat de părinții săi britanici timp de 77 de ani. O britanică, Virginia Wade, obținuse acest trofeu pentru ultima oară pentru țara sa în ”77. Dar la bărbați, generații întregi de fani britanici ai acestui sport atât de „british” nu văzuseră unul de-al lor ridicând deasupra capului istoricul trofeu. A venit un scoțian pentru a pune capăt obsedantei așteptări. Ce ironie, într-un moment în care separatismul scoțian se manifestă tot mai puternic, Murray păstrează totuși trofeul în Regat după 77 de ani de pribegie. Noroc pentru orgoliul britanic că victoria lui Andy a venit chiar înainte de organizarea în Scoția a referendumului pentru separarea de restul Regatului încă Unit.
Ce transformare uriașă a suferit Andy Murray de la prima sa finală de Grand Slam, pierdută cu 3-0 în fața lui Federer acum 5 ani la US Open, la cea pe care o câștigă acum cu 3-0 în fața liderului mondial Novak Djokovic. „Zidul” de pe vremuri, care nu făcea altceva decât să întoarcă exasperant în terenul advers mingile cu care era alergat de cel din fața sa, a căpătat între timp curaj, spirit ofensiv, polivalență și chiar o doză respectabilă de rafinament. Andy Murray de pe vremuri era o ploaie mohorâtă și insistentă pe terenurile de tenis. Și totuși soarele a fost readus la Wimbledon de acest scoțian reinventat ca joc, adus la eficiență maximă de un Andy Murray al anilor ”80 ca stil, enigmaticul Ivan Lendl.
După ce eternul semifinalist Tim Henman a dat numele unei coline din complexul londonez, Andy Murray, primul britanic care după 77 de ani cucerește aici trofeul de simplu la masculin, are o șansă chiar la brandul arenei centrale de la Wimbledon. Doar vorbim de un History Man, așa cum l-a gratulat The Sun.
Andy Murray este al patrulea jucător din „Big 4″ care se impune la Wimbledon în ultimii patru ani. Seria a fost deschisă de Nadal (2010), urmat apoi de Djokovic (2011) și Federer (2012)
Novak Djokovic și Andy Murray s-au întâlnit în a treia finală de Grand Slam din ultimele patru. Murray are 2-1, după ce s-a impus la US Open și Wimbledon, iar Nole a luat titlul la Australian Open
Andy Murray a fost susținut din tribune, printre alții, de prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron, de Victoria Beckham, Gerard Butler sau Wayne Ronney
„A fost un meci greu, nu știu cum am reușit să câștig acel ultim game, în care am ratat trei mingi de meci. Am jucat împotriva lui Novak de multe ori. Cine pierde își pune în gând să câștige următoare întâlnire și să-și ia revanșa”, a spus Andy Murray la finalul partidei cu Djokovic.
În ciuda eliminărilor premature ale lui Nadal și Federer, competiția masculină de la Wimbledon va avea parte de o finală demnă de „firma” celui mai galonat turneu de Grand Slam. Novak Djokovic și Andy Murray se vor întâlni duminică, într-un meci cu trofeul pe masă.
AICI AI CRONICA PRIMEI SEMIFINALE MASCULINE DE LA WIMBLEDON, CEA MAI LUNGĂ‚ DIN ISTORIA TURNEULUI LONDONEZ. DJOKOVIC L-A ÎNVINS PE DEL POTRO, DUPĂ‚ UN MECI DE INFARCT
Andy Murray a trecut, așadar, nu fără emoții, de marea surpriză a turneului, Jerzy Janowicz, scor 6-7(2), 6-4, 6-4, 6-3 Cap de serie numărul 24, polonezul a plătit tribut lipsei de experiență și emoțiilor, deși adversarul nu s-a aflat în dispoziția de joc obișnuită. Posesor al unui serviciu letal (are 202 cm înălțime), Janowicz – care de luni va urca între primii 15 jucători în clasamentul ATP – a fost trădat de principala sa „armă”: a servit doar 9 ași, față de cei 20 ai scoțianului, și a bifat nu mai puțin de 11 duble greșeli! (una singură Murray, la finalul primului act, la minge de set pentru adversar).
De partea cealaltă, scoțianul a arătat destul de multă inconstanță în joc, îmbinând momentele excelente cu cele de „blackout”, exact ca în sfertul cu Verdasco. Totuși, în momentele cheie, Murray a reușit să se adune și a dat senzația că forțează atât cât este nevoie să se califice în marea finală.
După ce britanicii au visat în zadar timp de aproape un deceniu că Tim Henmann poate rupe blestemul și se poate impune la Wimbledon, acum speranțele lor stau de câțiva ani în Murray. Scoțianul a făcut finală anul trecut, iar acum speră să fie primul britanic din 1936 până în prezent care să se impună la All England Lawn Tennis and Croquet Club. Frederick John Perry este ultimul britanic care a reușit să câștige titlul pe „teren propriu”, în urmă cu 77 de ani.
Altfel, meciul a fost preț de aproximativ 20 de minute întrerupt din cauza întunericului. Organizatorii au decis, la finalul setului trei, că este momentul ca acoperișul să fie tras, astfel încât cei doi să evolueze la lumina reflectoarelor. Murray s-a arătat nemulțumit de decizie, considerând că încă era suficientă lumină pentru ca partida să continue. Scoțianul avea un ascendent enorm asupra adversarului, după ce a revenit de la 1-4 în setul anterior și spera să își fructifice, astfel, avantajul.
1-1 era, înaintea disputei din această seară, scorul întâlnirilor directe dintre Murray și Janowicz
11-7 este raportul confruntărilor directe dintre Djokovic și Murray, favorabil sârbului. Pe iarbă, cei doi s-au mai întâlnit o singură dată. Se întâmpla anul trecut, la Olimpiada de la Londra, când scoțianul se califica în finală, după ce a dispus cu un dublu 7-5 de actualul lider mondial
De notat că ultima întâlnire dintre cei doi sportivi s-a consemnat tot într-un turneu de Grand Slam. În iarnă, în finala de la Australian Open, Nole se impunea în patru seturi, scor 6-7(2), 7-6(3), 6-3, 6-2. În total, primii doi jucători din clasamentul ATP s-au întâlnit de patru ori în turneele de Grand Slam – de trei ori în finală, o dată în semifinală -. Și la acest capitol sârbul conduce (3-1). Totuși, Murray i-a administrat lui Djokovic una dintre cele mai usturătoare înfrângeri din carieră, nu din prisma scorului, ci a dramatismului întâlnirii. Anul trecut, la US Open, britanicul își trecea în palmares singurul trofeu de Grand Slam, după un ultim act teribil, încheiat în 5 seturi: 7-6(10), 7-5, 2-6, 3-6, 6-2.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER