„Eu cum mai devin acum Simona Halep?”, se întreabă Andrada Surdeanu, sportiva care a fost bătută de tatăl său la un turneu de tenis din Israel, incident în urma căruia acesta a fost reținut de poliția din Israel și dus la un penitenciar aflat la 40 de kilometri distanță de orașul Kiriat Șmona. Episodul a făcut rapid înconjurul presei din România și, în ciuda dezmințirilor date de jucătoare pe contul personal de Facebook, lucrurile nu par să se apropie de final. Andrada a acceptat dialogul cu reporterii ProSport pentru a încerca să lămurească incidentul. Tocmai terminase orele la liceu și răspunsese întrebărilor colegilor și directorului, toți la curent cu situația tatălui și antrenorului său, Lucian Surdeanu.
Fata a început curajos interviul, a explicat ce s-a întâmplat, și-a cerut scuze. A pufnit în plâns aproape de casă, atunci când a vorbit despre fratele mai mic, Vlad, care pe 1 decembrie a împlinit 9 ani: „Dar nu l-a avut pe tata lângă el. Ne-a spus că nu vrea niciun cadou, îl vrea pe el acasă, să fim toți fericiți”. Ieșirea nervoasă a lui Lucian Surdeanu a zguduit-o din temelii pe Andrada. Nu reușește să doarmă noaptea, nu mai poate duce până la capăt un antrenament, iar de mâncat nici nu se pune problema. La fel ca fratele său, își vrea tatăl înapoi acasă. Îi ia apărarea și spune că a fost pentru prima dată când a lovit-o: „Ne mai certam, mai țipam unul la celălalt, dar atât”.
„M-a împins în copertină și mi-a dat două palme. Mă simt vinovată, dar știu că nu e doar vina mea”
ProSport: Bună, Andrada. Probabil că știi despre ce vreau să vorbim… Cum te simți? Andrada Surdeanu: Nu știu cum sunt. Acum mă întorc de la școală. Mă simt mai liniștită, am văzut-o ieri pe mama, am putut să o iau în brațe și să mă simt în siguranță. Eu de luni nu am mai vorbit deloc cu tata, iar asta mă distruge. Și când citesc că e descris drept și , îmi vine să urlu de durere. Mă simt vinovată pentru ce i se întâmplă, chiar dacă știu că nu e doar vina mea.
Ce s-a întâmplat la meci? Sunt vehiculate variante și variante. Eu nu am jucat prea bine la meciul de simplu din Israel. Am văzut că nu pot și nici nu am mai încercat. La final, mi-a cerut telefonul. Așa mă pedepsea el pe mine atunci când, din vina mea, nu reușeam să câștig. I-am zis să îl ia și i l-am aruncat. Normal că nu l-a prins, dar s-a enervat, pentru că am fost obraznică. M-a împins în copertină atunci și mi-a dat două palme. Una dintre ele m-a lovit și la nas, iar eu și fratele meu suntem sensibili, imediat ne curge sângele la cel mai mic contact. Eu m-am așezat în genunchi, mi-am pus palmele la față, ca să nu mă mai poată lovi. Aveam puțin sânge, eram speriată, tremuram. Mi-a dat prosopul și l-am umezit. Nu mult. Era toată lumea acolo, abia se terminase meciul. Tata mi-a recomandat să mă duc la medicul turneului, că el nu avea ce să-mi facă. Când m-am întors eu, fusese deja dat afară din bază și trimis la hotel.
„Tu îți dai seama cum este să îți vezi părintele arestat? Am avut încredere și…”
Și de la hotel cum a ajuns să fie luat de autoritățile israeliene? Până să ajung eu la el, deja îl ridicaseră. M-au dus arbitrii la secția de poliție. Pe drum, am oprit lângă o altă mașină de poliție. Avea gratii în spate și, când m-am uitat mai bine, l-am recunoscut pe tata. Tu îți dai seama cum este să îți vezi părintele arestat? (începe să plângă) La secția de poliție nu m-au lăsat să îl văd, de parcă era un câine turbat și eu trebuia să stau departe de el. A trebuit să dau o declarație. Arbitrul mi-o traducea din ebraică în engleză. Mi s-a spus că îl țin în arest doar o seară, atât cât să se liniștească, că va fi bine și că o să ne întoarcem duminică, atunci când aveam biletele, în țară. Doar de asta am semnat. Nu știam că nu trebuie, nu mi-am dat seama ce fac. Am avut încredere și… Și tata încă e în închisoare. L-au dus la 40 de kilometri de oraș. Încercăm să facem tot posibilul să îl aducem în țară, să îl expulzeze, să-i dea doar o amendă.
Te-a mai lovit până acum? Sau a fost pentru prima dată? Nu, niciodată. Ne certam la antrenamente, dar atât. A fost prima dată. Acum are și restricții, nu mai are voie să meargă cu mine la turnee. Mie practic mi se pune o piedică acum. Cu cine să mă duc? Eu cum mai devin Simona Halep? De 10 ani practic sportul ăsta și am senzația că episodul, când se va rezolva, că trebuie să se rezolve, o să mă urmărească toată viața. Pot să mă duc la o facultate din Statele Unite, să joc acolo tenis. Dar cine mă primește dacă citește că am fost bătută de tata?
„Am avut meci la dublu, dar am abandonat. Tremuram toată”
Dormi noaptea? Cum ți s-a schimbat viața în ultimele zile? În ziua în care s-a întâmplat asta, nu am putut să închid un ochi. Îmi aminteam doar că l-am văzut pe tata după niște gratii. Apoi, am avut meci la dublu, dar am abandonat după câteva game-uri. Tremuram toată, mă uitam pe margine și nu îl vedeam pe tata, așa cum eram obișnuită. Iar după, dacă reușesc să dorm patru ore în total, e bine. Mă trezesc constant noaptea. Azi m-a chemat și directorul liceului, să dau o declarație. Sunt foarte, foarte obosită.
Fratele tău, Vlad, face și el tenis. I-ați povestit ce s-a întâmplat? A împlinit luni nouă ani. (pufnește iar în plâns) A zis că își dorește să fie fericit, să fie cu tata. Îmi pare rău, nu pot… Știu părinți care își bat copiii de îi rup, care le distrug costumele dacă pierd. Și tata… E mult prea mult ce i se întâmplă. Nu zic că e normal să mă lovească, nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Eu îl iubesc foarte mult. Enorm! Vreau să vină acasă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER