În ochii ei strălucește satisfacția găsirii unor soluții în anumite momente de cumpănă. N-a dezarmat vreodată. Și nici prin cap nu-i trece să nu deschidă curând ușa către prima sută de jucătoare ale lumii. E un fel de barieră. Un prag psihologic greu de depășit. Dătător de speranță, dar în același timp generator de o apăsare. O apăsare continuă. Ca a unui bolovan ce atârnă în spate în încercare de a urca niște scări înalte. Un țel firesc pentru o fată de 24 de ani care în urmă cu 20 începea în paralel să mânuiască bețele de schi și racheta de tenis cu aceeași îndemânare.
Îi plăcea să se îmbrace tot în culori vesele. Și adora frigul care-i tăia obrajii. Ca și acum. Ana Bogdan s-a născut în frumoasa Sinaia și a dat din cap afirmativ când părinții săi, Ion și Monica, au întrebat-o dacă vrea să facă sport. Tenace, ambițioasă și mereu deschisă provocărilor, fata cu privirea de culoarea cerului senin s-a axat după un timp doar pe tenis. N-a tăiat toate punțile cu sporturile de iarnă, dar le mai practică doar din când în când. Să-și mai îndulcească sufletul.
Interviul cu eleva antrenorului Gabi Moraru este despre sport și viață, înfrângeri și zâmbete, puterea de a alege și atitudine, visuri și plăcerea de a trăi, dar și despre idoli. Pentru că tenisul nu înseamnă doar Top Ten, Top 50 sau Top 100. E mult mai mult. Iar Ana Bogdan (actual nr.112 WTA / 104 WTA cel mai înalt atins în carieră) știe să vorbească pe o limbă pe înțelesul tuturor despre sacrificii și ce nu se vede la televizor. S-o ascultăm!
BANCĂ‚ 522.000 de dolari e suma câștigată din tenis de Ana Bogdan, în toată cariera. În 2017, sportiva legitimată la Steaua, a fost premiată cu 283.000 de dolari. Foto: arhivă personală
În copilărie am primit cadou o rachetă Wilson Prostaff Clasic, modelul cu care juca Stefan Edberg. Până la urmă am spart-o, pentru că nu știam să lovesc bine probabil. Văd că joci cu un model asemănător, nu? Este un Wilson Burn 100, racheta cu care joacă și Simona Halep, și Elina Svitolina. Eu o folosesc pentru că mă ajuta în stilul meu agresiv, am încercat mai multe. Am jucat și cu Babolat, și cu Fischer, dar mi-a plăcut foarte mult acest model pentru că am și control, și putere în același timp.
Cu Fischer juca parcă Michael Stich, nu? Și Andrei Pavel, toată cariera, a jucat cu Fischer. Da, da.
Cu câte rachete mergi, de regulă, la un turneu? Minimum cinci!
Ai spart multe de-a lungul carierei? Sparg destul de multe.
Să înțeleg că ești o jucătoare nervoasă? Da, mă exteriorizez mult și mă încurajez mult. Sunt perioade și perioade.
Așa ai fost mereu sau este o trăsătură pe care ai cultivat-o pe parcurs? Așa am fost eu, da. Mi-a plăcut să mă încurajez, să mă bucur pentru punctele pe care le câștigam.
LA DUBLU Ana și Norris Măgeanu, viitorul soț și cel mai pătimaș fan FOTO: arhivă personală
VOCEA ROMÂNIEI Norris și antrenorul Gabi Moraru, anul acesta, la turneul de la București FOTO: Cezara Paraschiv
La Open-ul de la București, toți spectatorii strigau „Ana!”. Din punct de vedere mental reușeai să capeți mai multă încredere în tine? Da, m-a ajutat enorm! În momentul în care se striga numele meu, era un sentiment… Îmi dădea foarte multă energie și parcă doar despre mine era vorba acolo. Parcă doar eu contam! Publicul mi-a dat energie și mi-a dat putere în fiecare meci.
Din loja ta venea un îndemn: „Respiră, respiră!” Ți-l transmitea soțul tău, Norris? Sau venea și de la antrenor? Mai mult de la Norris. El mereu îmi spune să respir, să fiu calmă și să trec peste orice punct pe care l-am pierdut.
Noi, spectatorii, vedem jocul vostru din teren. De foarte puține ori descoperim și ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise. Cât de mult contează o pregătire fizică pentru voi? Este esențială! Cel mai mult contează exercițiile de prevenție. Sunt exerciții cu elastice, pe care trebuie să le facem zilnic pentru a preveni accidentările. Apoi rezistența, viteza, forța, totul contează. Este un sport complex, toată musculatura trebuie pusă la punct.
LA COTE ÎNALTE Backhand-ul în cros e lovitura favorită a jucătoarei născută în Sinaia. Foto: arhivă personală
„Am pierdut meciuri pentru că nu am avut răbdare, iar celelalte fete știau unde să plaseze mingea”. Serviciul – o problemă națională și ce ar împrumuta pentru un portret robot ideal
Jucătorii de tenis susțin că au o vacanță de cel mult două, trei săptămâni pe an. Cum a fost pentru tine 2017? Un an cu foarte puține vacanțe, am decis că voi lua o vacanță la sfârșitul sezonul. Am mai avut zile libere între turnee… sau după un circuit. M-am dus să-mi văd părinții (n.r. – în Sinaia) sau prietenii apropiați, dar nu le pot numi vacanțe.
Antrenorul tău, Gabi Moraru, spunea că tu preferi un joc mai agresiv și că trebuie să fii mai decisă atunci când lovești mingea. Cât de greu este să aplici acest sfat? Nu este dificil să fac asta, acesta este stilul meu. De când am jucat prima dată mi-a plăcut să dau tare în minge, să dau cu toată forța. Cu cât dădeam mai tare, cu atât eram mai entuziasmată. Am pierdut meciuri pentru că nu aveam răbdare, iar celelalte fete știau unde să plaseze mingea. La mine, serviciul al doilea era mai puternic decât primul! S-au străduit să mă tempereze.
Mai multe jucătoare din România au tot susținut că trebuie să progreseze la serviciu. Se poate spune că la juniorat nu sunteți antrenate special pentru serviciu? De ce aveți aceste deficiențe? Am discutat foarte mult cu antrenorul și cu tatăl meu. Am realizat că nu contează forța, contează unde plasezi mingea. Este foarte important să nu greșești primul serviciu! Îți creează un avantaj foarte mare dacă adversarul nu știe unde vei da. Dacă îl greșești pe primul, e clar că pe al doilea îl vei da mai încet. Am încercat să lucrăm mult pe primul serviciu, să fie bine plasat și nu atât de puternic.
Îți propun un exercițiu de imaginație. Dacă ai putea să-ți realizezi portretul robot cu diferite calități ale jucătoarelor din WTA, din acest moment, ce ai împrumuta de la fiecare? Serviciul Serenei (n.r. Serena Williams). Are un serviciu extraordinar. Și Pliskova servește foarte bine, o ajută înălțimea. Mi-aș dori să pot să vin mai des la fileu. Flipkens este o jucătoare care vine foarte mult la fileu. M-am întâlnit cu ea anul acesta, la New Haven. Mi-aș dori să am tendința de a închide mai multe puncte la fileu.
104 e cel mai înalt loc pe care l-a atins în carieră, pe 24 iulie 2017 FOTO: arhivă personală
Ana Bogdan a evoluat la două ediții ale turneului de Mare Șlem de la Roland Garros. A fost eliminată în primul tur, în 2015, iar anul acesta a pătruns până în turul al treilea, fază în care a pierdut în fața franțuzoaicei Virginie Razzano, scor 4-6, 0-6
Anul 2014 l-a încheiat pe 241 WTA, iar un an mai târziu se clasa la finalul sezonului pe 161. Anul 2016 l-a terminat pe 118 WTA
Când „suta” devine un prag psihologic și punctul în care dragostea și ura se amestecă. Plus o carte care te lasă pe gânduri
Ce film ai văzut ultima oară despre tenis? Sau ce carte ai citit? Îmi doresc foarte mult să văd filmul Borg vs McEnroe, n-am apucat să-l văd. Am citit cartea Serenei Williams, cartea lui Andre Agassi… Cea a lui Agassi m-a impresionat foarte mult pentru că a fost un jucător care a spus clar că a urât tenisul, însă a ajuns campion. Serena m-a inspirat mereu.
Dar tu când urăști tenisul și când îl iubești? Îl urăsc atunci când pierd câte un meci sau n-am rezultatul dorit la un turneu. Sau când antrenamentele sunt extrem, extrem de dure. Însă, cu cât antrenamentele sunt mai dure, ura dispare și devine plăcere. Simt că depășesc anumite praguri, iar la final, când mă gândesc, chiar îmi face plăcere.
Accederea în primele 100 de jucătoare ale lumii este un prag psihologic? Tu ai fost mereu foarte aproape. Ai fost locul 104, acum ești pe poziția 112. Te afectează mult această ratare a primei sute? Nu. M-a afectat prima dată când am fost foarte aproape, iar rezultatul acelui turneu a contat pentru accederea în top 100. Mi-am dorit foarte mult, dar mi-am dat seamă că, și dacă eram pe locul 99 sau 98, pe termen lung, ar fi fost ceva extraordinar. Încerc să mă gândesc că locul meu e mult mai sus de atât. Cu cât mă gândeam mai mult la intrarea în top 100, cu atât puneam mai multă presiune pe mine. E clar că pe mine nu m-a avantajat, astfel că am început să mă gândesc mult mai departe. Încerc să nu-mi mai impun obiective pe termen scurt.
BACKGROUND Ana a început tenisul la vârsta de 4 ani, sub îndrumarea părinților, Ion și Monica. Suprafața sa favorită e hard-ul FOTO: arhivă personală
Golgota din subsolul ierarhiei WTA. „Jucam și câte patru meciuri în calificări la turneele de 10.000, intram pe tablou obosită și pierdeam din primul tur. Au fost câteva săptămâni dure”. Care e cel mai important sfat care a făcut-o să depășească toate obstacolele ivite în carieră
Cât de importantă este prezența într-o echipă, din spatele unui jucător de tenis, a unor oameni cu posturi bine conturate? Sparring partner, preparator fizic, psiholog… Îți oferă un confort psihic. Știi că fiecare își face treaba lui, cât poate el de bine. Ție ca sporitv îți oferă un echilibru și un confort. De asemenea, este și o atmosferă foarte bună când există atâția oameni în jurul tău care țintesc același lucru. Se formează astfel o energie plăcută în jurul tău. Totul e diferit… față de postura în care ești cu un singur antrenor.
Spune-mi două sfaturi foarte bune pe care le-ai învățat în cariera ta. Unul de la actualul antrenor, Gabi Moraru, și unul din trecut, dat de fostul antrenor. Gabi, la fel ca tata, care a fost antrenorul meu timp de 13 ani, mi-a spus același lucru: să cred în mine! Chiar și Norris, viitorul meu soț, mi-a spus același lucru. Dacă îți imaginezi că vei fi acolo, vei ajunge. Universul conspiră la realizarea dorințelor noastre, contează foarte mult acest lucru.
Ai avut momente în care ai vrut să renunți la tenis? Da. Au fost două momente când situația financiară nu era foarte bună și eram chiar la limită. Un turneu m-a ajutat și am mers mai departe. Prietenii au fost lângă mine și m-au ajutat să trec peste momentele respective. Am mai avut o perioadă de aproape doi ani de zile în care am fost accidentată – diferite accidentări apărute din trei în trei luni. La 16 ani eram locul 400 WTA. Doi ani stând pe bară, mi-am pierdut clasamentul, am pornit de pe ultima poziție. Și atunci, parcă nu mai venea satisfacția de a ridica un trofeu, jucam și câte patru meciuri în calificări la turneele de 10.000, intram pe tablou obosită și pierdeam din primul tur. Au fost câteva săptămâni dure.
Apare o doză de frustrare? Da, dar dorința de a reveni în top a fost mai mare decât frustrarea. Acum am ajuns aici.
MELBOURNE Ana nu a trecut de primul tur, la Australian Open, în 2015. Un an mai târziu nu a jucat, iar la precedenta ediție, în 2017, a ajuns până în turul al treilea FOTO: arhivă personală
O regulă pe care ar schimba-o în tenis: „Am văzut mai multe jucătoare care au dat dovadă de lipsă de respect”. Maraton pentru Australian Open și cum te transformă sportul alb. Ghid pentru părinți. „În acest moment, Simona Halep e modelul copiilor!”
Ce te așteaptă pe final de an? Voi juca încă două turnee WTA 125.000, în Hua Hin și în Taipei. Rezultatele de la aceste turnee vor conta pentru Australian Open.
Nu ești sigură de prezența pe tablou? Sunt cam la limită. Anul acesta s-a intrat până la 113, eu sunt locul 112. Clar, sunt la limită!
Spune-le ceva fanilor tenisului din România prin care să fie și mai convinși că trebuie să-și dea copiii la tenis! Este, în primul rând, bucuria și împlinirea sufletească în momentul câștigării unui meci foarte greu, a unui turneu la o vârstă mică, sau chiar și la o vârstă mai înaintată. Nu se poate compara cu nimic, poate cu momentul în care luam premiul I la școală, dar le întrece pe toate. Devii mult mai puternic, mai conștiincios, mai disciplinat. Te lovești de tot felul de obstacole care te călesc în viață. Trebuie să ai mereu credință și putere ca să mergi mai departe. Cu siguranță îmi doresc să văd cât mai mulți copii care practică tenisul la noi în țară. În acest moment, Simona este modelul lor. O felicit, a fost o bucurie să văd că o româncă este pe primul loc în ierarhia mondială. Sper ca toate celelalte fete din circuit să ajungă în top.
O ultimă întrebare. Dacă ai schimba o regulă în tenis, care ar fi? Nu m-am gândit niciodată la asta. În ultima perioadă am văzut mai multe jucătoare care au dat dovadă de lipsă de respect atunci când antrenorii au venit pe teren. Cred că este un lucru care ar trebui schimbat, prin amenzi sau printr-un regulament mult mai strict. Noi trebuie să respectăm pe toată lumea.
Mulțumesc și mult succes! Mulțumesc și eu.
de Andru Nenciu, imagine: Romică Croitoru, montaj: Alexandru Pascu, producător: Mihai Ianoși
TOUCH Și Ana are o relație strânsă cu smart-phone-ul FOTO arhivă personală
HOBBY Hipismul, o pasiune și un sport care o încarcă pozitiv FOTO arhivă personală
SLALOM Pârtiile din Sinaia i-au rămas aproape de suflet FOTO arhivă personală
AUTO Ana Bogdan, copilot, la o cursă demonstrativă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER