Lungul drum înapoi pentru „prințesa răsfățată”. Fizicul a trădat-o pe Sloane Stephens, medicii nu au ajutat-o suficient de prompt, dar a alinat-o „ping-pong-ul de idei cu Annacone sau Davenport”. În meciul doi din 2017, americanca joacă împotriva Simonei Halep, la Washington

Sloane Stephens nu a avut o viață ușoară. La 24 de ani, cară după ea un geamantan plin cu amintiri dureroase, dubii și probleme din copilărie. De la moartea tatălui, fost star în NFL, până la derapajele acestuia. De la așteptările uriașe agățate de americani, care au văzut-o direct noua perlă neagră, „obligată” parcă să calce pe urmele surorilor Williams, dar care trag și în jos, până la etichetele, meritate pțnă la un punct, de „figurantă pe teren”. De la conflictul cu „Vee”, care i-a fost mentor, inspirație, ajutor, până la războiul direct cu aceeași „Vee”, iscat brusc și violent, care a lăsat-o pe Sloane singură de o parte a unei baricade pe care singură și-a ridicat-o, și cu o doză de obrăznicie, dar și de dorință de a ieși la lumină, din umbră.

Dar la scurt timp după ce a împlinit 23 de ani, Sloane Stephens a primit un alt tip de lovitură. Una pentru care jucătoarea mofturoasă ca o prințesă cu toane, dar care mereu s-a putut baza pe un fizic solid, musculos și impunător, nu era pregătită: piciorul stâng nu i-a mai permis să joace. După patru înfrângeri consecutive, pe suprafețe diferite – de la iarba Wimbledonului, până la hardul Jocurilor Olimpice de la Rio, Sloane a oprit antrenamentele și tenisul.

Diagnostic greșit. Da, și la ea, în America

Accidentările tărăgănate, lălăite, fac parte din viața sportivilor. De pretutindeni. Este lecția pe care o învățăm alături de Sloane Stephens. Luni de zile, americanca a purtat o gheată specială, medicală, în speranța că ceea ce îi spuneau medicii se va întâmpla. „Îmi spuneau – ‘va fi mai bine’. Și, evident, asta nu se întâmpla„, a povestit Sloane pentru Tennis.com. La începutul lui 2017, mai mult bazându-se pe speranțe și dorință decât pe semnalele venite de jos, de la picior, Sloane Stephens a mers în Australia. Cu gândul la Openul Vesel.

Durerile au trimis-o însă la un examen RMN, iar rezultatele – direct la cuțit. Accidentarea se agravase, iar acum diagnosticul devenea evident: fractură de stres. După un an de pauză, a urmat operația, în ianuarie. Durerea a dispărut, chinul nu. O nouă gheată specială, noi ore de mers șontâcăit, din dreapta în stânga.

„Asta m-a ținut în priză”

O jucătoare tânără trebuie să facă ceva atunci când este accidentată. Deoarece trebuie să alungi gândurile negre care își croiesc drum inevitabil spre minte. Pentru o tipă deloc timidă, varianta a fost evidentă: Sloane a devenit colaborator pentru Tennis Channel. Deși a continuat să acuze șocul unei recuperări anevoioase, noul job i s-a potrivit mănușă. „Chiar mă simt bine. Îmi dă ceva de făcut, într-o perioadă în care chiar nu am prea multe opțiuni. Am o orteză la picior, deci nu sunt prea mobilă zilele astea„, povestea americanca la început de aprilie.

A juggling @BMATTEK stopped by Tennis Channel Live to talk Miami, her match tomorrow, & that 131 mph serve 😱

WATCH: https://t.co/JMfARRQRPO pic.twitter.com/OylwfZwhBG

— Tennis Channel (@TennisChannel) April 3, 2017

Sloane Stephens a glumit, a comentat cu poftă. Nu s-a rupt de lumea tenisului, din contră. A reușit să scoată maximul. „Vorbesc despre tenis cu persoane care știu mult tenis. Pot să fac ping-pong de idei cu Paul Annacone și cu Lindsay Davenport. Sunt toată ziua lângă tenis, conectată, iar asta mă ajută mult„, afirma pentru Tennis.com americanca.

Cel mai probabil, munca de comentator îi va oferi pe mai departe un avantaj, din punct de vedere al viziunii în joc, al strategiei, al clarviziunii. Al tacticii – unei jucătoare și așa agilă și abilă. La capitolul său forte – forța – a pierdut însă tempo-ul.

Pe 18 aprilie, Sloane a reînvățat să pășească. Și de acolo, a început o muncă asiduuă.

Day 1 walking… EXCITED!!!!!!! pic.twitter.com/47PReC1EGT

— Sloane Stephens (@SloaneStephens) April 18, 2017

Poveste de dragoste: a intrat în centrul atenției cu un nou iubit

Sloane Stephens a devenit subiectul presei tabloide în ultimele zile cu noua sa relație cu fotbalistul american, Jozy Altidore. Atacantul lui Toronto FC și al naționalei Statelor Unite, în vârstă de 26 de ani, este cel care și-a găsit loc în viața americancei căzute până pe poziția 926 WTA. Sincronizarea cu startul circuitului nord-american de ciment este cât se poate de bizară, mai ales pentru o jucătoare care ar trebui să muncească pe brânci pentru a reuși – așa cum spune – „să recâștige încrederea în corpul ei„.

Business-ul este însă a doua fațetă a tenisului.

Cu un singur meci jucat în 2017, în primul tur de la Wimbledon, acolo unde a fost învinsă de conaționala Riske, Sloane Stephens are de doi bani speranțe într-un prim meci pe ciment împotriva Simonei Halep, o jucătoare puternică de Top 4, constantă. Și puternică fizic, un detaliu care poate să adauge o împunsătură dureroasă americancei, menținându-i în fața ochilor o imagine a forței fizice pe care ea o avea, net, în trecut. Chiar dacă a câștigat la Washington, chiar dacă a fost numărul 11 WTA, Sloane Stephens care încearcă acum să se reinventeze este o cu totul altă față față de cea care ținea capul de afiș în tenis în urmă cu patru ani. Sau în urmă cu doi ani.

Dacă în 2015, Sloane Stephens căzuse 34 de poziții în clasamentul pe fondul unei lejerități greu de acceptat în abordare, acum căderea ei are cu totul alte proporții și alte cauze. Iar dacă până acum a părut a fi un drum lung cel al revenirii, ce urmează poate fi mult mai greu.