„Numărul unu în 1973, numărul unu în 2017. Tenisul este viața noastră. Tenisul este pasiunea noastră„, a scris Simona Halep pe contul de Instagram, joi la prânz.
No 1 in 1973 , No 1 in 2017 ! Tennis is our life , Tennis is our passion ! 🤗🎾â¤ï¸ #bigsmiles #happyfaces A post shared by Simona Halep (@simonahalep) on Nov 8, 2017 at 10:11pm PST
No 1 in 1973 , No 1 in 2017 ! Tennis is our life , Tennis is our passion ! 🤗🎾â¤ï¸ #bigsmiles #happyfaces
A post shared by Simona Halep (@simonahalep) on
Nov 8, 2017 at 10:11pm PST
În cei 44 de ani care au trecut de la primul număr unu dat de România la simplu masculin și primul număr unu dat de România la simplu feminin, fața tenisului s-a schimbat radical. Tenisul lui Ilie nu mai este deloc același cu tenisul Simonei. Iată de ce:
1974: adio, iarbă la New York. Turneul de la US Open a schimbat de două ori suprafața de joc, la modul cel mai dramatic. În 1973, se juca pe iarbă, la West Side Tennis Club, în Forest Hills. În 1978, turneul s-a mutat la USTA National Tennis Center, unde se joacă și în prezent, însă trei ediții, între 1975 și 1977, turneul american s-a jucat pe zgură! În 2005, a început era terenurilor hard Pro DecoTurf de culoare albastră în interiorul liniilor, care au înlocuit suprafața sută la sută verde.
1975: tiebreak, așa cum îl știm. Ideea de tiebreak s-a născut în 1970. Însă, prima variantă folosită la US Open a fost una care se încheia automat, atunci când un jucător câștiga punctul cu numărul 9. În 1979, Wimbledonul a adoptat tiebreak-ul, cu excepția ultimului set.
1976: Howard Head a inventat racheta de tenis din fibră de sticlă. Prima reacție: jucătorii „profesioniști” au râs, însă juniorii au adoptat-o
1981: adio, lemn! și marea schismă în tenis. Rachetele de lemn lasă locul rachetelor din grafit, aluminiu, titan, oțel, compozit. John McEnroe a fost printre ultimii jucători de clasă mondială care a renunțat la rachetele tradiționale. Automat, s-a schimbat și fața jocului de tenis, întrucât intra în scenă lovitura cu efect, imposibil de obținut cu o rachetă de lemn. US Open 1981 marchează ultimul triumf al unei rachete de lemn la un turneu de Mare Șlem. Racheta Dunlop Maxply Fort a rămas astfel în istorie.
1985: revoluția Kuebler. Siegfried Kuebler, un german care lucrase până atunci la proiectarea de rachete spațiale, a inventat prima rachetă de tenis „wide body”, pe care a numit-o „Kuebler Resonanz R50„. Sursă de inspirație mai târziu pentru Wilson, racheta gândită de Kuebler era o rachetă rigidă, cu o ramă de dimensiuni mult mai mari decât precedentele rachete folosite în tenis.
1985: scandal monstru la Wimbledon: alb regulamentar, lycra – ba! Cel mai conservator turneu din tenis, cel care până în ziua de azi impune un cod vestimentar „all-white”, a fost revoltat de apariția unei jucătoare care parcă are un nume predestinat – Anne White. Americanca a ieșit pe teren într-un costum cu pantalon mulat, din lycra, în meciul din primul tur. Partida a fost întreruptă în setul decisiv din cauza întunericului, însă arbitra de scaun a avertizat-o să se îmbrace decent a doua zi, la reluarea meciului. Anne s-a conformat, dar a pierdut. „Habar nu aveam că se va lansa o asemenea controversă„, a declarat americanca după meci.
1986: adio, minge albă! În 1973, când Ilie Năstase devenea primul număr unu din istoria ATP-ului, tenisul se juca cu mingi albe. Mai corect spus, încă se mai juca cu mingi albe. Inițial, tenisul se juca fie cu mingi albe, fie cu mingi negre. În 1972 a fost introdusă în premieră mingea galben-verzuie, în 1973, Australian Open-ul și US Open-ul au introdus mingile galbene, Roland Garros-ul a operat modificarea în 1978 (anul în care Virginia Ruzici câștiga trofeul), iar Wimbledon-ul a retras definitiv mingile albe în 1986.
1988: Australian Open-ul așa cum îl știm în ziua de azi. În 1988, „Openul Vesel” s-a mutat la Melbourne Park și lăsa în urmă era ierbii. Astfel, Wimbledonul rămânea singurul turneu de Mare Șlem jucat pe iarbă. AO a optat pentru Rebound Ace ca suprafață, iar Mats Wilander este singurul jucător cu titlu la Melbourne pe iarbă și pe Rebound. După 20 de ani, în 2008, turneul a schimbat o dată în plus suprafața, în favoarea Plexicushion Prestige – foarte similară suprafeței de la US Open.
1989: generația în blugi. Nike a pregătit o inovație vestimentară revoluționară: șorturi de blug pentru circuitul ATP. Firma de echipament sportiv miza pe John McEnroe pentru a lansa această modă, însă John le-a dat cu flit sau cu „you can not be serious” în cap. Andre Agassi a pus ochii imediat pe ei și a ales să poarte el blugii nemaivăzuți pe terenul de tenis, întreg sezonul – așa cum povestește în biografia sa, „Open”.
1989: apare „radarul” pe terenul de tenis. La Key Biscane a fost folosit pentru prima dată un aparat care măsoară viteza serviciului.
1995: statement by Graf. Steffi Graf. Nemțoaica a făcut o alegere îndrăzneață la ediția 1995 a Roland Garros-ului: a purtat o fustă înflorată pe teren. În tenisul anului 2017, acest lucru nu mai reprezintă o noutate.
1996: adio, meciuri de cinci seturi în WTA! Chiar „a fost odată ca niciodată” când în circuitul WTA se disputau meciuri de cinci seturi. Pe 24 noiembrie 1996, Steffi Graf punea punct sezonului cu o victorie în cinci seturi la Martina Hingis, la Chase Championships – precursorul actualului WTA Finals. între 1894 și 1901, toate meciurile feminine de la US Open se jucau după sistemul 3 din 5. Între 1984 și 1998, WTA Finals programau meciuri în finală după sistemul cel mai bun din 5 seturi, însă în 1997 și 1998 nu a fost nevoie de set decisiv. În istoria turneului, de trei ori s-a jucat un set cinci: de două ori s-a impus Graf, o dată – Monica Seleș.
1997: moștenirea lui Guga. Brazilianul nu numai că a reușit să câștige primul titlu al carierei la un turneu de Mare Șlem, dar Kuerten a introdus practic pe scena mare a tenisului racordajul Luxilon polyester. Todd Martin, membru în Tennis Hall of Fame, a afirmat că, astfel, s-a intrat în era „tenisului de racordaj”. De la accentul pus pe forță și serviciu, s-a trecut la control de nivel superior și mult mai mult topspin.
2001: este introdus „match tiebreak”-ul, în locul setului decisiv, la meciurile de dublu mixt, la Australian Open.
2002: fotbal pe terenul de tenis. Serena Williams a jucat tenis într-un echipament inspirat de echipa de fotbal a Camerunului. Totul pentru a-și arăta sprijinul pentru echipa de suflet, în vederea Cupei Mondiale.
2008: cea mai bizară motivație pe teren. Maria Șarapova a ales un outfit intrigant pentru Wimbledon. Un șort și o vestă cu mult voal. Alla Kudryavtseva a învins-o pe rusoaică și a declarat apoi: „am urât echipamentul ei. Trebuia să o înving, să o scot din turneu„
2006: sistemul Hawk Eye este utilizat în premieră în tenis, la nivel oficial, în Cupa Hopman.
2007: meciurile de cinci seturi rămân doar la Grand Slam-uri și în Cupa Davis. Circuitul masculin programa finale „cel-mai-bun-din-cinci-seturi” la turneele din seria Masters, dar din cauza calendarului din ce în ce mai aglomerat s-a luat decizia de a ușura misiunea jucătorilor.
2008: on-court coaching, yes!!! În 2008, WTA a decis, pentru a dinamiza experiența spectatorilor, să permită consultări între jucătoare și antrenori.
2009: ATP-ul a introdus actualul sistem de clasificare a turneelor – ATP 250, ATP 500, ATP Masters 1000. Pentru prima categorie valorică de turnee, actuala Masters 1000, punctul zero este considerat 1990, când ATP lansa ATP Championship Series. În 1996 devenea ATP Mercedes-Benz Super 9, în 2000 – Tennis Masters Series, în 2004 – ATP Masters Series – până în 2008. Tot în 2009 s-a reorganizat și circuitul WTA, în sistemul Premier, Premier 5, Premier Mandatory.
2013: racheta smart. Babolat a introdus senzori în mânerul rachetei, care furniza date în timp real despre fiecare lovitură.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER