De-a lungul timpului, mai mulți foști campioni au recunoscut că au folosit substanțe ilegale pentru a ajunge la performanțe uriașe. Metodele doctorilor care ajută sportivi sunt mereu cu un pas înaintea celor care îi controlează
Dopajul în fotbal este un subiect despre care se vorbește de peste 50 de ani
Subiectul „Dopajul în fotbal” este destul de sensibil. Rar au fost depistați mari fotbaliști și la fel de rar performanțele marilor echipe au fost puse sub semnul întrebării. În fond, afirmația pasionaților de fotbal „Dacă te dopezi, doar nu o să tragi mai bine la poartă!” este adevărată, dar diferența între fotbaliști se face și cu ajutorul substanțelor ilegale. „Este evident că, dacă în minutul 85 ești la fel de proaspăt din punct de vedere fizic ca în minutul 3, ai un avantaj asupra adversarului. Aceste lucruri nu se pot observa cu ochiul liber”, explică doctorul austriac Stefan Matschiner, specialist în probleme de dopaj. O adevărată problemă în lumea fotbalului este că jucătorii sunt destul de rar testați, spre deosebire de cicliști. Totodată, substanțele pe care le folosesc fotbaliștii sunt de un risc mai scăzut decât cei care merg pe bicicletă sute de kilometri pe vârf de munte. O declarație a lui Joey Barton (Marseille) referitoare la testele antidoping a surprins: „Joc fotbal de peste 10 ani și sunt surprins să văd cum sunt fotbaliștii testați. Am dat doar mostre de urină, atât. Niciodată nu mi s-a colectat sânge pentru un test antidoping în toată cariera mea”. Comparația cu ciclismul se menține și în următoarele exemple. Cei care sunt suspectați sunt cei care au fost în vârful piramidei.
Cafeaua Herrera
În anii ”60, Inter Milano creștea surprinzător sub comanda lui Helenio Herrera, cel despre care se spune că a inventat celebrul „catenaccio”. Din echipa antrenorului argentinian a făcut parte Sandro Mazzola, dar și fratele său Ferrucio. E drept că juca rar, dar în autobiografia sa a ținut să menționeze anumite tehnici ale marelului antrenor. „Ne dădea pastile să le ținem sub limbă. Inițial, făcea acest experiment doar cu rezervele pentru ca mai apoi să le dea și titularilor. Fratele meu, Sandro, mi-a spus că dacă nu mă simt bine din cauza lor, să mă duc la toaletă și să le scuip. Herrera a aflat și despre asta și a decis să ni le pună în cafea”, a dezvăluit fosta rezervă a lui Inter, care a menționat și ce efect aveau acele pastile asupra fotbaliștilor: „Cred că erau amfetamine. Odată, după ce am băut cafeaua, am zăcut trei zile și aveam halucinații. Acum, toată lumea neagă aceste lucruri, chiar și fratele meu. Tocmai de-aia nici nu mai vorbim acum. El spune că rufele murdare se spală în familie, dar eu cred că e dreptul nostru să vorbim”.
Ajaxul și bomboanele de ciocolată
Un alt exemplu al marilor fotbaliști care s-au aflat în mijlocul unui scandal de dopaj este Ajaxul lui Johan Cruyff. Se întâmpla în anii ”70, atunci când olandezii dominau Europa. Fundașul Barry Hulshoff a fost cel care a făcut dezvăluirea care pune o umbră asupra performanțelor marii echipe olandeze: „Îmi amintesc că se întâmpla înaintea unui meci în deplasare cu Real Madrid. Am primit o pastilă albă și încă ceva într-o capsulă. Noi le spuneam „bomboane de ciocolată”, dar habar nu aveam ce sunt. Știu doar că te simțeai foarte puternic și nu rămâneai niciodată fără oxigen. Singurul lucru rău era că te deshidratai foarte repede și rămâneai fără salivă”.
Sângele lui Beckenbauer și farmaciile nemțești
Exemplele nu se opresc aici. Fostul campion mondial, Franz Beckenbauer, a dezvăluit într-un interviu pentru revista Stern în 1977 care a fost secretul formei sale fizice de-a lungul carierei. „Am o metodă specială pentru a mă menține la un nivel înalt: injecții cu propriul sânge. De mai multe ori pe lună, prietenul meu Manfred Kohnlechner extrage sânge din brațul meu și mi-l injectează în fund. Din asta rezultă o inflamație artificială care îmi crește numărul celulelor roșii și albe din sânge”. Scandalurile din fotbalul german legate de dopaj nu se opresc aici. Fostul portar, Harald Schumacher, a scris în autobiografia sa despre dopajul din naționala Germaniei: „Anumiți jucători erau campioni mondiali când era vorba de a folosi substanțe care îți cresc puterea. Printre ei era un băiat din Munchen care era poreclit «Farmacia mergătoare»”. În urma acestor dezvăluiri, Schumacher a fost suspendat de la echipa națională de Franz Beckenbauer, selecționerul Germaniei la acea vreme.
Marseille, mita și dopajul
Un caz cu totul special este cel al francezilor de la Marseille din 1993. Pe lângă celebrul scandal în care au fost descoperiți că au trucat meciuri, jucătorii lui Marseille erau supuși și unor tratamente care îi făceau mai puternici ca fotbaliști. Tony Cascarino este unul dintre cei care au recunoscut că echipa lui Bernard Tapie folosea mijloace murdare în jocul de fotbal: „Ni se făceau injecții în spate și ne simțeam mult mai energici. Știam că dacă suntem descoperiți o să fim suspendați, dar eram pregătiți și pentru această măsură”. Un alt fost jucător al lui Marseille care a vorbit despre aceste metode este Jean-Jacques Eydelie: „În ziua finalei cu Milan, Tapie a cerut ca toți jucătorii să ia substanțe ilegale. Toți ne-am supus deciziei cu excepția lui Rudi Voller. Era nervos și țipa către staff-ul lui Marseille. Abia am reușit să îl calmăm”.
Întinerirea „Bătrânei Doamne”
Probabil cel mai cunoscut caz de dopaj al secolului 20 este cel în care a fost implicată Juventus în anii ”90. După trei campionate câștigate și trei finale de Liga Campionilor, Zdenek Zeman a tras un semnal de alarmă. Acuzele antrenorului de la Roma au declanșat asupra sa multe atacuri din partea oamenilor de fotbal din Italia, dar procurorul Raffaele Guariniello începuse o anchetă. După doi ani de strângere a dovezilor și încă doi ani pentru a judeca acest caz, judecătorii au decis că doctorul lui Juventus, Agricola, este vinovat pentru că a administrat fotbaliștilor substanțe ilegale, inclusiv EPO. Totuși, niciun jucător al lui Juventus nu a fost suspendat în acest caz.
Doctorul Fuentes și fotbalul spaniol
Ultimul caz de amploare este cel în care este implicat doctorul Eufemiano Fuentes. Pe lângă mulți cicliști pe care acesta îi „sfătuia” în laboratorul său, Fuentes avea multe dosare pe care le-ar fi pus la dispoziția judecătorilor. Presa din Spania susține că în acele dosare se aflau nume ale unor mari cluburi de fotbal. Totuși, autoritățile spaniole nu au dorit să sape foarte mult în acest caz și i-au interzis lui Fuentes să dezvăluie numele sportivilor sau ale cluburilor cu care a colaborat. „Nu pot să spun despre cine este vorba, sunt sporturi protejate. Pot spune doar că am lucrat cu echipe de fotbal din primele două divizii spaniole”, a spus Fuentes în 2006 pentru LeMonde, ziar care susține că, printre echipele care lucrau cu doctorul spaniol, se află și Barcelona și Real Madrid, deși singura formație confirmată a fost Real Sociedad.
Avem fotbaliști pe care îi transferăm și vin la noi cu un nivel crescut al celulelor roșii. Tind să cred că sunt cluburi care își dopează fotbaliștii, iar aceștia habar nu au Arsene Wenger, antrenor Arsenal
Pe vremea când jucam la Parma, primeam tot felul de infuzii. Ne spuneau că sunt doar vitamine, dar aveam o energie incrediÂbilă. Cred că de-aia există fotbaliști care mor pe teren Matias Almeyda, fost jucător la Parma
Când aveam 16-17 ani, primeam injecții care îmi dădeau o putere incredibilă la antrenaÂmente și în jocuri. Câștigam masă musculară incredibil de repede Zico, fost căpitan al naționalei Braziliei
Fotbalul este 100% curat din punct de vedere al dopajului Cristiano Ronaldo, atacant Real Madrid
Nu am auzit niciodată despre dopaj în fotbal și nici nu cred că voi auzi vreodată Vicente del Bosque, selecționer Spania
În 2001 și 2002, mai mulți jucători ai Barcelonei au fost prinși folosind steroizi anabolizanți. Printre aceștia se numără Couto, Davids, Frank de Boer și Guardiola
Maradona a fost prins cu substanțe interzise în urină după meciul cu Grecia de la Campionatul Mondial din 1994
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER