Noțiunea de Fan Fest a apărut din dorința FIFA de a consola cumva sutele de mii de fani veniți la turneele finale din toate colțurile lumii. Cum capacitatea stadioanelor și biletele sunt limitate, se impunea un alt loc în care fanii să se poată manifesta.
Acum patru ani, la Cupa Mondială din Germania, la Frankfurt fusese amplasat un uriaș ecran chiar pe râu. Pe mal erau tribune, iar atmosfera depășea până și ce se întâmpla pe unele stadioane.
Un țarc imens lângă autostradă
Cu această imagine am pornit în căutarea zonelor Fan Fest africane, a celui din Johannesburg mai exact. Primul șoc a fost că aici nu au fost amenajate nicidecum în oraș. Bine, e de înțeles că în centru nu avea ce să caute. Recomandările sunt clare: „Ocoliți Downtown-ul (centrul)!”. Nu mă așteptam totuși nici să îl găsesc pe marginea uneia dintre nenumăratele autostrăzi. Accesul se face, așadar, exclusiv cu mașina. Tocmai asta contravine cumva ideii de bază, în sensul că, de obicei, Fan Fest e un spațiu exclusiv pietonal. Aici există chiar bandă de urgență clar delimitată pentru accesul la „Inner Park Fest”, așa se numește. Spre stadioane, în zi de meci nu există facilitatea aceasta pentru mașinile oficiale.
Numai paznici înfofoliți. Nici urmă de fani
Odată parcată mașina, intri pe o întindere imensă. O mlaștină în dreapta și iarbă galbenă cât vezi cu ochii. Cam asta e parcarea. Voluntarii deghizați în paznici sunt binevoitori și foarte înfofoliți. Bate un vânt groaznic la marginea Johannesburgului, iar soarele rânjește cu toți dinții. Mă felicit că mi-am luat cea mai groasă haină posibilă. Merg cam un kilometru și, în afară de paznici și polițiști, nu văd nici urmă de fani. La intrare scrie cu litere mici: „Accesul în acest spațiu îl faceți pe propriul risc”. Ajung în fine în țarcul a ceea ce ar fi trebuit să fie Fan Fest, dar nu văd decât corturi pe lângă care se adăpostesc zgribuliți africanii. „Nu știm de Fan Fest. Stăm aici că așa ni s-a spus. Nu vine nimeni. De dimineața nu am vândut niciun hot dog”, își varsă năduful o mamaie cu broboadă, haină de fâș și două perechi de pantaloni, care păzește un cort unde ar fi trebuit să se vândă ceva de mâncare.
Organizatorii au bifat o normă, FIFA a închis ochii
Băuturile stau și ele stive. Cine naiba să aibă nevoie să se răcorească pe frigul ăsta?! Undeva într-un colț niște paznici au încins o miuță, iar porțile sunt două tomberoane.
Cinstesc evenimentul? Mai degrabă se încălzesc, că le e frig. Oricum, au hainele pe ei. Trec de zona corturilor și ajung în câmp deschis. Imaginea e dezolantă. Un ecran imens merge în gol pe Slovacia – Noua Zeelandă. Nu se uită aproape nimeni. Caut și eu un fan să schimb câteva impresii. Găsesc cu greu un danez. „Am venit din curiozitate. E urât și trist aici. Nu se compară cu ce a fost la alte turnee finale”. Și asta se întâmplă în miezul zilei. Nu vreau să îmi închipui cum e seara ori noaptea într-un astfel de loc în care oricât am căutat nu am văzut nici urmă de iluminare. E clar că a fost amenajat un spațiu pentru a fi bifată o normă FIFA. E partea nevăzută și tristă a acestui Mondial. Unul mai politizat ca oricând, în care dorința globalizării cu orice preț e la fel de stridentă ca sunetul vuvuzelelor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER