Campionatul Mondial de fotbal, una dintre cele mai urmărite competiții sportive din lume. Din patru în patru ani, turneul final aduce surprize, diferențe față de precedentele ediții, fie că este vorba de adversari, de climat, de suporteri sau de mingea cu care se joacă. Astfel că, identificarea unei „formule magice” prin care să câștigi trofeul este aproape imposibilă. Însă există sfaturi care îți pot îmbunătăți șansele de reușită. Și cine este mai îndreptățit să ofere aceste sfaturi dacă nu cei care au câștigat această competiție. În căutarea unui răspuns, publicația „FourFourTwo” a intervievat jucători, selecționeri și chiar și bucătari ai echipelor care au pus mână pe mult doritul trofeu în trecut.
Deci, cum câștigi un Campionat Mondial?
Mergi la pescuit
„În timpul Campionatului Mondial este important să te relaxezi. Nu îmi place să pescuiesc, dar Baley (portarul de rezervă) m-a invitat la pescuit după meciul cu Peru. Uneori tensiunea este prea mare, așa că am acceptat. Selecționerul Menotti și-a dat acordul, dar ne-a solicitat să fim prezenți la sesiunea de antrenament de la 10 dimineața. Baley m-a trezit în mijlocul nopții. Avea tot echipamentul pregătit. Nici nu vă puteți imagina cât de frig era. Ne-am întors dimineața cu patru pești pe care i-am dat bucătarului. Restul colegilor au fost puțin invidioși când ne-au văzut mâncând pește proaspăt la prânz”. – Mario Kempes, jucător pentru Argentina la Mondialul din 1986
Mario Kempes, câștigătorul Ghetei de Aur (6 goluri) la Mondialul din ’78
Nu uita de simțul umorului
„După ce m-am accidentat în primul meci, colegii m-au rugat să rămân cu ei la turneu. Eram unul dintre cei mai experimentați jucători din lot. Știam că nu trebuia să las accidentarea să mă demoralizeze, pentru că asta mi-ar fi afectat și colegii. Întotdeauna am fost un clovn la vestiare. În timpul acelui turneu, când vedeam că apărea agitație printre noi, încercam să detensionez situația cu câte o glumă. Desigur, știam că există și o limită. După meciuri, când câștigam, mă apucam din nou de poantele mele. Una dintre ele era să-mi depreciez colegii chiar dacă aceștia jucaseră excelent: >. Ulterior mi-am revenit din accidentare și am fost selectat rezervă pentru finală. Aceea a fost recompensa mea. Faptul că am fost pe banca de rezerve, alături de colegii mei, m-a făcut extrem de fericit”. – Ricardo Rocha, jucător pentru Brazilia la Mondialul din 1994
Hrănește-te cum trebuie
„Înainte de Campionatul Mondial din 2006 m-am rezumat la mâncăruri tradiționale. Lucram împreună cu nutriționistul și erau anumite lucruri pe care nu suporta să le utilizez, precum ceapa, usturoiul, untul sau smântâna. Marcello Lippi (selecționerul) voia pește în fiecare zi. La fel și Daniele De Rossi. Fabio Cannavaro îmi cerea o omletă înaintea fiecărui meci de la Campionatul Mondial. Îmi amintesc că Francesco Totti ura carnea nefăcută. Nu suporta să vadă sânge. A doua zi, după fiecare meci, toată lumea voia pizza” – Claudio Silvestri, bucătarul oficial al echipei naționale a Italiei
Echipa Italiei după câștigarea Campionatului Mondial din Germania în 2006
Nu te da niciodată bătut
„Cu un an înainte de Campionatul Mondial m-am accidentat pe când evoluam pentru echipa națională. Clubul Espanyol nu m-a mai dorit, astfel că ultimele luni de dinaintea turneului final le-am petrecut în Buenos Aires, antrenându-mă pe străzi. A fost dificil? Cu siguranță. M-am dat bătut? Niciodată. Visul meu de a ajunge la Campionatul Mondial a fost ceea ce m-a motivat. În finală mi-am dislocat umărul. Era extrem de dureros, așa că am jucat cu mâna în interiorul tricoului. De fiecare dată când mă apropiam de marginea terenului, îl vedeam pe Bilardo (selecționerul) cum aștepta ca eu să îi cer să mă scoată de pe teren. Imposibil. Singurul mod în care aș fi părăsit acel teren era dacă aș fi fost mort.
Știu că probabil nu aș fi evoluat la acel Mondial dacă Daniel Passarella ar fi fost apt de joc, dar m-am antrenat din toate puterile pentru că trebuia să fiu pregătit. Passarella a avut hepatită iar eu am jucat în toate meciurile. Cu ceva timp înainte de asta, Bilardo (selecționerul) mi-a arătat niște filmulețe cu Uli Stielike – un libero incredibil. Eu nu aveam nici viziunea, nici tehnica lui, dar știam că nici el nu avea voința și pasiunea mea”. – Jose Luis Brown, jucător pentru Argentina la Mondialul din 1986.
Rămâi încrezător în ideile tale
„Am fost criticat pentru stilul de joc, pentru fotbaliștii pe care i-am selecționat, iar unii chiar m-au criticat pentru că l-am numit pe Maradona căpitanul echipei. Nu eram cotați printre favoriți la câștigarea Campionatului Mondial în acel an, dar am profitat de acest fapt, știind că va fi extraordinar când le vom dovedi tuturor contrariul.
1983 – Selecționerul Argentinei, Carlos Bilardo (stânga) și Diego Maradona (dreapta), jucător la Barcelona în acea perioadă
În 1984, odată cu utilizarea sistemului 3-5-2, am găsit elementul cheie. A fost dificil la început, dar eram convins că era cel mai bun sistem pentru noi. Doar că toată lumea mă întreba: > Era dificil de explicat. Pozițiile fixe erau de domeniul trecutului. Le-am spus: >. Presa voia să îmi dau demisia. Suporterii mi-au atacat până și casa. A trebuit să îi spun soției mele să pună în fața casei un semn pe care să scrie > înaintea meciurilor importante. Nimeni nu avea încredere în noi. În ziua în care am plecat la Mondialul din 1986, aeroportul era aproape gol. Când ne-am întors, 500.000 de oameni ne celebrau victoria”. – Carlos Bilardo, selecționerul Argentinei între 1983 – 1990.
Redu la tăcere suporterii adverși
„Doar trei oameni au reușit, printr-o singură mișcare, să reducă la tăcere stadionul Maracana: Frank Sinatra, Papa Paul Ioan al II-lea și eu”. – Alcides Ghiggia, uruguayanul care a marcat golul decisiv în finala Campionatului Mondial din 1950, ce a fost găzduit în Brazilia. (Uruguay 2 – 1 Brazilia)
La a 20-a ediție a Campionatului Mondial, finala se dispută între Germania și Argentina, tot pe Estadio Maracana din Rio de Janeiro, Brazilia. Partida va fi transmisă în direct pe TVR 1, duminică de la ora 22:00.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER