*Reporterii ProSport au vizitat stadionul pe care joi seară se va disputa cea mai importantă partidă jucată, în ultimii ani, de o echipă românească într-o competiție europeană
*Gazonul de pe Stamford Bridge arată precum cel de pe Național Arena
*ProSport a intrat în vestiarul lui Chelsea, acolo unde Essien, deși plecat la Real Madrid, încă are locul său și Mata stă pe „scaunul campionilor mondiali”
Un tur al stadionului lui Chelsea începe la fiecare jumătate de oră. Costă nouă lire și durează aproape 60 de minute, timp mai mult decât suficient pentru vizitatorii care vin din toată lumea pentru o poză pe Stamford Bridge.
„Numele meu este Len, sunt cel mai vechi ghid de aici. Puteți să-mi spuneți «Unchiul Len» că nu mă supăr, știu că sunt bătrân”, e prezentarea amuzantă a omului care urmează să îți deschidă aproape toate ușile stadionului și să îți prezinte o mică parte din istoria clubului. Bărbatul e tot un zâmbet și vrea să știe de unde au venit toți cei 42 de oameni din grupul de la ora 12:00. „Eu sunt din Argentina!”, „Noi suntem din Coreea de Sud”, „Am venit din Portugalia” și ar mai fi Brazilia, Spania, Germania și Japonia. Exercițiu perfect de globalizare pe Stamford Brigde!
Reporterii ProSport rămân, până spre final, singurii pe care Len nu îi întreabă de unde sunt. – Dar voi? – Suntem din România! – Ah, Steaua, nu? Știam eu că am făcut bine că nu v-am întrebat până acum! (englezul râde cu poftă, spre amuzamentul celorlalți din grup)
„Securitatea, avem un fan Barcelona aici!”
Nu doar țara din care ai venit contează înainte să începi un tur al stadionului, ci și echipa favorită. Oricum, nu contează ce club spui pentru că Len face imediat o legătură cu Chelsea. „Tu ții cu Hamburg. Înseamnă că ești fericită, am distrus-o pe Bayern în finala Ligii!”, îi spune unei femei venite din Germania. „Aha… Atletico Mineiro. Îmi cer scuze că nu i-am putut învinge pe cei de la Corinthians la Campionatul Mondial al Cluburilor”, vine și răspunsul pentru un vizitator din Brazilia. Când aude însă de Barcelona, ghidul duce imediat mâna la piept și scoate din buzunarul gecii stația de emisie-recepție: „Securitatea, mă auzi? Avem un fan al Barcelonei printre noi, veniți repede”. Spaniolul din fața lui pare să guste prea mult umorul englezesc, dar mai are de îndurat. E doar prima din poantele făcute pe seama catalanilor în timpul turului.
Gazon ca pe Național Arena
Plimbarea prin Stamford Bridge începe de la peluza sud, iar deasupra ta, agățat de marginea celui de-al doilea inel, e un banner pentru Roman Abramovici. „Welcome to the Roman Empire”, scrie pe bucata de pânză pe care e desenat și chipul miliardarului rus. Spre deosebire de patronii din țară, cel al lui Chelsea se bucură de simpatia fanilor și este unul dintre puținii oameni de la club care are un banner în stadion. Ceilalți sunt Lampard, Terry și Petr Cech. Când oprești din a număra steagurile și mesajele din stadion prinzi sfârșitul unei discuții în care Len, ghidul de la Stamford Bridge, enumera marii jucători ai lui Chelsea: „Ballack, Drogba…”
„De Petrescu nu spuneți nimic?”, întreabă reporterii. „Dan e unul dintre cei mari, firește! Un jucător foarte inteligent, poate unul dintre cei mai inteligenți care au jucat vreodată pe Chelsea. Îmi cer scuze că nu l-am pomenit, dar sunt atâția mari fotbaliști care au jucat aici”, vine replica promptă a celui care conduce grupul de 42 de vizitatori.
Îți muți privirea către gazon. Pentru că suprafața de iarbă e un subiect delicat în România, pe Național Arena, faci, inevitabil, comparația. Gazonul de pe Stamford Bridge nu arată deloc grozav, dar avantajul e că steliștii sunt obișnuiți cu așa ceva. Porțiunile cele mai afectate sunt flancurile, dar britanicii fac tot posibilul ca iarba să fie în condiții decente la ora meciului de joi și lămpile speciale pentru gazon sunt lăsate deasupra terenului toată ziua. Căldura acestora atrage însă păsările și, în jurul prânzului, pe suprafața de iarbă erau aproape 30 de porumbei. „Așa e mereu”, explică amuzat Len.
Vizită în vestiarul steliștilor
Grupul se mișcă rapid și, după o scurtă oprire în sala de conferințe, mergi în vestiarul oaspeților, cel în care băieții lui Laurențiu Reghecampf se vor schimba joi seară. Încăperea are dotările minime și seamănă, ca dimensiuni, cu sufrageria unui apartament mai mare. În centru sunt lăsate două mese de masaj, iar tabla pe care antrenorul oaspeților pune echipa de start e lângă ușă. „Noi îi spunem vestiarul pierzătorilor! Dar, să știți, oamenii care se ocupă de echipamentul echipelor din Premier League au spus că este cel mai bun vestiar al adversarilor din toată Anglia”, laudă ghidul încăperea care cu greu îți inspiră ceva. „Singurul dezavantaj al acestui vestiar e că am pus cuierul prea sus”, continuă el. Toți se uită curioși și nu înțeleg ce-a vrut să spună pentru că totul pare în regulă. „Messi s-a plâns că e prea sus, nu ajungea să își pună tricoul”, râde Len și acum totul face sens. E încă o glumă pe seama Barcelonei. „A venit aici, a plâns, n-a dat gol…”, continuă ghidul spre amărăciunea fanului catalan din grup.
Terry lângă Lampard și locul lui Essien
În vestiarul lui Chelsea, așa cum era și normal, lucrurile sunt diferite. „Am investit sute de milioane în jucători, e normal să le oferim cele mai bune condiții”, explică coordonatorul turului. Încăperea în care se schimbă fotbaliștii lui Chelsea e împărțită în trei: o sală de masaj, o cameră în care se țin ședințele tactice și vestiarul propriu-zis. Ultima e și marea atracție, pentru că arată ca înaintea unui meci, cu tricourile agățate în cui gata să fie îmbrăcate de vedetele echipei. Te uiți atent la ordinea din vestiar, pentru că nimic nu e întâmplător. Căpitanul și vice-căpitanul, Terry și Lampard, stau unul lângă celălalt pe banca din stânga, iar spaniolii lui Chelsea, Torres, Mata, Romeu și Azpilicueta stau, tot unul lângă altul, pe cea din centru. Grupul vorbitorilor de portugheză – David Luiz, Oscar, Ferreira, Ramires și Hilario – ocupă locurile din dreapta. Ieșite din comun din tot vestiarul sunt însă doar locurile lui Mata și cel de lângă David Luiz. Primul stă pe „scaunul campionilor mondiali”, așa cum îl denumesc oamenii din club. Len deschide ușa dulapului: „Ca să înțelegeți mai bine, aici a stat înainte Juliano Belletti, campion mondial cu Brazilia. Mata a câștigat acest trofeu cu naționala Spaniei”. În ceea ce privește locul din stânga celui pe care stă fundașului portughez, acesta poartă numele unui jucător plecat de la Chelsea, Michael Essien, împrumutat la finalul anului trecut la Real Madrid. „E încă al nostru, are locul lui în vestiar”. Ușa se închide rapid în urma ta și urmează ieșirea pe tunel, pentru o ultimă întâlnire cu tribunele de pe Stamford Bridge.
„Acum o să vedeți cum se simt jucătorii când sunt aici, pe tunel”, anunță ghidul. Zgomotul tribunelor te ia prin surprindere. Mai devreme puțin era o liniște profundă. Efectul dat de boxele de pe tunel îi face pe mulți să tremure de emoție și ies de pe tunel cu privirea îndreptată spre înaltul tribunelor. Turul însă ia sfârșit aici, după 60 de minute în care te-ai plimbat fără restricții prin casa lui Chelsea.
Stadionul „Stamford Bridge” a fost construit în 1877 și până acum a fost renovat de două ori, ultima oară în anii ’90 Lucruri mai puțin știute despre Chelsea
» În sezonul 1919 – 1920, Chelsea a devenit primul club englez care să aibă o audiență medie de peste 40.000 de spectatori la meciurile de pe teren propriu » John Tait Robertson a fost primul antrenor-jucător al clubului, în 1905, și avea un salariu de o liră pe săptămână » Cea mai mare asistență înregistrată oficial pe Stamford Bridge a fost la un Chelsea – Arsenal jucat în octombrie 1935: 82.905 spectatori » Chelsea e singura echipă care a beneficiat de pe urma unui auÂtogol trecut în dreptul a doi jucători: Stan Milburn și Jack Froggatt de la Leicester City (18 decembrie 1954)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER