ANALIZĂ‚ / Rici Auer, unul dintre cei mai titrați fotbaliști români

Fotbalul românesc interbelic a reușit ca în decursul a doar 20
de ani să se ridice de la zero până la a reuși trei participări
consecutive la Campionatele Mondiale din perioada dintre cele două
conflagrații mondiale și chiar să reușească un 1-1, pe teren
propriu, cu celebra echipă a Ungariei. Din păcate, după începerea
ostilităților, activitatea competițională s-a întrerupt în România
deși, într-o primă fază cel puțin, războiul s-a dus departe de
frontierele țării. Nu același lucru s-a întâmplat în Ungaria, unde
s-a jucat fotbal neîntrerupt până la ocuparea teritoriului maghiar
de către trupele române și sovietice. Este și acesta unul dintre
motivele pentru care mulți jucători de origine ungară trec în
Ardealul ocupat de hortyști și aleg să-și continue cariera. Și
asta, nu neapărat pentru că se considerau unguri mai mult decât
români. Am spune că erau posibile trei opțiuni, toate fiind
adjudecate de către cei mai mari jucători ai vremii: Iuliu Bodola
trece în Ungaria și își continuă cariera la CAO Oradea, cu care
câștigă un titlu de campion al Ungariei și devine chiar golgeter al
campionatului maghiar. Asta, după ce reușise performanțe similare
și în România. Nu vom mai insista pe cazul Bodola, am făcut-o de
mai multe ori în trecut, să spunem doar că omul a ales într-un mod
care, în zilele noastre, ar putea fi tradus prin „politically
incorrect”. A doua soluție o oferă rapidistul Giussy Baratky care,
deși maghiar la origine, alege să rămână în România. Lucru care a
fost apreciat de români, dar și de noii guvernanți comuniști de
după 1945. Dar, deși a ales „politically correct”, „Minunea Blondă”
pierde ani buni din carieră, drept pentru care la reluarea
competițiilor sportive în România, după încheierea războiului, era
un jucător aproape terminat. A mai fost și a treia posibilitate, și
este chiar cea aleasă de către Rici Auer, coechipierul lui Giussy
de la Rapid. Și anume, neimplicarea. Omul își agață ghetele în cui,
pleacă în Ungaria, dar nu va mai juca niciodată fotbal. Nici pentru
România, nici pentru Ungaria, nici pentru vreun club românesc și
nici pentru vreunul maghiar.

Cine a
fost Istvan Avar?

Avar, după cum îi arată și numele, a fost un fotbalist de origine
secuiască, dar de limbă maghiară, secuii fiind, după cum se spune,
un trib supus de veacuri ungurilor și care și-au pierdut propria
limbă. Născut în Imperiul Austro-Ungar, la Arad, va debuta, ca
fotbalist român în naționala noastră, sub numele de Ștefan Auer. Nu
este românizarea numelui său original, ci germanizarea lui și nu
știm nimic despre acest fenomen. Cert este că, după ce evoluează
șase sezoane consecutive la AMEFA Arad, pleacă în Ungaria, la
Ujpest are șansa să prindă o generație de excepție a fotbalului din
țara vecină. Evoluează acolo timp de 10 sezoane, câștigă
campionate, Mitropa Cup (echivalentul CCE în varianta interbelică)
și Coupe des Nations, un fel de Ligă a Campionilor, subiect despre
care vom scrie mai pe larg în finalul articolului. I se acordă
cetățenia maghiară și va evolua la CM din 1934, unde naționala
țării sale de adopție va fi oprită, în sferturile de finală, de
marele Wunderteam austriac, cu Sindelaar în zi de grație. După
perioada Ujpest revine în țară, la Rapid, unde va avea șansa să
evolueze în prima mare echipă a Rapidului, bătrânii spunând că a
fost chiar peste cea a lui Puiu Ionescu și Niki Dumitriu. Aici
cucerește patru cupe consecutive cu Rapid, mai câștigă un titlu de
golgeter al Rapidului și ajunge până în finala Cupei Europei
Centrale, după ce giuleștenii trec chiar de Ujpest, fosta echipă a
lui Auer, acesta din urmă marcând unul dintre golurile unei
victorii care a făcut senzație în Europa. Din păcate, aceasta nu se
va mai disputa, oficial din cauza războiului, neoficial pentru că
lui Ferencvaros i-a fost frică de întâlnirea cu Rapid, aceștia din
urmă agreînd chiar varianta unui singur meci la Budapesta!

Rici
aruncă banderola

Auer își ia adio de la Rapid, dispută un meci de adio pe Giulești
la sfârșitul căruia un stadion arhiplin îi scandează numele, pleacă
în Ungaria și se lasă de fotbal. Ca să vă faceți o idee despre ce
înseamnă să nu se dispute nicio competiție oficială timp de cinci
ani de zile, vă atragem atenția că la primul amical de după război,
disputat la… Budapesta, am fost învinși cu scorul de 9-0, cea mai
grea înfrângere din istoria naționalei. Și asta, după ce, doar cu
câțiva ani mai înainte, terminam la egalitate cu aceeași formație.
Ce-i drept, în 1945, în naționala vecinilor noștri își făcuse
apariția un anume Ferenc Puskas…
Revenind la Auer, să spunem că și el, la fel ca alte nume celebre,
a jucat și pentru România, și pentru Ungaria. A evoluat și la
cluburi românești, și la cluburi maghiare. A obținut performanțe pe
plan intern și internațional atât cu Ujpest Budapesta, cât și cu
Rapid București. Nu s-a născut în România, nu a murit în România. A
fost, deci, mai mult român sau mai mult ungur? Să mai spunem că a
fost și golgeterul Cupei Europei Centrale și, ca să nu credeți că
era floare la ureche, vă vom da lista completă a celor care au
marcat cele mai multe goluri în fiecare ediție interbelică:

Mitropa
Cup

1927 Josef Silný (Sparta Praha) 5
1928 József Takács (Ferencváros Budapest) 10
1929 Stefan Auer (Újpest) 10
1930 Giuseppe Meazza (Ambrosiana) 7
1931 Heinrich Hiltl (Wiener AC) 7
1932 Renato Cesarini (Juventus) 5
1933 Raimundo Orsi (Juventus) 5
František Kloz (Sparta Praha) 5
Giuseppe Meazza (Ambrosiana-Inter) 5
Mathias Sindelar (Austria Wien) 5
1934 Carlo Reguzzoni (Bologna) 10
1935 György Sárosi (Ferencváros Budapest) 9
1936 Giuseppe Meazza (Ambrosiana-Inter) 10
1937 György Sárosi (Ferencváros Budapest) 12
1938 Josef Bican (Slavia Praha) 10
1939 Gyula Zsengellér (Újpest) 9
1940 Vilim Šipoš (Rapid Bucuresti) 3

Cu siguranță pasionații sau cititorii mai în vârstă trebuie să fi
auzit de aceste nume. Și acum, să vă spunem că Rici, așa cum era
poreclit în Giulești, a cucerit și Cupa Națiunilor, trofeu care s-a
dorit să răsplătească pe învingătoarea unui turneu de vară la care
erau invitate să participe doar campioanele țărilor cu fotbal
superavansat. Asta, pentru a concura ceeea ce deja devenise Cupa
Mondială, un trofeu care nu prea era agreat pe vremea aceea. Nici
măcar de echipele europene. Vom trata separat acest capitol, să mai
spunem doar ca Ujpest, având în componență doi fotbaliști
româno-maghiari, pe Rici Auer și pe Albert Strock, va câștiga
trofeul, învingând, în finala competiției, pe Slavia Praga, cu
scorul de 3-0. La cehi apăra Planicka, cel care avea să blocheze,
peste câțiva ani, la Trieste, nu mai puțin de 15 șuturi ale
„calului” Dobay și să trimită acasă una dintre cele mai bune
naționale tricolore.

Belodedici, cu un pas
înaintea lui Rici!

Cel mai titrat fotbalist român este, teoretic, Miodrag Belodedici.
Două CCE, 1 Super Cupă, 1 Cupă Intercontinentală, 1 sfert de finală
USA 1994, campionate și cupe cu Steaua și Steaua Roșie. Totuși,
descoperim că Rici Auer a câștigat 1 CEC, 1 finală nedisputată, 1
Cupă a Națiunilor, un sfert de finală în Italia 1934, golgeter în
România, Ungaria și în CEC. Sigur, s-ar putea ca unii să spună că
Mitropa Cup sau Cupa Europei Centrale era o competiție regională și
ar avea dreptate. Dar, tocmai aici e aici! Fotbalul superputernic
aici se juca, competiția era elitistă, nu aveai „șansa” să dai
peste Trakia Plovdiv sau Omonia Nicosia, ci numai peste echipe
maghiare, cehoslovace, austriece, italiene etc, adică exact peste
campioanele și vicecampioanele țărilor care și-au disputat finalele
și semifinalele mondiale interbelice. Să fim sinceri, fosta Cupă a
Campionilor Europeni era, cel puțin în primele două faze ale
competiției, mult diminuată. Sigur, veți spune că Auer era mai mult
român decât ungur. Dar „Belo” e mai mult sârb sau mai mult român?
Chiar el a dorit, la un moment dat, să evolueze în supernaționala
Iugoslaviei, alături de Savicevici, de Mihailovici sau de
Prosinecki… Acest lucru nu mai era posibil în anii 90. Dar,
întrebarea nu este cât de cetățean român, sârb sau ungur este unul
sau altul, ci cât de fotbalist român, sârb sau ungur a fost sau
este fiecare dintre exemplele citate.

articol de Octavian METONI