*La nici două luni de la transferul la VfB Stuttgart, Alexandru Maxim a reușit să se impună ca titular în echipa lui Labbadia
*Mijlocașul român a reușit un procedeu tehnic de excepție în cel mai important meci al carierei, semifinala de Cupă cu Freiburg
Peste 50.000 de nemți înfierbântați de bere și de faptul că VfB e la câteva clipe de finala Cupei Germaniei urlă descătușați, alături de crainic, în minutul 92 al meciului cu Freiburg: „Maaaaxiiiim!”. Românul cu numărul 44 tocmai e chemat de Labbadia la marginea terenului, acolo unde se produce o schimbare pentru trecerea timpului. Maxim iese de pe teren la nici 30 de secunde după ce a reușit faza serii, o „braziliană” sub nasul a doi jucători de la Freiburg, procedeu tehnic rar întâlnit pe terenul de joc într-o perioadă în care fotbalul este caracterizat de tibii trosninde și alergătură continuă. La nici două luni de la venirea la Stuttgart, românul impresionează. E titular, marchează, dă pase de gol și, poate cel mai important aspect, este iubit de publicul german care plătește minimum 30 de euro pentru a vedea un meci. ProSport l-a vizitat în Germania pe cel mai în formă stranier al momentului, totul în preajma celui mai important meci din carieră: semifinala DFB Pokal cu SC Freiburg. Sau meciul care îi poate trimite în Europa League pe șvabi, la finalul unui sezon nu tocmai reușit.
„Sunt bine, sunt titular!”
Marți, cu o zi înainte de marele meci. Bruno Labbadia ține un antrenament închis. Jucătorii sunt în cantonament, vrea să îi țină în priză pentru confruntarea cu Freiburg. Situat la o palmă de Mercedes-Benz Arena și la alte două de muzeul constructorului auto, terenul de antrenament e mărginit în partea sa de nord de o terasă, loc în care fotbaliștii iau masa. Mijlocașul român iese printre ultimii de la antrenament. „Ești bine, Alex?” „Sunt bine, sunt titular mâine”. Fericirea îi este limitată de durerea pe care o simte la picioare. Noile ghete Nike, ultimul model, îl strâng un pic. Plus că este și obosit. Trage să recupereze handicapul la capitolul pregătire fizică pe care-l are față de restul lotului. „E incredibil cât de obosit sunt. Ieri am dormit lemn. Neîntors. Cu toate astea, mă simt super!”. Are o oră liberă, după care program cu echipa. Film, apoi cantonament, deci odihnă. „O să-ți placă mâine la meci. O să fie plin, lumea știe că e important rău să batem. Și vom bate!”. Un Sprite la temperatura camerei mai târziu, ne luăm rămas bun. „Vorbim mâine, după meci!”.
„Cine a mai văzut o «braziliană» în 2013? Fenomenal!”
Mercedes-Benz Arena se umple într-un ritm uluitor. La 20:20 sunt maximum 15.000 de oameni, opt minute mai târziu sunt 59.000. Stuttgart joacă frumos în ultima vreme, timp în care Maxim a dat un gol și trei pase de gol. Și începe meciul. Labbadia fierbe pe margine după ce Harnik își bate joc de o ocazie uriașă în primele minute. Maxim e peste tot. Bate loviturile libere, cornerele, joacă pe stânga, pe dreapta și în centru. Are glezna fină, driblează cu ușurință, iar spectatorii sunt în al nouălea cer. Boka face 1-0 în minutul 9, dar Rosenthal egalează patru minute mai târziu. Nu trece mult și Harnik, ratangiul, pune un cap perfect pentru 2-1. Cu toate că a făcut o evidentă risipă de efort, Maxim e păstrat pe teren. Și românul, deși are doar 22 de ani, știe jocul.
Pe final ține de minge în preajma careului lui Freiburg pentru a mai domoli atacurile oaspeților. Spectatorii trăiesc la intensitate maximă, antrenorii lui VfB tremură. Minutul 92. Mingea se duce pe stânga, ajunge la Maxim. Își fixează adversarul, la câțiva metri de fanionul de corner. Pare să încerce un dribling. Lasă mingea în spate, ca și cum ar scăpa-o de sub control, dar în fracțiunea următoare balonul se ridică peste capul fundașului. „Braziliana” ridică fanii în picioare, dar și pe jurnaliștii nemți de la masa presei. „Ai mai văzut așa ceva în ultimii ani? Fenomenal, fenomenal!”, se aude în jur. Se termină 2-1, VfB e în finala cu Bayern de la Berlin.
„Am făcut galeria fericită!”
„Nu ești sănătos, Alex!”, îl întâmpinăm. În fața stadionului, Maxim iese cu un zâmbet uriaș pe față. „Și nici n-a ieșit mingea, să știi. A fost bine, am făcut galeria fericită”. Râde ca un copil care știe că a făcut ceva rău, conștient de faptul că e prea simpatic pentru a fi mustrat. „Hai să mâncăm. Lucian pe unde e?” Lucian Marinescu, impresarul lui, a venit special din Salamanca pentru a-i fi alături la cel mai important meci de până acum. Alex știe că e la un club profesionist și nu mai merge să se furișeze afară din stadion pentru a se relaxa. Deși obosit și înfometat, petrece minute bune făcând poze cu fanii, semnând postere și tricouri. „Foarte bun joc, Max!”, „Bravo, Alex! Nice dribbling”.
După fotbal urmează… discuții despre fotbal
Ce face un fotbalist la capătul unei zile în care a fost concentrat pe fotbal? Mănâncă, alături de impresarul lui, și vorbește despre… fotbal. „Ce meci a făcut Boka, wow! Nu mai zic de Gentner, ce fotbalist, ce om!”. Ca un prieten bun, Marinescu nu îl lasă să se culce pe o ureche și îl tachinează. „A fost bine azi, Grande! Dar nu foarte bine, poți mai mult. Nu-mi place că renunți ușor în unele momente după ce faci pressing avansat”. Culmea, Alex nu se supără! Respectul pentru Marinescu nu e demonstrat doar de atitudinea cu care îl ascultă, ci și de vorbe. „Aveți dreptate, dar eram obosit pe final”. Bea un suc, mănâncă o porție de paste cu pui și ciuperci și butonează încontinuu un iPhone 5 care sună fără oprire. Sunt mesaje, familia și prietenii își fac „datoria”, îl felicită.
Urletul galeriei, înlocuit de cel al V8-ului AMG
Ultimul reper al zilei de miercuri este reprezentat de o scurtă vizită în apartamentul în care tocmai s-a mutat. Alex se schimbă pentru a ieși în oraș alături de colegii de echipă. „Îmi place aici, deși mă tot chinui să găsesc mobilă. Am și o terasă de unde se vede orașul, o mansardă unde mă gândesc să pun un pat. Mi-am pus și antene speciale ca să văd posturile din România.” Apartamentul e în centrul orașului, are în jur de 150 de metri pătrați, iar chiria e pe măsură: 2.500 de euro lunar. După 92 de minute crâncene, Alex găsește putere pentru a merge cu echipa în oraș. Schimbă rapid treningul alb-roșu cu vestimentația de stradă, trage o șapcă pe cap „ca să nu-mi mai fac freza” și, alături de Marinescu, se urcă într-un superb Mercedes C63 AMG. „Mâine ne vedem la micul-dejun pentru interviu, da? Hai că o să avem ce vorbi, a ieșit bine azi, chiar dacă nu am dat gol”. Sunetul produs de motorul V8 tulbură liniștea nopții în Stuttgart. Totul la câteva ore după ce, printr-o „braziliană” de excepție, Maxim a tulburat visele lui Freiburg de a atinge finala. „Chiar Freiburg, echipa la care puteam ajunge…”. Urmează discuția, la o cafea. Vom afla lucruri despre fotbalistul Maxim, despre omul Maxim, dar și despre viitoarea vedetă Maxim.
Mâine, în ProSport, afli detalii necunoscute din viața lui Maxim
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER