Speriat de starea în care a ajuns fotbalul românesc, Andreas Calcan (24 de ani) a decis să-și ia inima în dinți și să le arate străinilor că România încă mai produce talente, dar condițiile din țara noastră nu pot asigura performanța jucătorilor. Ajutat de George Ogăraru și susținut de la marginea careului de Emilian Dolha, fostul jucător de la „U” Cluj i-a convins pe olandezi că poate fi un om de bază, astfel că a ajuns să fie curtat de echipe din Eredivisie. E singurul român care bate la porțile primului eșalon olandez. Putea promova cu FC Dordrecht în acest sezon, dar i s-a opus Sparta Rotterdam.
ProSport: Cum te simți în Olanda? Am văzut că ai jucat destul de mult pentru Dordrecht în acest sezon. Andreas Calcan: Am jucat în aproape toate meciurile aici (n.r la Dordrecht). A fost un an foarte bun, zic eu, pentru mine. Aveam nevoie de meciuri în picioare, pentru că mă cunosc foarte bine, îmi cunosc calitatea și sunt conștient de ceea ce fac zilnic. Știam că aveam nevoie de meciuri în picioare, aveam nevoie să mă vadă lumea… și per total a fost un an bun. Se poate și mai bine, dar muncesc pentru asta și sper ca următorul an să fie și mai bun.
Ai fost împrumutat de la Willem Tilburg? Da, am fost împrumutat pentru acest an. Acum au adus alt antrenor la Tilburg, iar președintele, care mereu îmi scria și cu care am păstrat legătura, mi-a propus să continui, dar am și eu anumite principii pe care mă bazez. Nu mi-a plăcut felul în care m-au tratat în primul an. Am simțit că nu mă respectă, că nu respectă ceea ce fac. Chiar dacă nu am jucat foarte mult, am simțit că nu respectă munca pe care o depun în cadrul clubului. Am simțit asta și am decis, împreună cu domnul Ogăraru, să depun hârtia prin care să devin liber de contract. E persoana în care am mare încredere, este ca și tatăl meu.
Ați fost eliminați dramatic în playoff-ul pentru promovarea în prima ligă. Care a fost atmosfera în vestiar după cele două meciuri cu Sparta Rotterdam? Am avut o șansă foarte mare. Nu cred în noroc sau ghinion, cred doar în faptele noastre. Dacă am fi tratat altfel a doua repriză a meciului de la Rotterdam, cred că puteam juca finala cu Emmen, pe care i-am bătut în campionat. Era o șansă foarte importantă de a promova în prima ligă. Pentru Dordrecht ar fi fost un sezon fantastic. Și așa a fost un sezon fantastic, pentru că în anul precedent echipa s-a salvat cu greu de la retrogradare. Asta a fost, le urez succes pentru anul viitor, e clubul care m-a ajutat și vreau să le mulțumesc. Mi-au oferit respect și încredere.
Am văzut că ai jucat mai mult în banda stângă la Dordrecht. E poziția ta de bază sau preferi să joci în spatele vârfului? Poziția mea de bază e număr 10, dar prefer și bandă stângă. Am progresat și mă simt bine ca și mijlocaș stânga. La Tilburg am ajuns la mijlocaș stânga și după două meciuri m-au folosit ca mijlocaș dreapta. Eu n-am jucat niciodată mijlocaș dreapta și nici nu-mi place poziția respectivă. Nu mă simt bine acolo. Număr 10 e poziția mea naturală, dar mă simt foarte bine și în banda stâgă. Posibil și 9 fals, dar depinde de filozofia antrenorului.
Ce urmează pentru tine? Sunt câteva echipe din prima ligă olandeză interesate de mine, care m-au urmărit tot anul. Unele sunt clasate chiar mai sus decât Tilburg (n.r Willem a încheiat ultimul sezon pe locul 13 din 18). Vom vedea ce va fi. Domnul Ogăraru știe mai multe. Eu sunt în vacanță acum, încerc să mă odihnesc, să-mi încarc bateriile. Aștept să se concretizeze ceva. Discuții sunt atât cu echipe din Olanda, cât și cu echipe din alte țări. Sunt doar discuții sau negocieri, nimic concret.
Ești dispus să mai rămâi în Liga 2 din Olanda? Nu. Eu consider că a fost un an foarte bun pentru mine, am concurat pentru trofeul de cel mai bun jucător în Liga 2 și am fost decisiv pentru echipă. Consider că am tras echipa după mine, că am avut o atitudine bună, dovadă că lumea de acolo mă apreciază foarte mult. Cei de la Dordrecht mi-au propus după primele meciuri să mai rămân încă un an la echipă, dar știu ce pot, iar ei au înțeles că îmi doresc mai mult. Asta e ambiția mea. Nu vreau să spun că Liga 2 ar fi sub nivelul meu, dar am ambiții mult mai mari. Vreau să demonstrez că pot evolua și în prima ligă. Obiectivul meu e să ajung să joc pentru naționala mare. Muncesc pentru asta, sunt concentrat 100%.
George Ogăraru ți-a pus o vorbă bună la Ajax? 🙂 (râde) Totul depinde de mine. Poate oricând să-mi pună o vorbă bună, dar totul depinde de ceea ce fac eu. Anul ăsta a fost bine, anul viitor vreau să joc în prima ligă. Nu vreau să merg la Ajax să stau pe bancă, vreau să ajung la o echipă care îmi oferă șansa să joc.
De unde a pornit colaborarea ta cu George Ogăraru? Relația am dezvoltat-o în momentul în care a decis să mă aducă în Olanda și să-mi ofere șansa de a merge în probe la un club. Pentru că așa s-a întâmplat, am stat două săptămâni în probe la Tilburg înainte să semnez. M-a lăsat acolo cu geanta și a trebuit să mă descurc. Să fructific această șansă. Pentru asta m-am pregătit și am profitat de șansa pe care am primit-o. Am dezvoltat o relație mult mai profundă. Eu îl consider ca și tatăl meu. Mă simt în familie când sunt cu dânsul. Mă simt ca și copilul lui. Cert este că a fost o nebunie din partea dânsului. Eu aveam mare încredere în mine, dar trebuia să demonstrez. A fost o nebunie toată chestia asta. M-a luat de la Facultatea de Sport din Cluj și m-a dus în Olanda.
Cum te-a anunțat că vei pleca în Olanda? Am primit vestea cu bucurie, cu încredere și cu o atitudine interioară de a triumfa. M-a sunat domnul Ogăraru și a spus: „Îți faci bagajul și te aștept aici în Olanda”. Când am ajuns la dânsul nu avea ceva pregătit pentru mine. Mi-a spus să merg acolo și vedem ce găsim. La început n-am știut că voi ajunge să dau probe la Tilburg. Am stat o săptămână acasă la dânsul, unde m-am pregătit separat, iar după am mers în probe la Tilburg. A fost foarte bucuros când i-am spus că voi rămâne la Willem. Să-ți asumi o asemenea decizie nu e ușor. Pentru mine s-a confirmat ceea ce știam, ceea ce credeam. Eu pe asta mă bazez, pe fapte, pe muncă. Nu cred că există noroc sau ghinion. Contează doar ceea ce faci tu. Faptele ne definesc pe noi ca oameni.
Exercițiu de imaginație: Dacă ar fi să primești o ofertă de la CS U Craiova și una de la Vitesse Arnhem, cu cine ai alege să semnezi? Nu pot face o comparație, e o diferență destul de mare între campionatul olandez și prima ligă de la noi. De la juniori până la prima ligă, diferența este mare. Totul pleacă de la modul în care fac ei lucrurile, organizarea, disciplina… Te educă, pur și simplu te educă. E cu totul altceva.
Continuăm exercițiul de imaginație: Ai alege o echipă din Olanda chiar dacă la Craiova ai avea șansa de a te lupta la campionat și de a juca în cupele europene? Da, aș prefera tot o echipă din Olanda. Prefer să rămân acolo pentru că fotbalul olandez mi-a oferit șansa să-mi dezvolt calitățile, mi-a oferit șansa să progresez și cred că mentalitatea lor ajută orice copil talentat să-și atingă potențialul. De asta îmi doresc să continui acolo.
Ai plecat de la „U” Cluj înainte de faliment. Credeai că echipa poate reveni într-un timp atât de scurt în Liga 2? Da! Sincer să-ți spun am crezut pentru că e o echipă cu tradiție, cea mai iubită echipă din Ardeal și o echipă cu mulți suporteri. Chiar dacă CFR a câștigat campionatul, „U” Cluj e echipa orașului. Eram convins că autoritățile și oamenii implicați în fenomen vor ajuta clubul. „U” Cluj merită să fie în prima ligă, chiar dacă nu e o echipă care să se bată la campionat. Cred că ei pot transmite foarte multe fotbalului românesc prin atitudinea și dorința lor de a lupta. Asta înseamnă „U” Cluj. Suporterii își doresc jucători cu atitudine, care să lupte pentru fiecare minge. Nu vor neapărat spectacol, așa cum se cere la celelalte echipe.
Cum ai resimțit rivalitatea dintre „U” Cluj și CFR? E o rivalitate foarte puternică. Aș putea spune că este un fel de Steaua – Dinamo din Ardeal. Clujul fierbe când se întâlnesc cele două. Este ceva special, n-aș putea să descriu exact în cuvinte, trebuie să simți pe propria piele.
DAN HORIA TAUTAN / MEDIAFAX FOTO
Ce crezi că ar fi însemnat o victorie în finala Cupei cu FCSB din 2015? Ar fi însemnat foarte mult. În primul rând din punct de vedere financiar, pentru că echipa în 2015 era pe punctul de a intra în faliment. Ar fi fost o adevărată gură de aer. Pentru noi ar fi fost și mai important să obținem o medalie, mai ales contra Stelei, care nu e o echipă atât de agreată în Ardeal. Așa a fost să fie… Poate tot răul spre bine. Echipa „U” Cluj și suporterii merită să fie în prima ligă. Îi felicit pentru promovarea în Liga 2 și le urez succes pe viitor.
„Nu suntem aici pentru trofeu, suntem lângă ‘U’ Cluj mereu”. Foto Mediafax
Ai apucat să urmărești Liga 1 în acest sezon? Foarte puțin. Am văzut câteva meciuri.
Cât de afectată crezi că este o echipă atunci când jucătorii sunt așezați în teren după placul patronului? Iar schimbările și transferurile sunt făcute peste capul antrenorului. Este peste puterea mea de înțelegere ceea ce mă întrebi, ceea ce îmi spui. Nu cred că sunt lucruri eficiente în cadrul unui club. Fiecare om are rolul său. De la antrenor la președinte. Fiecare trebuie să-și cunoască rolul și sarcinile. În Olanda n-am văzut și n-am auzit de așa ceva. Chiar dacă a fost vorba de Liga 2 sau prima ligă. Nu cred că există așa ceva. Eu tind să cred că nu există așa ceva.
Poate de asta suntem la nivelul la care suntem… Mai mult ca sigur.
Ai fost contactat de cineva de la echipa națională? De la naționala mare nu m-a contactat nimeni. Probabil că sunt monitorizat, nu știu ce să spun. Am jucat în playoff-ul pentru promovarea în prima ligă, cu Dordrecht, și am fost aproape de a face o surpriză. Am jucat aproape toate meciurile, 30 și ceva la număr. Pe final au apărut mici probleme pentru că aproape toate meciurile din Liga 2 se joacă pe teren artificial. E un efort dublu, o durere mult mai mare pentru articulații atunci când joci pe sintetic. Inevitabil apar accidentări.
România U21 – Danemarca U12: Andreas Calcan, se luptă pentru balon cu Andreas Maxso. Foto Mediafax
Ce se întâmplă cu echipa națională a Olandei? Ei continuă pe același drum, chiar dacă nu s-au calificat la Mondial sau la EURO 2016. Merg pe același drum, nu se abat de la ceea ce fac. Cred foarte mult în filozofia lor. Sunt convins că în anii următori vor reveni la turneele finale, poate chiar să joace o semifinală sau o finală de Campionat Mondial, cum s-a întâmplat în 2010. Sunt convins de asta, am încredere în filozofia lor de viață, filozofia lor despre fotbal. Cred că în viitorul apropiat vor obține din nou rezultate.
Cum ai ajuns să ai o relație atât de apropiată cu Emilian Dolha? La început era să iau bătaie de la el. La un antrenament am încercat să-i dau scăriță, el a prins mingea și după aceea s-a enervat. Eu eram doar un copil, aveam 18 ani, iar el a considerat asta ca fiind lipsă de respect. Dacă nu intervenea Ionel Ganea cred că încasam o bătaie destul de bună. Așa a început totul. El mă apreciază foarte mult pentru ceea ce fac eu. Am învățat foarte multe de la el, este ca un frate mai mare pentru mine. Pe Ogăraru în pot considera tatăl meu, iar pe Ema fratele mai mare. Mi-a arătat calea cea dreaptă, m-a învățat să fac diferența între bine și rău, m-a învâțat să păstrez un echilibru între viața extrasportivă și viața din interiorul stadionului. Mi-a împărtășit foarte multe lecții de viață, m-a ajutat mereu cum a putut. Pentru el nu a fost o surpriză când a aflat că voi rămâne în Olanda. Mereu a avut încredere în mine. M-a făcut să văd calitățile și potențialul pe care îl aveam. Tot timpul m-a susținut necondiționat.
Ai vreo favorită pentru Cupa Mondială din Rusia? Mi-aș dori ca Brazilia să câștige Campionatul Mondial. Cred că au un lot foarte echilibrat, cu o foarte mare calitate. Îmi place jocul lor, îmi place stilul lor de fotbal. Chiar dacă și Messi ar merita un Campionat Mondial, nu știu în ce măsură îl poate ajuta echipa. Germania este de asemenea o echipă puternică, foarte bine organizată. Vom vedea ce se va întâmpla.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER