Cum este această perioadă pentru tine? Acum e din ce în ce mai bine. Încep să simt piciorul, însă sunt foarte multe ore de exerciții, o perioadă neplăcută pentru un fotbalist. Nu vezi mingea, înveți să mergi din nou. Este prima mea operație, am fost îngândurat, nu cunoști senzațiile.
Medicii ce ți-au spus? Tocmai te-ai întors din Turcia de la un consult. Sunt foarte bucuroși, genunchiul arată foarte bine. Trebuie să lucrez cât mai mult, să crească masa musculară. Nu o să mă grăbesc. Este un moment foarte important, toți doctorii spun că perioada de recuperare durează între patru și șase luni.
Cum arată o zi a ta în momentul acesta? Trei ore și jumătate dimineață, bicicletă, izometrii, apoi iau prânzul, mă odihnesc și din nou revin în sală. Alte trei ore și jumătate. În total sunt vreo șapte ore pe zi de muncă. E greu, nu se compară cu o zi obișnuită a unui fotbalist. Fotbalist sănătos. De multe ori îmi spuneam în minte că acestea sunt momentele urâte ale unui sportiv.
FOTO: Răzvan LUPICĂ‚
Ce ai simțit când doctorii ți-au pus diagnosticul? Mi-am dat seama din primul moment în care m-am lovit. Eram jos, întins pe teren și am știut că nu e bine. Nu m-a lovit nimeni, poate a fost vorba de o stare de oboseală. Pe moment am spus că este ceva grav, am simțit că mi s-au rupt picioarele. E adevărat că au fost foarte grele momentele până la RMN. Regretul meu este că s-a întâmplat într-un moment în care începusem să mă obișnuiesc din punct de vedere al pregătirii fizice cu tot ce se întâmplă în Italia, era dorința mai mare. Acesta este cel mai mare regret al meu, crescusem foarte mult fizic în perioada petrecută în Serie A. Am fost ghinionist, mai ales că nu m-a lovit nimeni.
„După două luni, italienii mi-au zis: >”
Cum ai reușit să te adaptezi în Italia? Pentru experiența unui fotbalist, atunci când treci printr-un asemenea campionat și joci lângă asemenea jucători, înseamnă foarte mult. Toată viața mea nu o să regret că am plecat într-un campionat în care poate nu am jucat foarte mult, însă cât am făcut-o, am avut de învățat în fiecare secundă. Sassuolo este o echipă mică într-un campionat puternic, nu m-a deranjat că am ajuns la o nou-promovată. Impactul cu fotbalul italian este foarte dur, nivelul este mult mai ridicat, prima lună a fost estrem de grea. Contactele fizice sunt cu mult diferite față de ce e la noi. După două luni, mi-au arătat cât am crescut la capacitatea de efort, la masa musculară. Mi-au zis așa: Știi cât trebuie să muncești pentru o secundă și doi centimetri? Când m-am accidentat la asta m-am gândit, cât o să pierd din punct de vedere fizic. Îmi aduc aminte că după trei luni în Italia am venit în vizită în România și m-am întâlnit cu prietenii. Știi ce mi-au spus?
Te rog. Băi, tu arăți altfel, te-ai transformat, te-ai transformat la picioare. Eram studiu de caz. Și colegii de la Dinamo mi-au spus asta. Când am plecat de la Dinamo mi-am dorit să joc într-un campionat puternic, pentru mine, pentru experiența mea, nu a contat că este o echipă mică. Până nu simți ce înseamnă fotbalul italian, fotbalul puternic, nu înțelegi. Și o spun clar! Este diferență mare între România și Italia, o spun cu durere în suflet pentru că eram acolo și povesteam cu colegii.
Și ce ziceau despre fotbalul nostru? Știau foarte puțin. Mă întrebau dacă avem echipe în Champions League, în Europa League, cu cine jucăm la echipa națională. Când nu vorbește lumea de fotbalul românesc, te doare. Este și vina noastră a fotbaliștilor. Am venit la ultimul Dinamo- Steaua și am înregistrat coregrafia galeriei noastre, le-am arătat colegilor și au văzut și partea frumoasă a fotbalului de la noi. Nu le venea să creadă că acele imagini sunt din România. Au văzut și partea plină a paharului. Păcat că aceste lucruri se întâmplă așa rar. Am rămas plăcut uimit cât de mult iubesc oamenii ăștia fotbalul. În România, pe stradă, nu se mai vorbește de fotbal, la un restaurant, la un bar nu se vorbește de fotbal. În Italia e altceva, în orice loc se aude de calcio, televizoarele erau peste tot pe calcio. Pentru italieni fotbalul este o cutumă.
Papp, Alibec, Alexe nu s-au impus în Serie A. Radu Ștefan a putut să o facă. De ce? Pentru un fotbalist, cel mai dureros lucru este să nu joace. Vorbesc despre mine. Am venit de la Dinamo, un club la care intram meci de meci, iar la Sassuolo nu a mai fost așa. Știi cum e în Italia? Poți să joci cinci meciuri titular, apoi pierzi echipa sau stai cinci meciuri pe bancă, iar apoi te bagă dintr-o dată. Degeaba ai intrat rezervă și ai dat gol, importante sunt minutele. Radu Ștefan și-a câștigat respectul, nu doar la Roma, în toată Italia. Povestesc cu el câte o oră la telefon, suntem prieteni foarte buni.
„Ca om, ca fotbalist, moartea tatălui meu m-a schimbat din toate punctele de vedere”
Care este situația ta contractuală în acest moment? Până în vară sunt jucătorul lui Sassuolo, sunt împrumutat, dar mai am contract cu Dinamo încă doi ani. Orice ar fi, că o să revin la Dinamo sau o să merg în altă parte, dorința va fi mai mare după această accidentare. La Dinamo o să fie mereu casa mea, toată copilăria am avut-o în curtea din „Ștefan cel Mare”. Și acum, plecat de la Dinamo, eu știu tot ce se întâmplă acolo. E greu să vezi lucrurile prin ochii unui fan.
6 partide a jucat Marius Alexe în acest sezon din Serie A. românul fiind folosit și în două meciuri din Cupa Italiei
Mutu s-a întors în țară, la Petrolul. Tu ai spus că nu o să joci în România la altă echipă în afară de Dinamo… Eu am spus că nu o să merg la Steaua sau la Rapid, rivalele tradiționale ale lui Dinamo. Nu se știe ce se va întâmpla peste cinci, șase sau șapte ani. Nu mă văd să vin să joc contra lui Dinamo din tricoul rivalelor. Nu uit cum mă alergau steliștii când eram mic și veneam de la antrenament îmbrăcat în echipamentul lui Dinamo (râde)
Spune-mi, te rog, o întâmplare care ți-a schimbat cariera. Acum doi ani când a decedat tatăl meu. Un moment dificil care m-a schimbat din toate punctele de vedere. Și ca om, dar și ca fotbalist. Poate până atunci eram mult mai copil, mult mai libertin. Am devenit apropiat de tot ce înseamnă familie, mult mai ambițios față de viață și de fotbal. Poate și din acest motiv am avut o perioadă bună după acest eveniment nefericit.
Spune-mi un meci în care ai jucat și ai vrea mereu să-l revezi… Sigur prima repriză cu Steaua. Pe Național Arena , noi în postura de oaspeți. Am marcat și am intrat la pauză cu 1-0. Nu credeam că putem să mai pierdem acel meci.
Și un meci de care nu vrei să-ți aduci aminte… Tot ăsta cu Steaua, dar repriza a doua. Și finala Cupei României, de la Brașov. Să vezi bucuria rivalilor doare cel mai rău. De-asta spun că aș vrea să câștig un titlu cu Dinamo pentru că știu că suntem mulți „câini” și ar fi o bucurie imensă. Și asta mă doare, că noi dinamoviștii nu putem să facem mai mult acum.
„Ca fotbalist nu poți să primești educația unui copil normal. Ești foarte mult plecat de acasă, e aproape imposibil. Aici intervine persoana ta și ce îți dorești de la viață. Atunci când ți-a luat mințile Bucureștiul, înseamnă că nu vrei să devii atât de mare fotbalist”
Marius Alexe- atacant Sassuolo
„Vreau să fiu sănătos și fericit. Dacă o să rămân la Dinamo, vreau să câștig campionatul. Eu am văzut, cupa sau supercupa nu se compară cu un titlu. Un campionat cu Dinamo m-ar face mult mai împlinit”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER