ProSport le-a solicitat celor doi candidați la președinția LPF, care se vor înfrunta 23 octombrie pentru un mandat de 4 ani, programele cu care se prezintă în fața cluburilor, cu scopul de a le analiza și arăta publicului. Dintre Gino Iorgulescu, președintele LPF în exercițiu, și Sorin Drăgoi, președintele ACS Poli Timișoara, ultimul a răspuns cererii și, a doua zi, ne-a remis programul său atât pe hârtie, cât și în format electronic.
Insistențele ProSport pe lângă LPF au durat o săptămână, jurnalistul fiind amânat, succesiv, până luni, 16 octombrie, pentru ca, în final, să i se transmită că președintele va acorda câteva interviuri video joi, 19 octombrie. Și gata. Dialogul s-a purtat prin intermediul directorului de imagine al LPF, Marius Mitran.
În consecință, vă prezentăm mai jos o analiză a singurului program existent, cel al lui Sorin Drăgoi, „challenger” al lui Gino Iorgulescu.
Caietul de candidatură al șefului de la Timișoara are 16 pagini, conține un CV al lui Drăgoi și 9 capitole pe care acesta promite că le va îmbunătăți:
1. Restaurarea credibilității,
2. Viziune,
3. Dezvoltare, 4. Relația cu instituțiile fotbalului,
5. Dezvoltarea relației cu instituțiile statului,
6. Respect pentru gloriile fotbalului românesc,
7. Atenție și sprijin pentru jucătorii fără contract și cei care și-au încheiat activitatea,
8. Inovația în tehnologie și comunicare,
9. Rol proactiv în relația cu societatea.
În preambul, câteva observații:
– este absolut lăudabil că, pentru prima oară, un candidat la șefia LPF se gândește să își facă public programul cu măsuri și promisiuni, niște angajamente care pot fi măsurate și evaluate în următorii 4 ani. Din acest punct de vedere, comparația cu Iorgulescu nici măcar nu se poate face. Șeful în exercițiu este chiar și acum, în campania electorală, la fel de opac și inert ca în întregul său mandat.
– în același timp, programul lui Sorin Drăgoi are apetit pentru generalități și enunțarea unor principii de tipul „să fie bine ca să nu fie rău”, chiar dacă vine și cu chestiuni concrete. Pare neobișnuit ca un inginer – așa cum se recomandă Drăgoi – să nu aibă o structură mai bine sistematizată a propunerilor, acestea fiind risipite prin text.
– de asemenea, trebuie spus că unele din ideile lui Drăgoi, chiar dacă sunt OK ca enunț, vizează activitatea altor instituții.
Programul lui Drăgoi e mai bun: pentru că e singurul. Vorbele mari – principii, respect, dezvoltare, prosperitate – sunt amestecate cu chestiunile punctuale
Dacă Sorin Drăgoi va ieși președinte al LPF, există șanse ca, la un moment dat, în fața sediului Ligii să poată fi văzută o mașină Fiat veche de aproape 80 de ani. „Da, sunt pasionat de mașini de colecție. Am un Fiat Barilla din 1939. L-am cumpărat acum foarte mult timp. Dacă îmi amintesc corect, am dat vreo 2.500 de dolari atunci pe mașină. Dar, după aceea, am mai plătit alți foarte mulți bani pentru a o recondiționa. Dar, fiind pasiune, nu m-am cramponat de asta…”, a povestit Drăgoi pentru ProSport. FOTO: www.pressalert.ro
Așadar, iată cele 9 capitole ale programului prin care Sorin Drăgoi promite că, dacă va fi ales, va îmbunătăți fotbalul profesionist din România:
1. Restaurarea credibilității
Drăgoi atinge un punct extrem de sensibil, care s-ar putea să rezoneze la conducătorii de cluburi și nu numai: lipsa totală de transparență din partea actualei conduceri a LPF. Candidatul promite comunicare și implicare, precum și stoparea situațiilor în care Liga nu e în stare să le răspundă cluburilor nici măcar în privința unor chestiuni legate de regulamentul competițiilor. „Nu se poate ca Liga să fie convocată la TAS pentru că nu a corelat anumite reguli de departajare cu legile federale. Nu se poate ca timp de doi ani cluburile să nu primească nicio asigurare în ceea ce privește niște sume pe care trebuie să le încaseze dintr-o competiție organizată de Ligă. De aceea, lucrurile trebuie schimbate printr-o abordare transparentă, profesionistă și corectă. Inclusiv la capitolul financiar, acolo unde voi milita pentru o comunicare constantă și deschisă față de cluburi în tot ceea ce înseamnă contractele încheiate de LPF”, scrie Drăgoi.
După cum se poate observa, promisiuni generale, nimic concret. Nu se spune cum se va face acest lucru. E suficient să vrea președintele? Sau trebuie schimbat regulamentul, astfel încât Liga să fie obligată să furnizeze informațiile? Observația că „lumea nu este mulțumită de noi” e corectă. Dar avem niște declarații de bune intenții și atât.
2. Viziune – pentru cluburi și fotbalul românesc
Foarte mulți „trebuie” – din nou, intenții frumoase, nimic concret. Cluburile „trebuie protejate” de LPF fără discriminare. Contractul pentru drepturile TV „trebuie menținut” măcar la aceeași sumă. Parteneriatul media „trebuie dezvoltat”. Cum vede Drăgoi ieșirea din dependența de banii proveniți de la televiziuni: observă că parteneriatele încheiate de actuala conducere a LPF nu au adus nimic cluburilor. Soluția ar fi dezvoltarea relațiilor cu sponsorii și atragerea mediului de afaceri în relații cu cluburile. Și, din nou, un „trebuie”: „Tot ceea ce înseamnă sponsorizări, publicitate sau alte surse de venit trebuie cuantificate într-o contribuție mai mare către cluburi”.
Drăgoi dă exemplu activitatea din ultimul an la ACS Poli, unde spune că a adus 550.000 de euro din sponsorizări.
Dar, iarăși, nimic concret. La ce sume își propune să ajungă? Cât la sută din încasări se va duce către cluburi? Cum va atrage mediul de afaceri? Mister.
3. Dezvoltare
În sfârșit, lucruri concrete. Drăgoi își propune, în următorii 4 ani, să acorde o atenție specială sectorului de copii și juniori. Echipele cu centre juvenile performante vor fi susținute financiar suplimentar. Va aduce un sponsor care va premia, exact după modelul grilei TV, cluburile care folosesc în timpul campionatului mai mulți jucători sub 21 de ani.
Propune reînființarea campionatului de tineret-rezerve, cu dezideratul ca meciurile de tineret să se joace, pe cât posibil, pe terenul mare, în deschiderea partidelor de seniori. Cheltuielile ar urma să fie suportate de LPF. Vrea o rediscutare a criteriilor de stabilire a orelor de start, astfel încât să se obțină un echilibru între cerințele televiziunilor și interesul spectatorilor. Este dat exemplul lunilor de iarnă, când programarea unor jocuri în nocturnă, după ora 21:00, pe un frig cumplit, duce la pustiirea tribunelor.
Acesta pare unul din cele mai importante capitole din program. Dacă l-ar îndeplini doar pe acesta, probabil că Drăgoi ar face mai mult decât au făcut Dragomir și Iorgulescu la un loc în ultimii 24 de ani.
4. Relația cu instituțiile fotbalului
Aici, Drăgoi intră pe un teren minat, dar își structurează, pentru prima oară, foarte clar intențiile. Întinde o mână către FRF, spunând că va opri „războiul rece”. Informațiile ProSport sunt că Drăgoi e în relații bune cu administrația Burleanu. Această prietenie poate fi însă una extrem de nocivă pentru Ligă, pentru că șeful FRF a pus ochii pe organizarea Ligii 1 și, mai ales, pe banii din drepturile TV.
Altfel, propunerile sunt interesante și, unele dintre ele, ar urma să ducă la niște mari pași înainte în fotbalul românesc: a) introducerea sistemului video la meciurile din Liga 1, b) corelarea regulamentelor, c) colaborare cu FRF pentru stabilirea calendarului competițional, d) perfectarea unui tip de acord care să elimine scandalurile dintre LPF și FRF, e) clarificarea regulamentului pentru a pune capăt veșnicelor campionate decise la TAS, f) modificarea regulamentului, astfel încât la finalul play-off-ului/play-out-ului, dacă sunt echipe aflate la egalitate, să conteze toate rezultatele directe din campionat, nu doar cele din faza respectivă, g) o discuție cu FRF pentru a crește atractivitatea Cupei României inclusiv prin introducerea meciurilor tur-retur încă din „optimi”. Și o promisiune: LPF va suporta cheltuielile făcute de cluburi la meciurile de baraj.
5. Dezvoltarea relației cu instituțiile statului
ProSport le-a cerut ambilor candidați la șefia LPF un exemplar din programul pe care-l propun în următorii 4 ani la conducerea fotbalului profesionist. Sorin Drăgori a răspuns imediat, trimițându-ne planurile sale atât în format fizic, cât și electronic. Iorgulescu ne-a amânat o săptămână, apoi ne-a transmis că nu ne dă nimic
Candidatul la șefia LPF are niște idei bune, dar care, din păcate, țin de treaba președintelui FRF, Burleanu. Drăgoi promite că va angaja rapid o echipă de juriști care, în maximum un an, să:
– coreleze regulamentele sportive cu legile civile,
– pună în acord Legea Muncii cu particularitățile fotbalului,
– creeze facilități fiscale pentru cluburi, inclusiv reeșalonarea datoriilor.
De asemenea, șeful de la ACS Poli Timișoara vrea să rezolve, în mandatul său de președinte la LPF, problema finanțării din bani publici, de către autoritățile locale. În ciuda hotărârii date de guvernul Grindeanu astă-vară, în continuare în unele locuri există teama de a finanța cluburile cu bani de la buget. Drăgoi spune că, în maximum un an, va clarifica, împreună cu cluburile și reprezentanții autorităților, modul în care se poate face accesul la banii din bugetele locale.
Corelarea regulamentelor, acordarea legislației cu fotbalul și problema finanțării ar fi trebuit să-l preocupe pe Burleanu în primul rând, pentru că FRF are aceste responsabilități. LPF își va excede atribuțiile inițiind aceste procese și, în orice caz, va fi obligată să-i coopteze (măcar de formă) pe federali în operațiune, pentru a fi luată în seamă de autoritățile statului. În ceea ce privește facilitățile fiscale și reeșalonarea datoriilor, aceasta nu mai ține nici măcar de FRF. În mod normal, fotbalul nu are de ce să beneficieze de clauze și facilități speciale, față de alte activități economice din România.
6. Respect față de gloriile fotbalului românesc
O idée interesantă: Drăgoi anunță că va crea un „Board al seniorilor”, format din 14 foști mari fotbaliști, fiecare propus de câte un club din Liga 1. „Cei 14 magnifici” ar urma să fie retribuiți, să se întâlnească trimestrial și să analizeze problemele specifice apărute în Liga 1. Candidatul promite și că, în fiecare lună, va merge în orașe din România, pentru a discuta cu foste glorii ale cluburilor de tradiție. Propunerea e de efect, chiar dacă se înțelege că acest consiliu al fostelor glorii va fi unul consultativ, fără putere de decizie. Ideea de a merge prin orașele României ar fi trebuit – din nou – să țină mai degrabă de FRF, decât de LPF. Dar e bine și așa.
În orice caz, aici apare marele pericol ca acest „Board al seniorilor” să devină un fel de parlament al dizidenților față de actualul președinte al federației. Burleanu a rupt de pe pereții FRF inclusiv posterele cu faze din meciurile generației lui Hagi și se știe că are o aversiune viscerală față de foștii internaționali din anii ”90.
7. Atenție și sprijin pentru jucătorii fără contract / jucători care au încheiat activitatea sportivă
Drăgoi promite că LPF va organiza, de două ori pe an, vara și iarna, un cantonament de câte două săptămâni pentru o selecționată constituită din jucători din primele două ligi rămași fără contract. Se promite și un protocol cu FRF, pentru centralizarea datelor.
La fel ca și la alte puncte, Drăgoi pare că nu știe foarte clar până unde se întinde aria de acțiune a LPF. Grija și sprijinul pentru jucători ar trebui să vină de la AFAN, sindicatul fotbaliștilor. Eventualul sprijin pentru cantonamente ar trebui făcut cu cooptarea AFAN, despre care nu se spune un cuvânt.
8. Inovație în tehnologie și comunicare
În debutul acestui capitol, autorul programului observă – corect – că publicul lipsește și pentru că instituțiile din fotbalul românesc habar n-au să comunice modern. Liga și cluburile sunt complet decuplate de la realitățile și pretențiile Secolului XXI, în timp ce FRF își folosește canalele de comunicare în principal pentru a-i face PR președintelui federației.
Drăgoi promite că va implementa o platformă tehnologică interactivă între Ligă și suporteri, cu aplicații care să introducă în lumea fotbalului românesc și fanii tineri. Se vorbește de marketing, ticketing, merchandishing și social media, precum și de canal pe YouTube, pagină de Facebook, Twitter și Instagram, precum și sesiuni de interviuri online cu conducătorii LPF, cu antrenorii și jucătorii.
Toate acestea, dacă ar fi puse în practică, ar însemna un progres gigantic față de situația actuală.
9. Rol proactiv în relația cu societatea
O idee care pare împrumutată de la FRF: „LPF va avea o esențială responsabilitate socială”.
Drăgoi promite că Liga se va implica în campanii active, va susține ONG-uri care se ocupă de sănătate, educație, ecologie, combaterea rasismului și a discriminării. Că va încerca să apropie cluburile de comunitățile defavorizate și că va organiza acțiuni caritabile în fiecare oraș cu echipă în Liga 1. Că vor fi vizate mai ales cartierele defavorizate.
Aceasta ar fi o inițiativă cu un impact social foarte puternic.
Concluzionând, programul lui Drăgoi este unul interesant, în măsura în care, bineînțeles, se aplică zicala „promisiunile îi angajează doar pe cei care cred în ele”. Sunt multe generalități și declarații de intenții, dar și destule lucruri concrete, pentru care își asumă responsabilitatea.
Dacă măcar 50% din ce scrie la cele 9 puncte va fi și pus în practică, Liga va face un uriaș salt înainte, apropiindu-se de realitățile mileniului trei.
Ceea ce nu spune Drăgoi este că are deja o relație bună cu Burleanu, care-l susține din umbră, dar și un sprijin pe linie politică, spun sursele ProSport.
În orice caz, comparativ cu mulțimea vidă a angajamentelor publice ale lui Iorgulescu, programul lui Drăgoi reprezintă ceva.
Iorgulescu – cronica unui mandat început promițător, dar eșuat în scandaluri, compromisuri și indolență
Gino Iorgulescu a fost surclasat astă-primăvară, ca discurs și prezență, de Răzvan Burleanu. La final, președintele FRF și-a permis să surâdă și să răspundă ironic, atunci când a fost întrebat cum a reușit să-l facă pe șeful LPF să iasă din hibernare. FOTO: Mediafax
Pentru actualul șef al LPF, care nu a reușit să producă măcar trei rânduri de program, pot vorbi doar evenimentele din ultimii patru ani.
Iorgulescu a pornit destul de spectaculos mandatul din 2013. În seara dinaintea alegerilor, premierul și vicepremierul de atunci, Victor Ponta și Liviu Dragnea, i-au convocat pe șefii de cluburi la o ședință unde le-au arătat, deopotrivă, biciul și zăhărelul, atrâgându-le atenția că Iorgulescu este agreat pe linie politică. A doua zi, fostul șef de la FC Național l-a învins la vot pe Dragomir, punând capăt unei domnii de 20 de ani.
Bine: reforma Ligii 1, bani mai mulți pentru cluburi, Cupa Ligii
Primele măsuri au fost deopotrivă contestate și – s-a dovedit – benefice. S-a obținut, în condiții aproape ilegale și, în orice caz, lipsite de transparență, un contract foarte bun pentru drepturile TV: 27 de milioane de euro pe sezon. S-a reușit reformarea Ligii 1 prin reducerea numărului de echipe de la 18 la 14 și schimbarea sistemului clasic, tur-retur, cu unul fracționat: un sezon regulat urmat de faza a doua, play-off/play-out.
A apărut și o a treia competiție, Cupa Ligii, care ar fi trebuit să asigure meciuri suplimentare pentru jucătorii mai puțin folosiți și premii substanțiale pentru cluburile care performau. La acestea s-a adăugat fermitatea cu care Iorgulescu a stopat reacțiunea: cluburi bântuite de ideea unei reveniri la sistemul de dinainte și chiar de schimbarea regulilor de retrogradare chiar în timpul campionatului.
Rău: obsesii conspiraționiste, țeapa banilor de la Cupa Ligii, război cu FRF, șmecherii cu regulamentele, lipsă de comunicare, inerție instituțională
Acestea ar fi punctele bune. Pe parcurs, însă, acestea s-au estompat pentru că Iorgulescu și-a pierdut suflul și, pe măsură ce a trecut timpul, situația s-a degradat sistematic.
Pe șeful LPF a început să-l bântuie ideea că e vânat, că dușmani din umbră pândesc de peste tot, iar fiecare critică a fost percepută ca semn al unui complot.
Banii promiși cluburilor pentru participarea la Cupa Ligii n-au mai ajuns la destinație.
Conflictul incipient cu noua conducere a FRF, vizibil încă din prima zi a mandatului lui Burleanu, s-a acutizat până la a degenera în amenințări cu pușcăria proferate de omul de încredere al șefului federației, Gabriel Bodescu, la adresa conducătorilor Ligii.
LPF este o fortăreață închisă ermetic, unde se petrec multe lucruri ilegale. ProSport a demonstrat anul trecut, cu documente, că acolo se dădea permis de joc fotbaliștilor extracomunitari, fără ca aceștia să fi primit viză de muncă de la autoritățile statului. În consecință, LPF acoperea, uneori luni întregi, munca la negru, fotbaliștii antrenându-se și jucând fără contract, fără asigurare, fără să se plătească impozite etc.
Tot la LPF s-au petrecut lucruri extrem de grave vara trecută, când conducătorii acestui for n-au fost în stare să-și asume decizia de a spune cine joacă în Liga 1, dintre ACS Timișoara și Rapid, nici măcar după ce a început campionatul!
În mandatul lui Iorgulescu, Liga nu a comunicat deloc nici cu suporterii și nici măcar cu cluburile. S-a ajuns la o stare generală de frustrare și nervozitate. Mai mult, unele din înțelegerile financiare propuse de LPF au fost respinse cu indignare de cluburi, care considerau că se încearcă tragerea lor pe sfoară.
La numai un an după semnarea contractului pentru drepturile TV, Iorgulescu, în înțelegere cu cei care le cumpăraseră, a încercat să forțeze cluburile să accepte o micșorare severă a sumei (de la 27 de milioane la numai 21). A ieșit un scandal uriaș, reflectat la vremea respectivă pe larg de ProSport. Cluburile au respins cererea într-o Adunare Generală a LPF cu scântei, unde s-a spus chiar, pe la colțuri, că se poate ajunge la demiterea președintelui.
În acest moment, Iorgulescu pare să-și fi epuizat atât ideile, cât și resursele de energie. Astă-primăvară, în Adunarea Generală a FRF, atunci când Burleanu a atacat violent Liga, obținând limitarea drastică a influenței LPF în Comitetul Executiv, Iorgulescu a avut o prestație foarte slabă. Moale, șovăitor, bâlbâindu-se, fostul internațional a vorbit câteva minute în fața sutelor de votanți, nereușind să convingă pe nimeni. Deși știa cu precizie ce urmează (președintele LPF și-a pierdut statutul de vicepreședinte al federației, iar numărul reprezentanților Ligii în Comitetul Executiv al FRF a fost restrâns de la 3 la 2), Iorgulescu nu și-a pregătit contramăsuri. A reușit incredibila contraperformanță de a nu-și mobiliza nici măcar propriile cluburi să vină la ședință și să voteze împreună contra lui Burleanu. Din 14 cluburi de Liga 1, au fost prezente la Adunarea Generală a FRF doar 12, din care două au votat contra lui Iorgulescu!
Ce aleg votanții din România între promisiuni de dezvoltare, respect, legalitate și civilizație – pe de o parte – și bani gheață, pe de alta?
Toate considerentele de mai sus au însă o valoare relativă. În România, oferta de civilizație și legalitate n-are încă o căutare prea mare printre alegători, de orice natură ar fi ei. Până la interactivitate, acțiuni caritabile, legi predictibile și contracte oneste, cluburile din Liga 1 rezonează la chestiuni mult mai prozaice. Iorgulescu le-a adus 27 de milioane de euro din drepturi TV în 2014 și acum spune că, în 2019, când va începe următorul contract, vor obține măcar tot atât. Cu banii începe și se sfârșește, adesea, totul. În rest, marketing, ticketing, social media sunt cuvinte pentru care destui dintre patronii din Liga 1 ar avea nevoie de dicționar. Prea puțini sunt interesați de viitorul fotbalului, de promovarea copiilor, de respectarea fostelor glorii, de o relație corectă cu fotbaliștii. Nu întâmplător, în ultimii 28 de ani prețul parcului de mașini din curtea LPF a crescut pe măsură ce valoarea campionatului a scăzut.
Iorgulescu a fost și el plecat, de curând, într-un tur electoral prin țară, pentru a le promite șefilor de cluburi, în discuții private, diverse lucruri. Cheia alegerilor din 23 octombrie, pentru șefia LPF, va fi, așadar, și cheia de la pivnița cu bani. Aceasta și, bineînțeles, influența politică. Multe cluburi din Liga 1 sunt într-un concubinaj măcar imoral cu banii publici. Pe linie de partid, sugestia poate cântări mai mult decât 100 de strategii de dezvoltare și programe de modernizare.
Iar lucrurile par aici împărțite. Dacă Iorgulescu promite bani, Drăgoi are, spun sursele ProSport, susținerea politică și a lui Răzvan Burleanu. Dincolo de toate, rămâne și o constantă: indiferent de situație, șefia LPF a fost una câștigată și menținută politic. Dumitru Dragomir a ajuns șef, în 1993, cu susținerea FSN. A supraviețuit mai multor puciuri după intervenții pe linie politică (Hrebenciuc și Adrian Năstase i-au salvat scaunul în cel puțin două rânduri). A căzut, în 2013, tot în urma unui ordin politic, atunci când s-a implicat Victor Ponta, premier la acel moment și prieten cu Gino Iorgulescu. Între timp, însă, Ponta a căzut în dizgrație, iar la butoanele țării a ajuns Liviu Dragnea. Cunoștință a lui Sorin Drăgoi, cu care a fost coleg de facultate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER