Conducătorii de cluburi din Liga 1 au fost chemați azi la o ședință crucială: pe ordinea de Adunarea Generală a LPF era cerută părerea cluburilor privind reducerea drepturilor de televizare cu șase milioane de euro. 12 cluburi au votat împotrivă, astfel că o nouă Adunare Generală va avea loc pe 19 iunie
UPDATE 12:40 Surse ProSport susțin că cluburile au pus piciorul în prag și au declanșat o adevărată criză în fotbalul românesc. Inițial, CFR Cluj și ASA Târgu Mureș au încercat să susțină propunerea Intel Sky Broadcast (ISB), de a reduce drepturile de televizare cu șase milioane de euro, însă celelalte echipe au refuzat propunerea! Astfel, cluburile nu s-au înțeles și va avea loc o nouă Adunare Generală a LPF, programată în 11 zile, vineri, 19 iunie . Între timp, președintele Ligii, Gino Iorgulescu, a fost mandatat să negocieze cu ISB, dar rămâne de văzut dacă societatea va accepta să plătească suma stipulată în contract.
Este o decizie anticipată de ProSport încă de săptămâna trecută, când surse din interiorul cluburilor din Liga 1 indicau un vot covârșitor împotriva propunerii Intel Sky Brodcast.
Totodată, sistemul cu 14 echipe va rămâne în picioare pentru acest sezon.
„După discuții cu cluburile, membrii LPF au hotărât să mă împuternicească pe mine să am discuții cu ISB-ul să ducă la bun sfârșit contractul încheiat anul trecut. Pe 19 iunie vom avea o altă Adunarea Generală pentru a vedea dacă au respectat contractul sau ce altă hotărâre vom lua. Oferta ISB s-a discutat, iar cluburile nu vor acest lucru. Eu le voi propune partenerilor media să ducă la bun sfârșit acest contract. Tot cluburile vor lua o hotărâre finală pe 19 iunie, nu eu decid. Dacă nu se respectă contractul, LPF poate rezilia unilateral acel contract. Daune se pot cere în instanțe, cu termeni foarte lungi, nu ne-ar avantaja.N-am avut altă ofertă la vremea respectivă. Le-am propus și altor doi giganți media această sumă la vremea respectivă, însă m-au refuzat”, a spus președintele Gino Iorgulescu.
ProSport a publicat deja săptămâna trecută rezultatele unui mic „referendum” printre conducătorii din Liga 1, iar rezultatul pare să încline în favoarea rezilierii contractului: 8 cluburi nu acceptă să li se reducă banii, 4 sunt indecise, 2 ar face compromisul.
Problema pare a fi că între piața TV și fotbalul românesc s-a căscat o prăpastie peste care nimeni nu pare dispus să prăvălească o punte. Propunerea de diminuare a contractului pentru drepturile TV ale Ligii 1, venită din partea ISB (firma care le-a achiziționat în 2014, pe cinci ani, contra a 27,5 milioane de euro pe sezon) este criticată dur de șefii de cluburi, dar considerată normală și previzibilă de cei care lucrează în zona vizualului.
Șefii de cluburi reproșează ISB că nu respectă un contract semnat acum un an și se simt înșelați după ce, promițându-li-se mai mulți bani, au fost determinați să accepte reducerea Ligii 1 de la 18 la numai 14 echipe. În schimb, specialiștii din piața TV spun că produsul oferit de LPF nu mai merită banii. Audiențele sunt mediocre și campionatul nu dă niciun semn că ar avea măcar o speranță de redresare.
Fără vedete, fără credibilitate, fără proiecte serioase, cu patroni puși pe căpătuială, Liga 1 este cel mai scump campionat, prin prisma raportului calitate/preț, din Estul Europei, spun cabliștii și responsabilii din televiziuni.
Mai jos vă prezentăm și punctul de vedere al celeilalte tabere: cea a televiziunilor. Din motive lesne de înțeles, șefii de departamente cu care am vorbit au dorit să-și păstreze anonimatul. Nu e ușor pentru niciun post TV să recunoască public fie că s-a înșelat când a făcut o tranzacție, fie că nu face audiențe pe măsura așteptărilor. Însă opiniile celor cu care a discutat ProSport converg.
Situația în acest moment
În acest moment, sumele plătite de cabliști sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile ISB și chiar de a asigura profitul. Conform informațiilor ProSport, UPC și Dolce/Telekom au plătit, împreună, 16,8 milioane de euro și transmit jumătate din meciuri gratuit, altă jumătate contracost. Ceva bani – e drept, puțini – vin din această parte a campionatului pentru care abonați ai UPC și Dolce au acceptat să plătească 9,5-10 lei pe lună. RCS achită 12 milioane de euro, însă abonații săi văd toate meciurile gratuit. Începând din iarnă, ISB a renunțat să mai producă meciurile Ligii 1, încredințând această operațiune către Digi, ceea ce înseamnă o economie consistentă, de circa 3 milioane de euro pe sezon. O altă sumă, nu foarte mare, vine din vânzarea drepturilor către posturile care transmit meciurile pe Internet, dar și unor companii locale de cablu.Una peste alta, încasările ar fi de circa 30-32 de milioane de euro, iar cheltuielile au scăzut de la aproximativ 30 de milioane, cât erau la începutul sezonului, la 28 de milioane. De notat că ISB, fiind un offshore înregistrat în Malta, recuperează TVA-ul pentru sumele cheltuite, deci la cei 27,5 milioane pentru drepturile TV nu se mai adaugă taxe. Discutăm, așadar, de un potențial profit de câteva milioane de euro, dacă datele problemei rămân mai departe aceleași.
Cabliștii sunt nemulțumiți
Problema e că, spun sursele ProSport, asupra ISB ar fi apărut presiunile clienților nemulțumiți că interesul pentru Liga 1 scade permanent. Informațiile sunt că două ar vrea să renegocieze contractul, iar în sezonul următor să dea mai puțini bani. Marele cârlig la public pe care-l sperau anul trecut, meciurile Ligii 1, se dovedește o păcăleală. Nu este însă o hotărâre luată în acest moment. De aici și încercarea ISB să transfere această potențială pierdere mai departe, către cluburi. „Produsul e în colaps. Audiența s-a prăbușit. Pur și simplu, oamenii nu se mai uită la fotbal. Nici la ligă, nici la federație, nici la cluburi nu pricepe nimeni asta”, a explicat, pentru ProSport, o sursă din piața media. „Dacă nu se face urgent ceva – și nu se va face, pentru că actualii conducători nu pricep problema și nici nu știu ce să facă -, în doi ani se va alege praful. Gata, s-a terminat cu fotbalul în România”, dezvăluie aceeași sursă.
Deși par complicate, lucrurile sunt, în realitate, destul de simple. Nereformat, condus de oameni gata să dea acum, repede, tunul vieții și să dispară apoi, fotbalul românesc a suferit un fenomen bizar. Multă vreme, regresul a fost acoperit de veniturile din piața drepturilor TV. Schema a părut, destui ani, să funcționeze din plin, pentru că RCS, dornică să se impună pe piața cabliștilor, a cumpărat drepturile TV timp de 6 ani, între 2008 și 2014.
După ce a crescut, însă, până la aproape 50% din piața de cablu a României, RCS a pus frână. Informațiile ProSport sunt că anul trecut compania nu era dispusă să ofere mai mult de 15 milioane de euro pe sezon pentru drepturile TV. Mult mai aproape de valoarea lor reală, spun oamenii din televiziuni, decât precedentul contract, de 34 de milioane pe an (cu tot cu TVA).
Numai că la federație, la Ligă și la cluburi se înrădăcinase deja adânc ideea că milioanele încasate de la televiziuni vin oricum, ca un fel de cadou anual în schimbul căruia nu trebuie să ofere nimic. În ultimii zece ani, exceptându-l pe Hagi, nimeni nu s-a gândit că ar putea să dezvolte o afacere în sens real. Banii s-au dus cum au venit, fără investiții în juniori, în baze de pregătire, în specializarea funcționarilor de la cluburi. „Bula” s-a spart acum: echipele nu mai au vedete care să atragă publicul la stadion, cluburile sunt rupte de publicul pe care nu fac absolut nimic ca să-l atragă, corupția a îndepărtat sponsorii și potențialii oameni de afaceri interesați să investească onest.
Cum s-a ajuns în impasul de azi
Anul trecut, Iorgulescu și cei de la ISB au încercat, la rândul lor, o lovitură de tipul celor la care visează permanent și cluburile. Contractul pentru drepturile TV a fost încredințat de noul șef al LPF, netransparent și fără licitație, unei firme offshore în spatele căreia s-ar afla Arpad Paszkany, patronul de la CFR Cluj.
S-a jucat o carte mare: meciurile aveau să fie preluate de toate rețelele de cablu, urma să se introducă o taxă pentru cei care voiau să vadă partidele importante, cei 27,5 milioane de euro trebuia să se amortizeze repede și totul să devină un tun care să-i îmbogățească pe cei din spatele afacerii.
Numai că socotelile din birouri nu s-au potrivit cu realitatea. RCS n-a vrut, timp de 6 luni, să plătească atât cât i s-a cerut, sperând chiar într-un colaps al ISB. Românii nu s-au înghesuit să vireze 10 lei pe lună ca să vadă Steaua–Dinamo și CFR-Rapid. Audiențele au fost pur și simplu șocante: multe meciuri, inclusiv unele jucate de Steaua, aveau rating 0!
Dușul rece a fost cumplit, iar cei de la ISB și cabliștii au refuzat, în primă instanță, realitatea, acuzând firma care măsoară audiențele că, dintr-un motiv sau altul, greșește calculele. În locul profitului, ISB a înregistrat deficit de milioane. Ca un efect secundar, odată cu problemele lui Paszkany, și CFR Cluj a intrat în insolvență.
Acum, toată lumea încearcă să se replieze. „Una dintre firmele de cablu ar rezilia și mâine contractul cu ISB, dar încă nu poate”, dezvăluie un conducător de televiziune. „Am intrat toți într-o poveste care produce pagubă.”
Câteva explicații și o cheie
Fotbalul românesc a început să-și vândă drepturile TV în 2000. Contractele au crescut permanent, favorizate de progresul economic al României și de competiția acerbă de pe piața TV și de cablu. În acest timp, campionatul a luat-o în jos. Nici criza economică mondială care a lovit și țara noastră n-a fost simțită datorită conjuncturii specifice a contractelor luate de RCS. Abia acum, în 2015, încep problemele. „Din punct de vedere economic, oamenii și-au dat seama că Liga 1 nu mai poate justifica un contract mai mare de 15 milioane. Poate nici atât. Aici s-a ajuns. Tragedia e că, la cum se prezintă fotbalul și oamenii care-l populeză, mai e loc de scădere”, explică un responsabil din piața media care se ocupă de contractele pentru achiziția de evenimente sportive.
Interlocutorul se enervează pe măsură ce povestește: „Uitați-vă ce produs ne oferă LPF! Aproape jumătate din cluburi sunt în insolvență sau urmează să intre în insolvență. Urziceni, care a luat în 2009 campionatul și banii din Liga Campionilor și din drepturile TV, nu mai există acum. FC Vaslui s-a bătut în urmă cu doi ani la titlu, iar acum nu mai există. Oțelul a luat titlul în 2011, mulți bani din Liga Campionilor, acum e retrogradată, în insolvență, dată afară de pe stadion. CFR a luat trei titluri și o grămadă de bani din Liga Campionilor și drepturile TV, iar acum e în insolvență. FC Timișoara s-a bătut la titlu în 2011, iar acum nu mai există. ASA Târgu Mureș, care a pierdut titlul în ultimul minut, rămâne acum fără jucători și n-are cu ce să plătească salariile restante. Ă‚sta e fotbalul pe care încearcă să-l vândă șefii de cluburi”.
Prea multe n-ar mai fi de spus. Doar că lupta, cu argumente de fiecare parte, se va tranșa în baze legale, cu contractul pe masă. Iar textul contractului, negociat și parafat de Iorgulescu în numele șefilor de cluburi, s-ar părea că avantajează ISB. „Atât timp cât contractul permite o renegociere fără a se aplica sancțiuni financiare, e clar că aici se va ajunge. LPF și conducătorii cluburilor se pare că n-au niciun instrument legal la îndemână pentru a oblige ISB să plătească mai departe 27,5 milioane de euro pe an”, explică o sursă bine informată.
Practic, cheia întregii afaceri trebuie căutată anul trecut, atunci când Iorgulescu a semnat contractul cu ISB.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER