Robert Veselovsky a intrat definitiv în inimile fanilor Universității Cluj după ce a apărat două penalty-uri în returul semifinalei Cupei României cu CFR, terminat la egalitate, scor 0-0, însă decis la loviturile de departajare, scor 4-2. Slovacul devenit erou pentru fani își spune povestea într-un interviu acordat ProSport.
Veselovsky a renunțat la hochei pentru că era un sport prea scump pentru părinții săi și așa a ajuns la fotbal. Portarul își povestește aventura scandinavă, se declară încântat de fanii echipei „U” Cluj și spune că ar prefera oricând evitarea retrogradării în schimbul Cupei României. Slovacul se implică și în campanii umanitare în timpul liber. Va alerga la maratonul internațional AROBS, în urma căruia speră să strângă fonduri pentru ajutorarea copiilor care suferă de insuficiență renală și sunt dependenți de dializă.
Veselovsky a acordat interviul pentru ProSport chiar în vestiarul echipei Universitatea Cluj. Foto: Dan Tăuțan
ProSport: Robert, cum a fost semifinala cu CFR? Robert Veselovsky: A fost foarte dificil. Era derby-ul, deci a fost și mai dificil pentru noi. A fost o presiune mare, ținând cont și de situația clubului. A fost foarte greu și pentru că s-a jucat 120 de minute și apoi penalty-urile, dar a fost grozav pentru că am câștigat.
Ce simte un portar la penalty-uri? Pentru un portar nu e nimic de pierdut. Încerci să citești jucătorul, iei decizia și speri să fie cea corectă.
E greu pentru un portar la penalty-uri? Nu cred. Cum am mai spus. Nu ai nimic de pierdut.
Ai experiență la penalty-uri? Ai trecut des prin aceste momente? Normal că am mai fost în astfel de situație, pentru că în meciurile de Cupă câteodată ajungi în această postură. Sunt meciuri care se decid la penalty-uri. Ca portar, nu ai nimic de pierdut. Jucătorul trebuie să marcheze, iar tu ești acolo doar că să spui dacă îl lași sau nu.
Îți alegi colțul dinainte? Ai ceva în minte, dar încerci să citești jucătorul cât de mult poți și apoi alegi colțul unde să sari.
Robert Veselovsky i-a luat mingea de pe cap lui Gregory Tade. Slovacul a ținut poarta intactă în dubla mansă a semifinalei cu CFR Cluj. Foto: Dan Tăuțan
„Ar fi grozav să jucăm finala acasă”
Cum a fost să joci cu atâția suporteri? Avem un stadion mare și e destul de dificil să-l umpli. Chiar dacă au fost doar 10.000 de spectatori a fost o atmosferă grozavă și pe toată durata meciului au fost grozavi, au fost alături de noi.
Cum va fi cu Steaua? S-ar putea să jucați aici… Am auzit și sper că așa va fi. Ar fi 30.000. Ar fi chiar mai bine decât la meciul precedent.
Aveți șanse cu Steaua, care e prima în clasament? Cine știe? E vorba doar de moment.
La ce te aștepți de la acest meci? E un meci dificil, dar nu avem nimic de pierdut. E o surpriză că am ajuns până aici, iar presiunea este pe Steaua, nu pe noi. Ne puntem relaxa și să ne bucurăm de joc. Normal că vom face tot ce putem ca să câștigăm, dar cel mai important e să ne bucurăm de acest moment.
Suporterii echipei „U” Cluj au sărit pe teren pentru a-l lua în brațe pe portarul eroul al semifinalei cu CFR. Foto: Dan Tăuțan
„M-am lăsat de hochei pentru că părinții nu-și permiteau”
Spune-mi care e povestea ta? Când ai început fotbalul? Am început la șase ani și am jucat la Nitra, unde m-am născut, în Slovacia. La 17 ani am ajuns la prima echipă, iar la 18 ani am plecat în Cehia, la Slovacko, am jucat acolo doi ani și apoi am plecat în Scandinavia, în Suedia. Apoi în Danemarca, înainte să vin în România.
Cum e în Scandinavia? E o altă lume? În Scandinavia totul e organizat (râde). Totul e frumos, viața e bună, destul de scumpă însă, în comparație cu alte țări. A fost însă o experință extraordinară pentru mine. Am stat aproape opt ani acolo și am cunoscut mulți oameni care mi-au devenit prieteni, cu care încă țin legătura. Îmi place acea parte a Europei.
Știu că nu fotbalul a fost primul sport pe care l-ai practicat… Am început cu hocheiul, da. Înainte de fotbal am jucat hochei, dar părinții mei nu m-au putut susține financiar, pentru că tot echipamentul acela e foarte scump, așa că m-am apucat de fotbal, după aproape un an.
„Iubesc fotbalul, dar în Slovacia hocheiul e sportul numărul unu”
Erai bun la hochei? Când ai șase ani nu ești bun (râde). Încerci doar să-ți menți echilibrul pe gheață și înveți doar lucrurile de bază. Îmi plăcea și acolo să stau în poartă.
Câștigi mai bine în Slovacia ca jucător de hochei decât ca fotbalist? În Slovacia, hocheiul e sportul numărul unu. Nu știu dacă se câștigă mult, dar aceasta este ordinea. Fotbalul este după hochei.
Acum consideri că e mai bine că ai rămas la fotbal? Nu m-am gândit la asta. Așa a fost să fie și iubesc fotbalul. Să fii jucător de fotbal e grozav. Faci ceea ce îți place, dar nu m-am gândit niciodată dacă am luat decizia bună sau nu.
Calificarea Universității în finala Cupei României după ce Veselovsky a parat două lovituri de pedeapsă l-a transformat pe portar în eroul acestui meci care va intra în istoria clubului. Foto: Dan Tăuțan
Îi place rockul și conduce un Mercedes
Știai că „U” Cluj a jucat ultima finală în 1965? Știam, da. Se întâmpla acum 50 de ani. E o performanță foarte importantă și mi-am dat seama la finalul jocului, când oamenii erau atât de fericiți. Am stat la stadion până la ora două noaptea pentru că erau mulți fani în fața stadionului care sărbătoreau și îi auzeam de la vestiar. Sunt fericit că am participat la acest meci.
Ce vei face la vară? Mai rămâi la Cluj? Mai am un an de contract și nu am auzit nimic de vreun interes al altor cluburi. Acum nu mă gândesc la ce voi face la vară. Avem alte probleme. Trebuie să salvăm echipa mai întâi.
E mai important să vă salvați de la retrogradare sau să câștigați Cupa? Pentru mine e mai important să salvez echipa. Trebuie să rămână în prima ligă.
Ești fan rock? Sunt rocker, da (râde). Îmi place rockul.
De ce? Nu știu, te face să mergi mai departe.
Care e trupa ta favorită? Metallica, Dope, Staind…
Ce mai faci în timpul liber? Nu prea am mult timp liber și prefer să stau cu familia.
Te implici și în campanii umanitare… E adevărat. Voi alerga la un maraton pentru copiii care suferă de insuficiență renală cronică. Sper să fie cât mai multă lume pe 19 aprilie, ca să îi putem sprijini.
Foto: Dan Tăuțan
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER