„Este un rezultat rușinos? Nu, pentru că România nu este o echipă imbatabilă, se întâmplă și la case mai mari”.
Răspunsul acesta aparține selecționerului naționalei de fotbal a României, Victor Pițurcă. Dacă aș fi fost în locul reporterului, l-aș mai fi întrebat pe dl. Pițurcă dacă vreodată în viață i-a fost rușine, fără să mai aștept răspunsul.
Spre deosebire de ură sau iubire, care nu se învață, se trăiesc, rușinea este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obișnuiesc să-și facă nevoile pe stradă, e posibil să-ți fie rușine s-o faci tu. Când un bătrân amărât te întreabă cât e ceasul, dacă trăiești într-o lume cât de cât civilizată, îți va fi rușine să-i răspunzi: „La ce-ți mai trebuie ceas, nu te-a găsit moartea p-acasă?” Dacă nu, nu.
Dl. Pițurcă, ca, de altfel, și jucătorii săi, habar n-are ce e aceea rușine. El n-a fost întrebat de reporter dacă România e batabilă sau nu. N-a fost întrebat dacă au mai suferit înfrângeri ca aceasta și echipe mai mari ca a noastră. A răspunde la alte întrebări decât cea care ți se pune e și aceasta o formă de nerușinare. Dl. Pițurcă a fost întrebat dacă prestația de funcționari scoși cu sila de partid la activități sportive a indivizilor bal-mascați în tricolor pe care îi conduce nu cumva constituie o bătaie de joc la adresa tuturor oamenilor din țara asta care înțeleg să muncească cinstit și competent, cu dăruire pentru profesie și sentimentul răspunderii.
Ca jurnalist, mă uit rar la meciurile echipelor românești, numai din obligație profesională. Personal, consider că….
CLICK AICI pentru a citi continuarea editorialului pe www.gandul.info
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER