E 21 aprilie 1999, minutul 13 (culmea!) al partidei Steaua – FCM Bacău. Pare o fază banală, dar Lăcătuș intră criminal la Ardeleanu, fundașul oaspeților. Se aude o trosnitură, stadionul amuțește instantaneu. Băcăuanul se zvârcolește pe gazon, piciorul drept îi atârnă efectiv. Diagnosticul e înfiorător pentru un fotbalist: dublă fractură transversală de tibie și peroneu și rupere de ligamente!
Au trecut anii, iar destinele celor doi fotbaliști nu puteau fi mult diferite. Lăcătuș a devenit antrenor și a bifat în carieră echipe cu nume mari ale fotbalului românesc. Dar Ardeleanu?
Pe Vasile Ardeleanu, care are acum 37 de ani, l-am găsit cu destul de mare greutate, într-un sat băcăuan aflat la o aruncătură de băț de E85, de care nu multă lume a auzit – Cârligi, comuna Filipești. Mai degrabă circumspect și scump la vorbă nevoie mare, Mutu’ – așa cum îl porecleau colegii de la FCM Bacău – nu se poate lăuda cu niciun nume mare trecut în CV. N-a jucat în Divizia A decât în Bacău, iar acum, după aproape șapte ani de la retragere, numele său apare în lotul echipei de județ AS Filipești. Doar pentru mișcare, așa cum ne spune chiar el. Sărăcie mare Cât despre viața pe care o duce… O casă bătrânească, sărăcăcioasă, pe care o împarte doar cu mama sa după ce tatăl a murit anul trecut, și o gospodărie care cere muncă multă. „A fost mai greu la început, când nu știam să fac nimic. Am fost plecat de acasă de când eram mic, așa că munca de la țară a fost cu adevărat ceva nou pentru mine. Acum, că m-am învățat, e mai bine”. Așa sună cuvintele pe care poate că nu te-ai aștepta vreodată să le auzi din gura unui fost fotbalist de primă ligă. Dar realitatea vieții lui Ardeleanu e chiar în față și nu te lasă parcă nici să te gândești că omul cu care stai de vorbă l-a marcat om la om pe Marius Lăcătuș în destule rânduri. „Lăcătuș a vrut să mă sperie” Fără îndoială că nu multă lume și-ar mai fi adus aminte de Ardeleanu dacă nu ar fi fost vorba de accidentarea de acum 12 ani, iar Vasile acceptă să rememoreze acele momente: „S-a întâmplat undeva în minutul 13 al meciului. Știu că Lăcătuș nu a vrut să mă rupă complet, însă a intrat să mă accidenteze sau să mă sperie, probabil a vrut să pună piciorul pe gleznă și uite ce s-a întâmplat. N-am nimic cu el. Ce să zic acum? Nu cred că a vrut să mă accidenteze atât de tare. A vrut să intre la gleznă și m-a prins rău, asta e tot. Ce-i drept, atunci am vrut să mă ridic să-l bat, doar că n-am putut, nu mă mai ținea piciorul!”
A avut 120 de kilograme! Contrar a ceea ce se crede, nu accidentarea din ’99 a pus capăt carierei lui Ardeleanu. „Am revenit, greu ce-i drept, dar am revenit. Un an a durat în total. Cel mai greu a fost statul degeaba și în pat. M-am și îngrășat atunci, aveam 120 de kilograme. Când m-am uitat în oglindă, nu m-am mai recunoscut. După ce am pus piciorul în pământ, a fost mai bine. Îmi aduc aminte când am revenit, n-am jucat în prima etapă, am intrat în a doua și am dat și gol! Am mai jucat câțiva ani buni”, ne spune Vasile Ardeleanu, care își aduce aminte și de punctul final al carierei sale, la începutul lui 2005: „Eram la Vaslui, eu, Frunză, Petcu, și stăteam la o bere și la o țigară, că mă apucasem de fumat cât am fost accidentat. Dintre toți, numai pe mine m-au văzut. Mi s-a imputat, iar eu m-am supărat și am plecat pur și simplu, iar de atunci gata cu fotbalul!”
Face 300 de litri de vin, pe care îi bea! Astfel, la 30 de ani, Vasile Ardeleanu încheia socotelile cu sportul rege, iar acum, la 37, încearcă să reînnoade legăturile la „județ”, alături de foștii coechipieri Radu Ciobanu și Florin Ganea. Iar în timpul liber? „Se apropie culesul viei. Îmi ies vreo 300 de litri de vin. Dar nu vând nimic, mai beau și eu un pahar”, ne mai spune fostul stoper al Bacăului, iar noi urcăm în mașină cu un ciorchine de struguri dulci, dar cu un gust mai degrabă amar, lăsat de această întâlnire rurală cu un fost fotbalist de primă mână.
103 meciuri în prima divizie și șapte goluri marcate are Ardeleanu pentru Selena și FCM Bacău
Ardeleanu și-a revăzut accidentarea la intrarea lui Gardoș asupra lui Băcilă: „Nu m-am mai putut uita la reluare!”
Chiar dacă a stat un an după accidentarea provocată de Marius Lăcătuș, Vasile Ardeleanu spune că nu îi poartă pică „Fiarei”. Singurul moment în care a fost cu adevărat supărat pe simbolul Stelei a fost cel imediat următor intrării criminale a acestuia.
Mai ții minte momentul? Păi cum să nu! În meciul acela nici nu trebuia să joc. Trebuia să joace Marius Gireadă titular, numai că s-a îmbolnăvit și a trebuit să intru eu. Apoi a venit minutul 13, m-a prins cu piciorul jos, gazonul moale și asta a fost tot.
Ai văzut accidentarea lui Băcilă? Da, urât de tot. La reluare nici nu m-am mai putut uita! Nu știu exact cum e. Să nu fie deschisă. Dacă e fractură închisă, ca la mine, stă măcar un an, eu așa zic. După asta, va fi greu și cu frica de recidivă…
Apropo, tu cum ai stat cu frica? Păi nu prea mi-a fost. Când m-am băgat din nou la antrenamente, băieții nu prea intrau la mine tare, le era frică. Dar eu intram tare la ei, n-am avut nicio problemă.
Cât crezi că va fi afectată cariera lui Băcilă de această accidentare? E destul de tânăr, poate reveni și el pe teren. Recuperarea e completă, cel puțin așa a fost la mine. Zici că nici nu l-am avut rupt. Dacă avea vreo 30 de ani, te mai gândeai dacă poate reveni, dar așa… nu cred să fie probleme. Trebuie să aibă puțină răbdare, asta e viața de fotbalist. Se pot întâmpla și asemenea lucruri. Ardeleanu a debutat în Divizia A pe 16 septembrie 1995, la Selena Bacău (0-3 la Iași, cu Politehnica)
2-1 a fost scorul meciului Steaua – FCM Bacău, din 21 aprilie 1999, atunci când a fost accidentat Ardeleanu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER