„Jurnal de refacere” este un demers unic în presa sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.
ZIUA 98 – VIZITĂ‚ ȘI ODHINĂ‚
Azi am fost în vizită la nașii mei, ei sunt stabiliți în București, și ne-au invitat la cină. Cu ei mi-am petrecut aproape toată ziua. În rest, m-am odihnit pentru că luni o iau de la capăt cu antrenamentele și, sincer, încep să mă resimt. Se acumulează oboseala și parcă nu-mi mai ajunge timpul pentru odhină. Trece weekend-ul și mă simt la fel de încărcat.
ZIUA 97 – EXEMPLUL LUI CHIPCIU
M-au sunat prietenii și mi-au spus că se observă că am mai pus masă musculară, că sunt mai lat în spate. Au văzut reportajul de vineri și, sincer, cam au dreptate. M-am uitat și eu la cum stătea tricoul ăla pe mine. Eu am mai spus că, odată terminată recuperarea, voi fi mult mai puternic. Exemplul meu în acest sens este Alex Chipciu. Uită-te cum e acum, e ca un tanc. E foarte, foarte puternic! Chiar dacă la început i-a fost greu și a avut cam jumătate de an în care jocul i-a ieșit mai greu, acum e într-o formă incredibilă.
Am ieșit în seara asta la o masă cu Ovidiu și cu ceilalți băieți alături de care fac recuperarea. Ne-am apropiat în timpul petrecut împreună și, crede-mă, că datorită lor trece timpul mult mai repede la antrenamente. Predescu e omul responsabil cu atmosfera, o să-i simțim lipsa acum, că vreo patru zile va fi plecat în Ungaria la un control. Azi, la antrenament, au venit și cei de la Dolce pentru un reportaj și parcă Ovidiu a tras și mai mult de mine (râde). A fost foarte ok, m-au întrebat tot felul de lucruri, de la momentul accidentării, la recuperare sau situația contractuală. Le-am spus că, important pentru mine, e să mă fac bine și vom vedea din vară ce va fi. Dacă îmi vor propune un angajament care să-mi convină și mie, atunci vom continua. Dacă nu, atunci o voi lua de la zero în fotbal. N-ar fi prima oară. Oricum, nu mă gândesc foarte mult la lucrul ăsta, să fiu eu sănătos, asta contează.
URMĂ‚REȘTE AICI REPORTAJUL REALIZAT DE DOLCESPORT CU DAN ROMAN
ZIUA 95 – CÂND NU AI TIMP DE STEAUA – DINAMO
Nu mă uit la meci, sunt la sală. N-am eu timp de meciuri acum, trebuie să mă antrenez (râde). Acum alerg pe bandă, mi-a spus Ovidiu să încep să fac jumătate de oră pe bandă și încă o jumătate de oră pe bicicletă. Glezna se simte din ce în ce mai bine, chiar am început să cresc nivelul alergării. Când simt durere, o las mai ușor. Vineri o să ieșim și la o masă, toți cei care facem recuperarea la Ovidiu. O să venim toți cu soțiile, cu prietenele, să ne cunoaștem mai bine (râde). Sper ca vineri să ne lase un pic mai ușor (râde). Glumesc, oricum vine weekend-ul și am timp să mă odhinesc.
ZIUA 94 – ALERGAREA DE LA 21:30
(dialogul cu Dan Roman are loc la ora 21:30) Uite pedalez, sunt la sală pentru al doilea antrenament. Primul a fost tot ca ieri, de vreo patru ore, apoi am venit acasă puțin, două-trei ore, și acum iar la treabă. Merge bine, dar să știi că s-a acumulat destul de multă oboseală. Sunt frânt. Îmi trebuie putere psihică pentru că antrenamentele devin tot mai dure, mai intense. Păi, doar alergarea durează 40 de minute. Și nu asta e partea cea mai dificilă, dar e destul de solicitant, pentru că, gândește-te, glezna mea nu e la capacitate normală. Dar sunt tare! Nu am de gând să scad ritmul, mai ales că azi mi-a zis și Ovidiu că sunt mult mai în față cu recuperarea decât se aștepta să fiu. Mă bucură enorm lucrul ăsta. Dacă stai să te gândești, doctorii mi-au spus în primă fază că asta e accidentare de 9-12 luni. Nu mă cunoșteau ei pe mine și nu știau ce pot (râde).
ZIUA 93 – ZECE MINUTE ÎN PLUS
Abia am ieșit de la film, am fost să vedem Need for Speed. E bun dacă nu știi cum să pierzi două ore (râde). Resimt puțin oboseala după ziua de azi, am făcut 4 ore de antrenament. La final, crede-mă, eram . Am alergat și astăzi vreo 40 de minute, dar nu asta a fost partea cea mai dificilă. A trebuit să fac niște exerciții pe o trambulină și alea au fost incredibil de solicitante. La final, când am ieșit pe teren pentru alergare, abia îmi mai târam picioarele (râde). Dar să știi că sunt tot mai bine. Dacă la început aveam ceva dureri atunci când alergam, acum sunt mult mai bine. Ușor, ușor, cu pași mici. Chiar azi, în glumă, îi spuneam lui Ovidiu . Știu că mai am de muncă și mai am de stat vreo două trei luni. Dar nu mă consumă lucrul ăsta, pentru că, sincer, timpul a trecut destul de repede până acum.
ZIUA 92 – DE LA 10 MINUTE LA JUMĂ‚TATE DE ORĂ‚ DE ALERGARE
Antrenamentele au mers bine azi. Am progresat puțin, în sensul că am făcut cam jumătate de oră de alergare. Săptămâna trecută, atunci când am și început să alerg, am făcut doar 10 minute. Piciorul parcă se simte mai bine acum, nu am dureri, e totul destul de natural. Uite, apropo de picior, acum mi-am luat gheața de pe el. „Relația” asta cu gheața o să fie una de lungă durată, că o să mai am nevoie de ea destul de mult timp de acum încolo (râde).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER