Restanțele pe care Steaua le-a disputat pe 14 și pe 18 februarie, cu Concordia Chiajna și cu „U” Cluj, au adus campioanei șase puncte și au trimis echipa lui Reghecampf pe primul loc al Ligii I, la trei puncte peste Astra Giurgiu. Partidele au fost câștigate de o manieră categorică de Steaua, cu 4-0 și 2-0, și datorită unei noi tactici adoptate de Laurențiu Reghecampf. Tactica cu un vârf fals presupune ca jucător cel mai avansat al echipei să fie un fotbalist cu niște calități foarte bune la capitolele șut, reacție, dribling și pase care să coboare după mingi în linia de mijlocași. Pe scurt, principalul avantaj al strategiei se traduce prin confuzia instalată la nivelul liniei de fundași a echipei adverse, acolo unde se formează spații în momentul în care unul dintre „centrali” iese din apărare pentru a marca vârful fals.
CITEȘTE O ANALIZĂ‚ A TACTICII CARE FOLOSEȘTE NUMĂ‚RUL 9 FALS ȘI MOTIVELE PENTRU CARE STEAUA NU ARE UN LOT ADAPTAT PENTRU PUNEREA EI ÎN PRACTICĂ‚
Dacă echipa lui Ionuț Chirilă poate acuza faptul că a fost luată prin surprindere de tactica lui Reghecampf, Chiajna fiind învinsă categoric pe Ghencea, în cazul celor de la „U” Cluj lucrurile stau altfel. Antrenorul Mihai Teja anunțase că este pregătit pentru contracararea jocului campioanei, iar primele 45 de minute au arătat că are dreptate. Fără să se concentreze pe a distruge jocul Stelei, fotbaliștii lui Teja au preferat să speculeze hibele din apărarea campioanei și au trecut de câteva ori pe lângă deschiderea scorului. Totuși, concentrarea în defensivă nu i-a ajutat până la final și în ultimul minut al primei reprize au primit gol.
Deși valoarea jucătorilor Stelei raportată la nivelul Ligii I face ca sistemul pus în practică să aibă succes, antrenorii adversarelor campioanei pot specula o serie de lipsuri, atât ale jucătorilor, cât și a sistemului
Marcajul temporar: colaborare între fundașul central și mijlocașul la închidere
Valabilă pentru orice sistem, însă mult mai importantă în contracararea tacticii în care este folosit un vârf fals, organizarea defensivă este foarte importantă. Adversarul trebuie să aibă o echipă compactă care să acopere corect spațiile. Fundașii centrali trebuie să interpreteze foarte bine jocul în zonă, să știe când să intre și când să iasă din marcajul om la om, pentru că sistemul cu vârf fals are efectul de a-i face să joace fără repere clare. Falsul număr 9 trebuie preluat de unul dintre fundașii centrali și dus până în punctul în care marcajul este preluat de către un închizător, atlfel acesta va produce spații în defensivă prin mișcarea lui de pe teren.
Comunicarea și colaborarea excelentă între fundașii centrali și mijlocașii centrali este esențială. Schimbul de marcaj, marcajul temporar, presupune ca fundașul central să evite ieșirea din zonă, deci apariția spațiilor în apărare, și să încredințeze omul mijlocașului central. Totuși, pericolul unei astfel de situații stă în limita la care este predat vârful fals mijlocașilor. Dacă este predat prea târziu, spațiul în defensivă este deja creat, iar echipa care atacă are avantajul numeric de la centrul terenului, superioritate adusă de coborârea vârfului fals.
Teoria descrie exact ceea ce nu au reușit cei de la „U” Cluj să facă în partida cu Steaua, în ultimul minut al primei reprize, atunci când campioana a reușit să deschidă scorul după o repriză echilibrată, în special la capitolul ocazii de gol. Contra Stelei cu Chipciu (roșu) intrat în centru l-a făcut pe Ducu Ninu (galben) să iasă din dispozitiv, însă mișcarea bună a stelistului a făcut ca fundașul clujenilor să se oprească la mijlocul distanței dintre el și mijlocașul care îl talona pe stelist. Pe spațiul format după ieșirea lui Ducu Ninu a pasat excelent Chipciu pentru Adi Popa (negru), mijlocaș care a preluat și l-a lobat pe portarul oaspeților.
Foto: captură Digi Sport
Specularea lipsei de viteză a fundașului dreapta
Una dintre cerințele importante pentru folosirea cu succes a sistemului cu număr 9 fals presupune existența în primul „11” a unor fundași de bandă cu apetit ofensiv. Adică ceea ce fac la FC Barcelona Dani Alves și Jordi Alba. În momentul în care falsul număr 9 a recepționat balonul în centru cu adversarul în marcaj, fundașii de bandă speculează spațiile lăsate pe laterale de mobilizarea în centru a liniei defensive adverse. Totuși, Alves și Alba au succes în condițiile în care au o calitate esențială: viteza.
Pentru a rămâne în presiune după ce pierde balonul, o echipă care folosește tactica cu vârf fals trebuie să aducă mai mulți jucători în jumătatea adversă, lucru pe care l-a făcut și Steaua în partida cu „U” Cluj. Însă o naivitate tactică precum cea apărută la faza din minutul 9, când U Cluj a avut cea mai mare ocazie de gol, poate expune echipa unui pericol imens. În faza cu pricina, Varela (galben) a fost surprins prea avansat, s-a retras târziu, greu și central. Lukasz Szukala (roșu) a fost nevoit să îl acopere și să-l marcheze pe Lemnaru (negru), jucător mult mai mobil și mai tehnic, care s-a putut desfășura în voie și i-a pasat bine lui Cristocea intrat pe spațiul lăsat de deplasarea lui Gardoș, Szukala și Varela spre banda dreaptă. Mijlocașul a scăpat singur spre poarta lui Tătărușanu, însă fundașul stânga Pîrvulescu a reușit să repare greșeală în lanț a colegilor săi, a strâns în centru și a atenuat forța șutului.
Chipciu e mai degrabă un mijlocaș avansat forțat decât un vârf retras intenționat
Așa cum ProSport a prezentat în fiecare analiză a sistemului nou folosit de Steaua, utilizarea vârfului fals presupune prezența unui fotbalist care să aibă, păstrând proporțiile, o gamă de calități asemănătoare celor ale lui Lionel Messi. Ofensiv prin descriere, Messi este exemplul perfect de număr 9 fals datorită paselor sale precise, reacției pe spații mici, datorită șuturilor și a driblingului eficient. Totuși, Alexandru Chipciu nu excelează la aceste capitole, are poate un plus la șut, și pare mai repede un mijlocaș avansat pentru a completa sistemul decât un vârf retras în linia de mijloc pentru a aduce superioritate. Chipciu se comportă ca un „livrator” de baloane pentru colegi, nu are inițiativă de pătrundere (sau dacă are nu este ajutat de dribling), motiv pentru care blocarea lui ar putea să fie sinonimă cu destabilizarea întregului sistem al Stelei.
Soluția cel mai puțin evidentă: marcaj om la om la… Mihai Pintilii
Poate numele cel mai puțin pronunțat de către specialiști de când Steaua a început să joace în acest nou sistem, Mihai Pintilii se poate dovedi „călcâiul lui Ahile” în altfel funcționalul mecanism tactic al campioanei. În condițiile în care atât Ionuț Chirilă cât și Mihai Teja s-au concentrat pe blocarea unor nume precum Chipciu sau Sânmărtean, o abordare diferită poate da rezultate mult mai bune.
Pintilii nu se avântă în ofensivă atunci când Steaua are posesia, ci se retrage între cei doi fundași centrali (albastru) pentru a completa linia văduvită de urcările în atac ale extremelor Varela și Pîrvulescu (negru). Pintilii (roșu) este și cel care livrează pase scurte către Stanciu și Sânmărtean, adică începutul acțiunilor ofensive ale campioanei. Marcajul strâns la Pintilii (făcut de unul dintre atacanții echipei adverse) ar putea însemna că Stanciu și Sânmărtean trebuie să coboare mai mult și să piardă mai mult timp recepționând baloane, adică să se implice mai mult în jocul din propria jumătate a echipei lor. Consecința firească ar fi întârzierea dezvoltării atacurilor Stelei, uzarea „creativilor” Stanciu și Sânmărtean sau chiar oprirea avântului ofensiv al celor doi fundași de bandă.
Ce se întâmplă atunci când spațiul dintre fundași și închizător este aglomerat
Una dintre modalitățile alese de-a lungul timpului de antrenorii care au avut succes în combaterea sistemului perfecționat de Barcelona a fost cea a supraaglomerării spațiului dintre fundașii centrali și închizători, cu riscul renunțării la intențiile ofensive. Asta înseamnă foarte puțin spațiu pentru combinații, iar în lipsa unui vârf clasic în suprafața de pedeapsă jocul se poate transforma într-un așa-zis atac pe semicerc asemenea celor din handbal. Imaginea a fost vizibilă în câteva dintre partidele în care fie Chelsea, fie Inter Milano au adoptat o tactică ultra-defensivă în fața catalanilor, dar e la ordinea zilei în Primera Division atunci când Barca întâlnește echipe din coada clasamentului. Mai jos este un exemplu de apărare supranumerică, cu nouă fotbaliști, pusă în practică de Getafe în fața Barcelonei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER