Generalul Ioan Hurdubaie, ofițerul de integritate al FRF, spune că, din punctul lui de vedere, ordinea de prioritate în angrenajul trucării meciurilor este: 1. arbitrii, 2. jucătorii, 3. conducătorii de club
Din vara anului trecut, Federația Română de Fotbal are în organigramă un ofițer de integritate. Conceptul este impus de UEFA și vizează ținerea sub observație și „decapitarea” celor care truchează meciuri pentru pariuri. La FRF, postul este ocupat de generalul Ioan Hurdubaie (65 de ani), fostul șef al Interpol România.
Domnule general, ce presupune activitatea unui ofițer de integritate? Mai multe responsabilități și activități. În primul rând cooperarea cu ceilalți colegi din rețea, pentru semnalarea operativă a oricăror situații care se pot încadra în categoria meciurilor manipulate sau trucate în scopul câștigării unor pariuri și obținerii, pe nedrept, a unor importante sume de bani.
Așteptați greșeala și apoi interveniți? Nu, în mare parte activitatea este una de prevenire. Inițiem și punem în aplicare programe educative și de conștientizare adresate jucătorilor, arbitrilor și oficialilor cluburilor și asociațiilor de fotbal, chiar și marelui public, cu privire la riscurile unor astfel de fapte.
Și credeți că se vor speria? Noi sperăm că da. Este un început, există o colaborare cu autoritățile de poliție și alte instituții naționale cu atribuții în combaterea unor manifestări de acest tip, o legătură cu structura similară de la UEFA.
Și cu casele de pariuri? Evident, pentru că trebuie să cunoaștem, în timp util, cazurile de pariuri asupra unor meciuri de fotbal, suspectate de tentative de fraudă. Pentru noi important este ca orice inițiativă care vizează un fotbal curat și cinstit să fie adoptată și pusă în aplicare de către toți cei care pot avea influență asupra destinelor acestui joc.
Trei meciuri suspectate de blat la pariuri
Au existat cazuri de corupție care v-au fost semnalate? În ultimii doi ani, UEFA a semnalat FRF trei cazuri de meciuri de fotbal, toate din liga a 2-a a campionatului național, suspectate că ar fi făcut obiectul unor aranjamente în privința rezultatului final. Ele au făcut obiectul unor verificări din partea comisiilor abilitate ale FRF, este vorba de primele două semnalări, fără a se fi putut obține însă probe concludente care să confirme aceste suspiciuni.
Ce a atras atenția UEFA? A fost făcută vreo sesizare din partea cuiva? Nu, alarma s-a dat pe baza analizei cotelor pariurilor înregistrate la meciurile respective, de către experții Sistemului de avertizare a pariurilor frauduloase (Betting Fraud Detection System – BFDS), utilizat de FIFA și UEFA începând cu ultimii patru ani, pentru a combate mafia pariurilor din fotbalul internațional.
Cel de-al treilea caz? Ne-a fost semnalat tot de către BFDS al UEFA și este în curs de finalizare. Însă, până în prezent, investigațiile și audierile efectuate nu au permis emiterea unei concluzii care să meargă în sens pozitiv. Oricum, toate persoanele din fotbal care puteau fi implicate în efectuarea acestor aranjamente vor intra în baza de date, atât a structurii de integritate a FRF, cât și a celei corespondente de la UEFA, pentru ca datele și informațiile respective să poată fi utilizate și coroborate în caz de noi suspiciuni.
Doar UEFA și FIFA vă pot sesiza un blat? Dar cele despre care vorbesc unii patroni pe la televizor? Ne sesizăm când apar astfel de informații, dar știți cum este la noi. Când le cerem detalii spun că au glumit.
„E greu să dovedești un meci trucat”
Se poate instrumenta un astfel de caz doar pe declarații, fără să existe, de pildă, un flagrant? Într-adevăr, este foarte dificil să acuzi o echipă, conducerea sau jucătorii acesteia, ori pe arbitrii care au fost delegați la meciul respectiv, doar pe baza unor declarații, mai ales că pe parcursul anchetei, așa cum se întâmplă și în alte cazuri cu iz penal, autorii acestora și le mai schimbă. Cert este însă că, așa cum s-a întâmplat și în alte țări și cum ni s-a recomandat de către FIFA și UEFA, pentru instrumentarea și finalizarea dosarelor de acest gen, autoritățile sportive vor fi obligate de situație să coopereze cu autoritățile de aplicare a legii (poliție, parchet), deoarece numai acestea din urmă dețin prerogativele legale și mijloacele tehnice care permit obținerea unor probe indubitabile, fără de care sancțiunile, cel puțin de ordin penal, sunt imposibile.
Ce sunt mai periculoase pentru fenomenul fotbalistic? Meciurile trucate pentru pariuri sportive sau cele aranjate pentru o poziție mai bună în clasament? Toate manoperele frauduloase sunt periculoase și, așa cum au subliniat președinții FIFA și UEFA, Blatter și Platini, trucarea meciurilor poate duce la moartea fotbalului. Pericolul este și mai mare pentru jucătorii foarte tineri care pot intra în arenă, de la o vârstă fragedă, cu această idee a aranjării rezultatului. Tocmai din aceste motive, UEFA insistă pe lângă federațiile naționale afiliate să pună accentul pe latura educativă, pe conștientizarea tuturor celor care sunt implicați în fotbal asupra consecințelor pe care le are manipularea rezultatelor meciurilor de fotbal, a riscurilor majore pe care și le asumă cei care comit astfel de fapte, soldate uneori cu ani grei de temniță, dincolo de măsurile de ordin sportiv care li se aplică.
„La noi, «Frica păzește bostănăria»”
Se discută în ultimul timp foarte mult despre „mafia pariurilor”. Cum poate fi ferit fotbalul de acest flagel? Este nevoie de un exemplu drastic pentru a curăța fenomenul? De câțiva ani buni, la nivel internațional se recunoaște implicarea criminalității organizate în pariurile care au ca obiect meciurile de fotbal internaționale sau din campionatele naționale. Este și motivul pentru care Comitetul Executiv al UEFA a decis anul trecut crearea, la nivel continental, a acestei rețele europene a ofițerilor de integritate, care vor juca un rol important, mai ales în materie de prevenire. Nu există nicio îndoială că, în cazuri flagrante, și o pedeapsă cât mai severă poate servi în acest scop. Doar noi românii avem un proverb, „frica păzește bostănăria”, care ilustrează tocmai această idee.
Ce instrumente aveți la îndemână pentru a stopa posibila imixtiune a „mafiei pariurilor” în fotbalul românesc? Dispunem de cadrul juridic necesar prevenirii și combaterii unor astfel de manifestări. Atât codul penal în vigoare, care prevede pedepse aspre pentru fapte de corupție, cât și regulamentele FRF, inspirate din cele ale organizațiilor fotbalistice internaționale, conțin suficiente elemente care pot fi utilizate pentru instrumentarea și sancționarea unor astfel de cazuri. Avem în vedere însă, în mod special, inițierea unui proiect de lege pentru incriminarea ca infracțiune a trucării rezultatelor unui meci de fotbal. O astfel de calificare penală a acestei fapte a fost deja realizată în câteva state membre ale Uniunii Europene.
„Niciodată nu e prea târziu”
Considerați că lupta aceasta impotriva corupției în fotbal a început prea târziu? Cunoașteți ca și mine, deci nu vă spun ceva nou, că în orice domeniu unde lucrurile o iau pe un făgaș nedorit niciodată nu este prea târziu pentru a pune piciorul în prag. Desigur, e necesar să existe și mijloacele legale care să facă posibilă această intervenție. În opinia mea, prevederile regulamentare ale FRF, dar și cele de ordin penal, oferă o gamă largă de posibilități de contracarare și eradicare a corupției din fotbal.
Putem separa corupția din fotbal de cea de la nivelul întregii societăți? Nu sunt două feluri de corupție, ambele se întrepătrund și se susțin una pe alta. Cei care corup în fotbal nu sunt extratereștri, sunt tot oameni ca și noi, cu aceleași păcate și aceleași dorințe. În acest sens, conform și recomandărilor pe care ni le fac de câțiva ani buni instituțiile Uniunii Europene, reducerea sau menținerea în limite acceptabile, să zicem, a corupției la nivelul general al societății, poate influența pozitiv și atenuarea corupției din fotbal.
Care categorie este mai predispusă pentru a cădea în păcat: conducătorii, fotbaliștii sau arbitrii? După părerea mea, în angrenajul acesta al trucării meciurilor de fotbal, ordinea de prioritate ar fi 1. arbitrii, care dețin tot timpul frâiele jocului în mână și ale căror decizii de pe teren nu mai pot fi schimbate ulterior; 2. jucătorii, dacă ei nu vor să facă ceva pe teren, nimeni nu-i poate influența în timpul celor 90 minute cât sunt în văzul publicului; 3. șefii, care au puterea de a tăia și spânzura, mai ales după „război”. Dar nu m-ar mira și nici nu m-ar supăra să fiu contrazis.
Corupția în fotbal este apanajul țărilor din estul Europei, sau este un fenomen generalizat? Fără îndoială, în momentul de față, odată cu acest du-te – vino al jucătorilor, fenomenul tinde să se uniformizeze, însă, după cum cunoașteți și dvs., deocamdată cazuri mai de răsunet au fost înregistrate într-o serie de țări occidentale, Belgia, Germania, Italia ș.a. Nu trebuie însă să ne dorim ca, la acest capitol, să-i depășim pe alții. Cel mai bine ar fi ca în dreptul țării noastre, la această rubrică, spațiul să rămână alb.
Suspiciuni
În două dintre cele trei cazuri suspectate de UEFA apare, din câte s-a vehiculat până acum, numele echipei FC Snagov. Meciurile anchetate au fost FC Botoșani – FC Snagov (5-0), din august 2010, și Farul Constanța – FC Snagov 3-3, din noiembrie 2011
Toate persoanele din fotbal care puteau fi implicate în efectuarea acestor aranjamente vor intra în baza de date, atât a structurii de integritate a FRF, cât și a celei corespondente de la UEFA, pentru ca datele și informațiile respective să poată fi utilizate și coroborate în caz de noi suspiciuni
Ioan Hurdubaie spune că nu înțelege de ce ar trebui „stimulați” niște jucători să-și apere corect șansele
Fost ofițer criminalist, Ioan Hurdubaie a fost numit la șefia Interpol România în 1977, funcție pe care a deținut-o până în anii 90. „Cât am lucrat la Interpol, un singur caz am avut legat de fotbal. Se întâmpla în 92-93 și viza unele transferuri de jucători în străinătate”, spune generalul.
Ofițerul de integritate al FRF a simpatizat în tinerețe cu Steaua, dar acum este fan FC Vaslui. Vechile simpatii nu l-au împiecidat să-și exprime punctul de vedere și asupra „Cazului Valiza”, în care Gigi Becali este judecat pentru dare de mită. „Aici este o chestiune de interpretare și de încadrare juridică a unor fapte. De ce oare ar fi necesar ca jucătorii unei echipe să fie stimulați să-și apere șansele în mod corect în disputa cu un adversar? Nu pentru asta sunt plătiți conform contractului încheiat cu conducerea clubului? Și dacă vor câștiga meciul, poate chiar campionatul sau un loc fruntaș în clasament, nu vor fi recompensați de șefii clubului, nu vor fi apreciați și lăudați în mass-media? Nu vor fi adulați de către fani pentru rezultatele lor? De ce ar trebui stimulați de către persoane din afara echipei sau orașului? Nu-mi pot permite să mă pronunț cu privire la cazul respectiv, dar cred oricum că ceva nu e în ordine într-o astfel de situație, cel puțin din punct de vedere moral”, conchide Ioan Hurdubaie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER