Iulian Roșu (foto, în dreapta) poate fi o comoară pentru steliști dacă vor avea grijă să-l crească și să-l forțeze să joace. Are calități bune pentru un mijlocaș ofensiv și asta s-a văzut și când a jucat luni contra lui FC Comercial, în meciul său de debut la Steaua.
La 17 ani, nu ne vorbește de mașini, telefoane, bani, ci de fratele lui care face două facultăți, ceea ce-și dorește și el în viitor. Și e revigorant să vezi un junior atât de bine educat și care „să aibă vorbele la el” în permanență.
-Iulian, cum te-ai simțit la meciul de debut? -Am avut emoții când am fost anunțat că voi intra. Îmi pare rău că nu s-a câștigat partida, dar știu că în această perioadă nu rezultatele contează, ci e mai important să acumulezi condiție fizică.
-Cu cine stai în cameră? -Cu Tatu. E foarte de treabă. Îmi vorbește tot timpul de familia lui. Are o fetiță, și acum soția lui e din nou însărcinată, de aceea nu poate să se stabilească la București. Îmi povestește de pe unde a jucat, ai ce învăța de la el.
-Dar cum vorbești cu el, în ce limbă? -În spaniolă. Am învățat-o pentru că mă uitam cu sora mea la telenovele.
-Câți frați mai ai? -Am o soră de 13 ani și un frate mai mare, de 21. E foarte deștept, face două facultăți, teologie și drept. În plus, lucrează și la un cabinet de avocatură.
-Dar tu cu învățătura cum stai? -Aș spune că bine. Am terminat clasa a XI-a la Liceul Alexandru Ioan Cuza din București cu media 8,14. Intenționez să urmez două facultăți. Una de management și ANEFS. Iar după ce mă voi lăsa de fotbal vreau neapărat să devin antrenor, pentru că îmi place mult. Dar, deocamdată, trebuie să am răbdare. Nici nu am început fotbalul….
-Ce ai făcut cu primii bani câștigați din fotbal? -I-am trimis tatălui meu, care e preot în București. De fapt, i-am oferit ca donație pentru biserică.
-Nu ai vrut și tu să îi calci pe urme tatălui? -De mic aveam înclinații spre fotbal, așa că am urmat acest drum. Dar, oricum, cred în Dumnezeu și am spiritul creștin în mine. Fără Dumnezeu nu ajungeam aici. Mă țin și de școală, deși știu că nu prea merge braț la braț cu fotbalul. Sunt unii profesori care nu te înțeleg când trebuie să mergi în cantonamente…
S-a antrenat cu Chelsea și Barcelona
-Cum a fost atunci când te-ai aflat la FC Barcelona? -S-a întâmplat anul trecut, în martie. Am făcut patru antrenamente. Două cu grupa ’94 și două cu grupa ’93, unde antrenor era fostul fotbalist Sergi Barjuan (n.r.- fost fundaș stânga la blau-grana în anii 90).
-Ce te-a impresionat acolo? -Că toți erau mici de statură, dar aveau viteză și tehnică de invidiat. Se demarcau foarte ușor. Și la antrenamente se punea accent pe posesia balonului. La fel cum facem noi acum la Steaua.
-De ce nu ai rămas? -Eram a treia opțiune pe postul meu la grupa 93. Le-am zis că mă întorc la Steaua. Ei au precizat că rămân sub observația lor. Dar anul acesta, în februarie, am fost și la Chelsea. Acolo mi-a plăcut și mai mult. Mai ales baza de pregătire. Păi, aveau 20 de terenuri numai cu iarbă! M-am antrenat o săptămână cu echipa a doua a lui Chelsea.
-Nici la Chelsea…. -Nu, pentru că am înțeles că s-au cerut bani mulți pe mine. Așa am rămas la Steaua.
-Pe ce post preferi să joci? -Oriunde de la mijloc în sus. Îmi place atacant. Jucând pe acest post, am câștigat cu Steaua campionatul național de juniori în 2007 și am ieșit și golgheterul competiției. Îmi place să fiu mai aproape de gol. Dar fotbalul l-am început ca fundaș central la grupa domnului Sameș.
-Știi despre situația lui…. -Da, și îmi pare foarte rău că e bolnav. Chiar am fost șocat atunci când am auzit. Am înțeles că acum se simte mai bine.
-Hai să vorbim puțin și ce a fost la CE U17 din Serbia de anul acesta… Ce s-a întâmplat cu voi? -Ce să zic. A fost ordinul domnului antrenor să jucăm așa defensiv. Nici nouă nu ne-a plăcut, dar ce puteam face?! Dânsul a considerat că așa e mai bine, că așa ne‑am calificat la turneul final. Uite că nu a ținut. Eu cred că dacă jucam ofensiv ne calificam.
-Dacă tot gândești așa, de ce nu mergeați cu mingea în față, să îndrăzniți mai mult? -Păi, trebuie să ne ascultăm antrenorul. Cel care îndrăznea să nu facă așa cum zicea, probabil nu ar mai fi prins echipa. Și oricine își dorea să joace! Eu cred că îi băteam pe cehi și, la ce echipă aveam, cred că erau și șanse să luăm titlul sau măcar să ajungem în finală.
-Dacă ați fi jucat ofensiv… -Exact, dar asta e… Îmi pare rău că ne-am dezamăgit țara. Și pentru noi era o șansă, cum poate nu o mai întâlnești.
„Pentru mine e deja un câștig că mă aflu aici în pregătiri, cu echipa mare. Sunt într-un lot valoros, am ce învăța”, Iulian Roșu, mijlocaș Steaua
„Deși suntem tineri, nu ne e frică de presiune. Dacă ai rezultate, nu mai pune nimeni presiune pe tine”, Vali Lupu, fundaș Steaua
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER