Boubacar Mansaly a înscris la Mediaș și a deviat decisiv la golul înscris de Bilinski. Senegalezul vorbește fluent limba română și spune că s-a obișnuit în România, mai puțin cu frigul
Nu sunt mulți fotbaliști africani care reușesc să se adapteze în România și să rămână mai mult de un an în Liga I. Dinamo l-a adus pe Boubacar în urmă cu doi ani și jumătate, iar senegalezul s-a integrat foarte bine, fiind unul dintre fotbaliștii importanți indiferent de numele tehnicianului care a antrenat-o pe Dinamo. La Mediaș, mijlocașul central a fost cel mai bun dinamovist de pe teren, reușind să înscrie golul egalizator și să devieze decisiv o centrare a lui Matei, din care a înscris Bilinski.
După doi ani și jumătate petrecuți în România, Boubacar stăpânește limba română mai bine decât unii antrenori, ca Nicolo Napoli, care și-au creat întregul CV în țara noastră, dar care nu reușesc să poarte un dialog în altă limbă decât cea natală.
Salut, Boubacar! Cum a fost la Mediaș cu Dănciulescu antrenor? Frate, eu pe „Danciu” îl știu demult. Am jucat cu el aproape doi ani. Danciu îl știe pe Boubi și Boubi îl știe pe Danciu. Nu mi-a fost foarte greu.
Văd că vorbești destul de bine limba română. Da, normal! Sunt de doi ani aici. Am avut un profesor la început și după aia cu băieții la antrenament. Am prins destul de repede. Mă mai descurc și în engleză, dar puțin.
Cum te simți la Dinamo după doi ani și jumătate? Bine…bine. Îmi place aici, îmi plac suporterii, îmi place tot.
Eh, suporterii făceau o atmosferă mai frumoasă în urmă cu zece ani. Da, am auzit. Mi-au povestit băieții cum era înainte, dar e frumos și acum.
Nu sunt mulți jucători africani care reușesc să se adapteze și să rămână în fotbalul românesc cât ai rezistat tu. Care e secretul tău? Frate, eu am mai zis. În Africa fotbalul e greu. N-ai terenuri bune, n-ai condiții. E greu. Aici sunt terenuri mai bune, e o plăcere să joci și e mult mai ușor să ai jocuri bune. Eu mai știu și altceva. Acum joc fotbal, asta e meseria mea. Trebuie să mă concentrez 100% ca să am grijă de familia mea și să rămân cu ceva. Am contract cu Dinamo până în 2016 și dau totul pentru a rămâne aici.
„Frate, mi-e frig rău! Nu m-am obișnuit cu temperatura”
În afară de fotbal ce faci? Ah, merg cu soția și copilul prin parc. Mai merg prin club, dansez. Mai ies și la mall. Ce să fac?
Ești dansator? Eh, puțin-puțin. E bine să mai dansezi din când în când. Dacă faci doar fotbal, e greu, trebuie să te mai și relaxezi.
Dacă limba română o stăpânești, putem spune că te-ai obișnuit și cu frigul? (râde) Nu, frate! E frig rău! Când am ajuns la Saint Etienne, am simțit că e frig, dar aici e și mai rău.
Să înțeleg că nici zăpada nu îți place. Ah, îmi place. Și copilul se bucură când ninge. La început nu înțelegea foarte bine ce s-a întâmplat, dar acum se bucură.
Ai jucat în Franța și în România. Cum ți se pare problema rasismului? Eu am văzut atunci când a aruncat suporterul ăla cu banana în Wellington. Nu e bine! În fotbal nu e loc de așa ceva. Aici suntem toți la fel. African, român, alb sau negru, nu contează. Suntem egali toți.
Dar tu ai pățit ceva asemănător? Am mai auzit că strigau la mine „Negrule!”, dar nu mă simțeam jignit. Eu sunt negru. Sunt un negru mare (râde). Știu asta! Uite, Dani Alves, atunci cu banana, a procedat corect. Ă‚sta e cel mai bun răspuns pe care să îl dai unora care fac gesturi de acest gen.
Boubi, ultima întrebare. Ce faci de Crăciun? Mă duc în Senegal, cu familia. E la fel ca aici, doar că nu e frig, dar să știi că facem brad, oferim și primim cadouri. Nu facem oameni de zăpadă că nu avem din ce (râde).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER