Cristiano Bergodi are 48 de ani și ultima echipă antrenată de el e Pescara. În 2007 el a pregătit formația Rapid și în 2009 pe Steaua. Deși a plecat din fotbalul românesc, italianul cunoaște tot ce se întâmplă în Liga 1
Domnule Bergodi, încă urmăriți Liga 1? Citesc foarte mult pe internet. Am văzut Steaua-Chelsea, Steaua-Dinamo, Steaua-Ajax, am urmărit câteva meciuri.
Înseamnă că perioada petrecută în România a contat foarte mult, nu? Așa este. Mă mai sună președinți de cluburi, fel și fel de oameni de fotbal din România. Asta înseamnă că am reprezentat ceva pentru Liga 1 și e o mândrie și pentru mine.
Ați antrenat prima oară în Giulești… Începutul a fost perfect, în august 2007 am câștigat Supercupa. Plecase Răzvan Lucescu, se terminase un ciclu și nu se știa ce se va întâmpla. Imediat, am câștigat împotriva lui Dinamo, care luase campionatul, în Liga I aveam cinci victorii și patru remize. Și acum îmi aduc aminte de un meci cu Buzăul, când arbitrul Martiș m-a făcut praf. Nu a dat un penalty clar, m-am supărat rău și am decis oarecum să îmi fac bagajele.
Între timp ați condus și o dublă în cupele europene, cu Nurnberg… Ce echipă aveam! Buga, Boya, Mazilu, Cesinha, Bozovic, Dani Coman, incredibil! Am făcut 0-0 în Germania și 2-2 în Giulești și am rămas acasă. Plus că m-am certat și cu Zotta, iar apoi am decis să plec.
De ce? Păi, meciul cu nemții a fost într-o zi de joi. Am ratat calificarea, după care Bozovic și Boya au fost în club. M-a deranjat, pentru că ei erau ca și copiii mei. Apoi, aveam meci la Constanța și am decis să nu-i opresc în lot. Era o lipsă de respect față de colegii lor.
„Cu Rapid puteam lua campionatul” Și din acest motiv v-ați certat cu Zotta? Da, a venit în vestiar, când am anunțat lista jucătorilor care vor merge la Farul, iar cei doi lipseau. Zotta mi-a spus: „Cristiano, asta nu e o atitudine profesionistă din partea ta!”. În fine, ne-am certat și am decis să plec. Am câștigat la Constanța, iar după gol, Emil Dică a sărit și m-a luat în brațe, împreună cu toată echipa. (n.r. oftează) Știau și ei că voi pleca. După meci mi-am anunțat demisia. A fost cea mai mare prostie din viața mea, e cel mai mare regret. Puteam câștiga campionatul fără probleme. Poate am fost prea orgolios…
Așa mult a contat Rapid pentru dumneavoastră? Ce atmosferă făceau suporterii, incredibil! Când intri în Giulești te simți precum în Colosseum. Miroase a fotbal, înțelegi ce vreau să spun? Plus că, tribunele sunt aproape, un vulcan, fanii sunt pătimași, simți că ești important când ești susținut 90 de minute fără oprire. Aveam o relație deosebită și cu jucătorii, mi-a plăcut mult!
După Rapid, ați antrenat la o altă echipă mare, Steaua. Cum a fost? După ce m-am salvat de la retrogradare cu Poli Iași, m-am trezit că mă sună Gigi Becali. A fost o provocare și am acceptat. Nu era o perioadă foarte bună, Gigi nu prea mai avea bani la acea vreme. L-a vândut pe Goian la Palermo pentru că avea nevoie de bani. Și s-a decis să se meargă pe tineri, iar eu l-am promovat pe Tudose.
„Becali n-avea răbdare” Și v-a deranjat proiectul cu fotbaliști tineri? Nu, dar trebuia răbdare! Jucam cu Tudose, cu Ninu, cu Andrei Ionescu, cu Onicaș, pe stânga cu Ochiroșii, plus puștiul Iacob, era greu, dar mi-a plăcut. Îmi aduc aminte că la meciul cu Motherwell erau 25 de mii de oameni în tribune. Însă, echipa pe care o aveam nu era competitivă și trebuia răbdare din partea lui Gigi Becali.
Dar cum v-ați înțeles cu patronul Stelei? A fost o problemă, între noi nu a existat un manager, care să discute și cu antrenorul, dar și cu patronul. Se crease o distanță prea mare între mine și el, am vorbit de trei ori la telefon în patru luni. A venit Panduru la un moment dat, însă și el era la început de drum. Mai era și Argăseală președinte, însă nu-l putea opri. La meciul cu Sheriff, Gigi a venit în vestiar și nimeni nu l-a putut stăpâni. A început balamucul. A fost singurul episod, după care mi-am dat demisia.
Cu George Copos cum v-ați înțeles? El nu a pus niciodată presiune, vorbeam foarte des, mergeam de multe ori la hotelul lui, știa fotbal, aveam ce discuta. A fost dezamăgit când mi-am dat demisia, nu se aștepta! Copos a avut respect pentru mine!
„Tănase are ceva la cap” Cum vedeți acum meciul dintre cele două echipe? Acum e invers, Steaua are bani, iar Rapid nu. Am citit că Steaua caută atacant, număr 10, asta înseamnă că ei deja se gândesc la sezonul viitor. Reghecampf trebuie aplaudat pentru ce a făcut în Ghencea. Joacă un fotbal în viteză, sunt tehnici, combină rapid, e cea mai bună din campionat.
Și Rapid? Poate face o minune, pe Steaua nu o mai văd așa motivată. Are 16 puncte avans și cred că e exagerat. E o diferență prea mare din punct de vedere calitativ. Am citit despre Rapid și că s-a făcut grevă. Dar, acolo mereu a fost câte o problemă. Dacă nu era, atunci se căuta o problemă și tot aia era. Să îți spun sincer, nu am văzut niciun meci al Rapidului din retur, nici nu știu ce sistem joacă Marian Rada, dar eu cred că e o diferență prea mare între cele două echipe.
Dacă Steaua câștigă campionatul, credeți că ar fi cazul să vândă și câțiva jucători? Nu știu. Însă, cred că Bourceanu ar evolua fără probleme în Serie A, e fantastic, dinamic, are tot ce îi trebuie. Și Chiricheș e foarte talentat. Bine, la fel și Tănase, dar nu știu ce se întâmplă cu el…
Adică? Eu am lucrat cu Tănase, senzațional, tehnic, viteză, dribling, tot. E un adevărat talent, însă eu cred că problema lui e la cap. Nu zic că e nebun, însă trebuie să lucreze la mentalitate, la atitudine, pentru că el trebuia să facă pasul către o echipă mare din străinătate.
9 antrenori au condus cele două echipe Steaua și Rapid: Cristiano Bergodi, Coloman Braun, Constantin Cernăianu, Sorin Cîrțu, Gheorghe Constantin, Dumitru Dumitriu, Anghel Iordănescu, Francisc Rónnay și Valentin Stănescu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER