În miez de martie, iarna pune stăpînire pe București. Trecători încotoșmănați și câteva mașini care-și scot ochii de la distanță asigură un dinamism aparte. Din intersecția de la Operă, Dâmbovița pare înghețată. Înghețată și arogantă. Devine patinoarul pe care reflexia luminii naște siluete în mișcare și fascinează. Fascinează și exercită atracție asupra pietonilor. Un double click și iese un Instastory bun.
Un story despre un om care și-a început cariera la 500 m de Piața Operei, pe stadionul Cotroceni, sporește senzația de bine în miez de martie. La o cafea și-un ceai de fructe. Amplasat în colțul străzii Doctor Lister, restaurantul Boccca Lupo are darul de a te teleporta din București. Poate prin Italia. Aerul din Peninsulă e conferit de o amenajare retro, cu un mobilier din lemn, elemente specifice arhitecturii tradiționale italiene, un Fiat 850 galben în care se prepară pizza și focaccia, dar și de un scuter Vespa plantat în perete. Așadar, La Dolce Vita în iarna din București.
E ger ca la meciul vostru cu Juventus, din ’95… Au ajuns italienii cu câteva ore înainte de meci, erau -11 grade Celsius. Mi-a plăcut. 21:45…
Au jucat Ravanelli, Conte, Deschamp, Ferrara, Del Piero. Și ce-am mai tremurat…
Nu v-ați temut de accidentări pe terenul ăla înghețat. Iubeam fotbalul.
Și îți plăceau penalty-urile… Îmi cam plăceau. Și acum îmi plac. Să le privesc.
Câte ai ratat? Cred că… două.
Cum? Unul… am tras pe lângă, unul a fost parat de portar.
Două din câte? Nu mai știu. 50. Poate 60. Poate! Dar să știi că vreo 16 am marcat numai prin Spania.
Ți-a pus probleme vreun portar la punctul cu var? Nu, mereu am considerat că sunt doar eu cu mine. Perfecțiunea sau eficiența execuției sunt determinate doar de nivelul de concentrare la care ajungi în acele secunde premergătoare loviturii.
E un meci Lupescu – Burleanu care se va decide la lovituri de departajare? Va câștiga Ionuț, sunt sigur.
De ce ai ales să-l susții pe Ionuț Lupescu? Pentru că e cel mai potrivit om pentru a scoate fotbalul românesc din această prăpastie în care a căzut. Toată lumea știe că baza fotbalului românesc sunt copiii, dar si ligilie inferioare, iar realitatea e cruntă acum. Cred că trebuie ajutate pentru că mereu ligile inferioare și centrele de copii si juniori au dat mult naționalei și echipelor din prima divizie. Și, numai așa, dacă avem o bază solidă, putem progresa în viitor. Ne trebuie și infrastructură pentru că au dispărut și multe terenuri în ultimul timp, în România, și poate ne recăpătăm încrederea și vom lua înapoi ceea ce ne-a făcut să ajungem în elită. Să ne fructificăm din nou calitățile, nu să ne luăm după unii și după alții, pentru că nu ni se vor potrivi trăsăturile lor. Noi trebuie să ne valorificăm cultura noastră, stilul nostru de joc, trebuie să-l aducem înapoi la echipele noastre, dar și la naționale.
Lupescu și Gâlcă, pe 8 martie
Crezi că s-a ajuns aici și din cauza numărului mare de jucători străini, prezenți în ultimii 15 ani în România? Și acest lucru influențează, dar cred că o parte foarte mică în comparație cu ceea ce s-a întâmplat. Au dispărut echipe mari, de tradiție! Nu avem un Rapid în prima divizie, nu avem Petrolul, FC Argeș, formații din orașele importante din România, unele care au lansat spre națională fotbaliști care au ridicat substanțial exprimarea în joc a primei reprezentative, a grupărilor pentru care au evoluat până să se transfere în străinătate. Avem din ce în ce mai puține echipe în primele două eșaloane, fotbalul românesc a scăzut foarte mult în ultimii ani, iar efectele se văd.
Cum ar fi? Nu mai transferăm jucători în campionatele mari, unii se lasă devreme, aria de selecție pentru reprezentativele de toate vârstele sunt din ce în ce mai restrânse, stadioanele sunt goale, investitori sunt din ce în ce mai puțini.Părinții poate nu fac mereu ce trebuie dintr-o dorință nebănuită de a-și vedea copiii consacrați, dar problema e că au dispărut copiii!
„Văd de multe ori, la copiii de 11-12 ani, că mai mult se pune accent pe victoria într-un meci decât în a-i învăța să joace în echipă și pentru echipă. Cred că lucrul ăsta e mult mai important”
Apropo de acest aspect, Răducioiu spunea că și implicarea părinților are un rol negativ asupra dezvoltării firești a unui junior. Și din această cauză au dispărut copiii despre care vorbești? Da, și din acest motiv, și pentru că au dispărut terenurile, porțile școlilor și liceelor sunt închise, infrastructura e de la slabă spre foarte slabă și acest lucru este grav. Normal că influențează și părinții pentru că vor să-i vadă fotbaliști profesioniști cât mai repede. Știi ce văd prin țară? Văd de multe ori, la copiii de 11-12 ani, că mai mult se pune accent pe victoria într-un meci decât în a-i învăța să joace în echipă și pentru echipă. Cred că lucrul ăsta e mult mai important.
Ai observat asta când erai selecționer la U17? Și când eram înainte în țară… Și mă uitam la loturile de juniori… Am fost prin câteva localități din România, se vedea în trialuri, încercau foarte mult pe latura individuală. Poți să încerci la acest capitol un jucător care are astfel de calități, dar nu unul care este combinativ și care poate da cursivitate jocului. Un fotbalist tânăr trebuie să încerce să joace ceea ce știe, nu ceea ce crede el în acel moment că ar trebui să joace pentru a fi selecționat. Trebuie să alegem jucătorul pentru ceea ce vrem noi să integrăm în echipă. Dacă unul este foarte bun tehnic, nu o să facem o echipă foarte bună din 11 jucători tehnici. O să avem jucători foarte buni, 11-12, dar niciodată o echipă.
„Sfatul pe care l-am primit a fost să fiu constant, să fiu pregătit pentru acel moment când mi se va deschide ușa sau când va trece trenul. Și asta am făcut. La unii poate trece o dată, la unii de două-trei ori”
Spune-mi un sfat primit de la un antrenor de juniori, un mesaj care te-a ajutat în carieră! Nu doar de la unul, de la mai mulți. Sfatul pe care l-am primit a fost să fiu constant, să fiu pregătit pentru acel moment când mi se va deschide ușa sau când va trece trenul. Și asta am făcut! La unii poate trece o dată, la unii de două-trei ori, dar trebuie să fii pregătit.
Când consideri că a trecut pentru tine cel mai important tren? Cea mai mare bucurie e că am putut să ajung la echipa la care mi-am dorit să joc, Steaua. Și la națională! Am visat ca orice copil că vreau să joc la Steaua, la națională, să merg la turnee finale și acest lucru mi s-a întâmplat în ciuda faptului că mulți îmi spuneau că nu o să ajung… Că-s prea mic de înălțime, că nu știu ce… Dar am avut această constanță și ambiție care m-au ajutat. Și s-a văzut că am avut eu dreptate, nu cei care opinau din afară.
Viața te aduce într-un punct în care poți face echipă cu un fost rival și coleg. De ce spui rival?
Pentru că atunci când tu cunoșteai consacrarea cu Steaua, Lupescu era titularul de drept la națională pe postul tău. De la el am avut doar de învățat pentru că mă fascinau ambiția, motivația și determinarea unui jucător cizelat în Bundesliga. Am avut șansa de a mă afla într-o generație foarte bună și am împrumutat de la exponenții ei capacitatea de a gestiona lucrurile în momentele esențiale ale jocului, dar și în etapele importante ale vieții. Experiența trăită alături de omul și fotbalistul Lupescu la națională m-a ajutat enorm, iar fragmente din ceea ce am trăit împreună le povestesc și copiilor mei. La cum îl cunosc, sunt sigur că va conduce foarte bine fotbalul românesc, alături de echipa pe care și-o va face.
Sunt oameni, foști colegi de-ai tăi, cum e Dan Petrescu de exemplu, care au spus că ei îl susțin pe Lupescu, dar nu vor veni niciodată în administrație, tot în „iarbă” vor rămâne. Tu ce anticipezi că vei face? Nu, eu sunt antrenor, antrenor voi rămâne. Eu trebuie să fiu implicat pe teren, așa cum eram și când jucam, deci cariera mea e doar pe bancă. Dar mă bucur că am văzut la anunțarea candidaturii oameni din patru generații diferite care și-au dat mâna pentru binele fotbalului românesc. Și asta am văzut și prin țară, alături de Ionuț.
Ce i-ai spune lui Lupescu dacă te-ar întreba ce să preia din fotbalul spaniol? Sunt multe lucruri care trebuie analizate. Dacă se adaptează la fotbalul nostru, noi trebuie să să vedem cum ajungem la același nivel competitiv ca ei. Ionuț are știința și expertiza ca să ia niște decizii bune.
Vorbești des despre antrenorat, ce echipă vei prelua? Discuții. Sunt în discuții mereu.
Te duci la Viitorul, din vară? Nu, nu.
Gazeta Sporturilor și Digisport scriu că vei prelua echipa lui Hagi din vară. Nu am ce să spun pentru că nu au fost discuții cu Gică pe această temă.
Dar îți place Viitorul? Gică a făcut și face o treabă minunată acolo, e un adevărat model.
Didi Prodan a fost unul dintre cei mai apropiați prieteni
Ultima discuție cu Didi Prodan și cum l-a simțit în Barcelona. „De acolo, de unde e, se va bucura. El asta își dorea”
Aș vrea să te întreb ce puncte bune ai identificat în mandatul lui Răzvan Burleanu? N-aș vrea să vorbesc despre Răzvan Burleanu.
Nu ai reperat lucruri bune la actuala conducere a FRF? Din punctul meu de vedere, a fost o bucurie enormă când am aflat că Ionuț va candida. Și știi de ce a fost bucuria și mai mare?
Nu. Și Didi (n.r. – Prodan), de acolo, de unde e, se bucură că Ionuț candidează. Această bucurie a noastră, a foștilor colegi, va ajunge până la el, pentru că Didi își dorea asta, își dorea cu toată puterea lui ca Ionuț să pună în practică în fotbalul românesc toată știința acumulată în anii în care a lucrat în administrație.
Când te-ai întâlnit ultima dată cu Didi Prodan? Cu puțin timp înainte… Eu cu Didi suntem prieteni de-o viață. Mi-aduc aminte că a venit cu Panduru, acasă la mine, în Barcelona, și am petrecut o săptămână foarte frumoasă.
Cum l-ai simțit? Știi cum era el. Vesel la suprafață, dar mâhnit în interior. Eu și Panduru îl cunoaștem de-o viață, simțeam că era foarte supărat, evitam să deschidem discuția despre fotbalul românesc. Îi spuneam să uite despre lucrurile care-l întristau, dar în interiorul lui era o furtună. Îi spuneam să se concentreze asupra familiei, dar Didi e o persoană care nu se mai oprește când cineva rostește un cuvânt care l-ar putea stârni. Sper ca aceste alegeri să-i aducă liniștea acolo unde este.
Întrebare: „Cum te simțeai cu Panduru lângă tine? Bine sau foarte bine?”. Răspunsul fostului număr 5 și cum îl percepe pe analistul TV acum
Tot am ajuns cu discuția prin anii ’90. Pasul cel mai mare în carieră a fost… Te las pe tine să închizi propoziția asta. Pasul cel mai important a fost trecerea la Steaua pentru că dacă nu mergeam și nu alegeam bine, cu siguranță nu mai ajungeam nici în străinătate. A fost o decizie foarte bună, chiar dacă aveam 18 ani. M-am gândit că Steaua era în formare, era și echipe mea de suflet.
Dar încă mai juca și Tudorel Stoica. A fost o motivație în plus să-l am pe nea Tudorel, pe Iovan sau pe Bumbescu. Am avut ce să învăț.
Nu te-ai temut că poate nu vei fi capabil să gestionezi o presiune suplimentară? Chiar dacă nu eram foarte spectaculos din punct de vedere al jocului, m-am integrat foarte bine în filosofia lor de joc, lucrasem la tineret cu Țiți Dumitriu, el m-a recomandat. Și Steaua câștiga campionate, s-a calificat în Liga Campionilor pentru că aveam un lot foarte competitiv și puteam să mergem cu șanse mari pe mai multe fronturi, am demonstrat-o.
Steaua, campioană, în 1994
Cum te simțeai cu Panduru lângă tine? Bine sau foarte bine? Nici una, nici alta.
Dar? Mă simțeam perfect.
Ha! Ne înțelegeam foarte bine, din priviri. Noi am fost și la lotul de tineret și am mai jucat împreună și acolo, dar era o chimie, jucătorii se simt în teren, iar eu cu el aveam feeling bun în joc.
Te întreb altceva. Zi-mi o secvență din cariera lui de analist TV care te-a lăsat fără replică în anul în care ai câștigat din postura de antrenor trei trofee cu Steaua. Pe mine nu m-a surprins pentru că-l cunosc foarte bine, e o legătură de prietenie, nu m-a suprins pentru că e un om corect. Dacă trebuie să spună ceva, o va spune. O face pertinent, cu argumente mereu solide.
Fără dreptaci la loviturile libere
„Aveam această fixație!” Istoria celor 5 „boabe” cu FC Brașov, manual pentru șutul de la distanță și ce i-a spus Hagi la națională
Ești un fost mijlocaș central care a marcat foarte multe goluri. Reușitele tale au fost și din lovituri de la 11 m și lovituri libere din apropierea careului, dar și prin șuturi de la mare distanță. Aș vrea să ne oprim puțin asupra ultimelor reușite. Când îți dicta creierul că trebuie să tragi la poarta? Cum ți-ai reglat în timp șutul? E și ceva nativ, dar se dezvoltă și pe bază de antrenamente, prin multă repetiție poți să-ți îmbunătățesti lovirea balonului. Ca să-ți exemplific din trăirile mele, pot să-ți zic că eu căutam să ajung cât mai aproape de poartă și să trag din orice poziție. Când aveam 20 de ani, Hagi mi-a zis că trebuie să trag de 3-4 ori pe meci din postura de mijlocaș central. Și nu mi-a zis numai mie asta, ci tuturor tinerilor. Și aveam această fixație: să ajung să dau la poartă. Te bucuri când îți câștigă echipa, dar satisfacția crește când echipa se impune și datorită exprimării tale în teren, și golurilor marcate. Îți sporesc încrederea în tine.
Așa ai ajuns să marchezi cinci goluri într-un meci cu FC Brașov. Și dacă închideam ochii dădeam gol. Cu așa ușurință am jucat în acel meci. Și știi de ce?
Urma un meci al naționalei? Nu, pentru că echipa m-a ajutat. Și am mai avut vreo trei situații, dar am pasat, cu toate că puteam să trag la poartă. În general, jocul echipei te scoate în evidență. Dar după cele cinci goluri a urmat marea decepție…
Care? Am jucat contra lui Anderlecht, în Ghencea, în Liga Campionilor, am avut o ocazie mare de tot, dar am dat peste poartă. La Bruxelles n-am mai jucat.
Cine mai trage azi, constant, meci de meci, în fotbalul românesc? La Viitorul sunt jucători care marchează de la distanță, trag, încearcă poarta. Prima condiție e să încerci să ajungi într-o poziție favorabilă, dar totul vine în urma jocului echipei, unul ofensiv. Trebuie să știi să joci în pozițional, să ai jucători care pot scoate din joc adversari și tu să găsești poziția ideală pentru a șuta.
CLASAMENTUL GOLGHETERILOR ÎN LIGA 1
Când vorbești despre fotbaliști care-și pot scoate cu ușurință adversarii din joc mă gândesc direct la Sânmărtean, unul dintre preferații tăi. Cum l-ai carateriza tu? Este un jucător care se pliază foarte bine tehnico-tactic pe orice situație, știe să-și asume orice rol și avea încredere totală în el. Siguranța lui devenea un avantaj și pentru colegii săi. Am lucrat cu fotbaliști valoroși la Steaua.
Aș vrea să te întreb dacă ai mai fi făcut tripla cu George Becali în libertate? Nu știu dacă am mai fi luat sau nu trofeele, important e că s-au câștigat pentru istoria clubului și pentru jucătorii care au fost în acel moment în lot. Principala lor calitate e că i-am simțit foarte implicați în ceea ce făceau pentru Steaua. Fără implicarea lor, eu n-aș fi putut să câștig cele trei trofee.
Ai simțit după acea triplă că ai toată lumea la picioare, că începe cu adevărat cariera de antrenor, că poți visa spre alte campionate? Normal, prinzi multă încredere, dar când mergi la alte echipe trebuie să te adaptezi din mers pentru că vei avea alt stil de jucători, o multitudine de personalități, trebuie să-i aduci în timp, treptat, la ce vrei tu să facă. Marii antrenori au 20 de oameni cu ei, au nevoie de informații, trebuie să cunoască viața privată a jucătorului, cum îți vine la antrenament, ce probleme are…
A fost un moment la Steaua când patronul ți-a transmis din închisoare să nu mai mizezi pe Prepeliță și Arlauskis. Nu ai pus în practică recomandarea lui și ai mizat pe ambii o perioadă, abia pe final l-ai scos pe lituanian din poartă. Ce te-a făcut să iei acea decizie? Cât de greu ți-a fost? Mi-a fost greu fără ei când n-au jucat un meci cu Rapid (n.r. – 0-1 în Ghencea, gol Gekov), lipseau vreo șase – șapte jucători (n.r. – Szukala, Sânmărtean, Keșeru fuseseră vânduți / Arlauskis, Prepeliță și Latovelevici excluși din lot). Mi-au lipsit foarte tare, a fost foarte greu, apoi ne-am revenit, a și revenit patronul asupra deciziei și a fost foarte important pentru că e greu să schimbi 7 jucători din mers.
Dar tu ai trecut inițial peste recomandarea lui… … (privește reporterul fix în ochi)
După 1-0 cu Ludogorets, pe Național Arena. Foto: Bogdan Iordache – Mediafax
Per total, experiența Steaua ce gust ți-a lăsat, pentru că nu poți uita că ai plecat după ce ai cucerit trei trofee? Pentru mine a însemnat mult și înseamnă mult și acum pentru că am jucat acolo, am trăit acolo, iubesc acest club. Vreau să câștige an de an trofee. A fost o experiență extraordinară, acele momente m-au învățat cum să gestionez situațiile de criză. Mă vor ajuta mereu în carieră.
La finalul meciului de la Sofia. FOTO: Alexandru Hojda
Cu Ludogorets și Moți n-ai reușit să le gestionezi cum trebuie. Face parte din fotbal.
Îți pare rău de modul cum ai alcătuit lista executanților de la 11 m? (au ratat Râpă și Pârvulescu) A fost o loterie, a depins totul de penalty-uri. E important cum gestionezi situațiile de criză. N-au fost niște lovituri foarte bine bătute, din cauza asta am și pierdut, dar sunt momente din fotbal când trebuie să treci repede peste ele. La 11 metri n-am avut noroc în cariera de antrenor.
Pe 27 august 2014, Steaua a ratat dramatic calificarea în grupele Ligii Campionilor după ce a fost eliminată în Bulgaria, la loviturile de departajare, de Ludogorets, 0-1 la finalul timpului regulamentar, 5-6 după lovituri de la 11 metri. În tur fusese 1-0, gol Chipciu, într-un meci disputat pe Național Arena.
Nedelcu, în centru, a lucrat cu Gâlcă la naționala U17. Fotbalistul născut în 1997 nu a fost oprit în lot de Dică, în meciul cu CFR,1-1 FOTO Mediafax
„Pe Nedelcu mi l-aș dori mereu în echipă. Are personalitate, simte când trebuie să urce”
Ai antrenat naționala U17, cu fotbaliști născuți în 1997, precum Nedelcu, Patrick Petre, Vâlceanu, Ivan, Tordai, Cicâldău, Andrei Radu, Manea. Le-ai mai urmărit evoluția? E o generație foarte bună. Extraordinară! Mi-aduc aminte, când ne-am calificat la turneul final, am fi vrut ca cel de-al doilea turneu să-l aducem la București. Am avut neșansa că ne-am dus în Scoția și am nimerit pe terenuri foarte rele, am și pierdut nemeritat. Cu Belgia am făcut 0-0, cu Bosnia am pierdut, Scoția care deja era calificată, ne era net superioară. Ne-au lipsit și doi jucători din echipă, n-aveam un lot de 18, aveam vreo 12 jucători pe care mă puteam baza la orice oră. Am avut fotbaliști talentați, Nedelcu excelează printr-o serie de calități. Simți că se află la nivelul optim pentru vârsta lui? Are personalitate, joc bun aerian, urcă bine cu mingea, simte când trebuie să urce, când trebuie să scoată om din joc. E tânăr și trebuie să se adapteze, poate juca și fundaș central, dar, la fel de bine, poate evolua și în fața apărării. Mi l-aș dori mereu în echipă.
Mai devreme îmi spuneai că lui Sânmărtean îi lăsai libertate totală. Îl percepi pe Budescu de același profil? Timpul a arătat, în pofida unor opinii, că el e omul indispensabil pentru FCSB. Da, îi trebuie libertate totală. A demonstrat asta și la Astra, și la Steaua. Are nevoie de acest lucru, iar Steaua are nevoie de el.
Valverde, actualul antrenor al Barcelonei, în trei posturi
Ce-i spunea Valverde între două avioane, amintirea cu Tito Villanova și momentul greu de povestit cu Oscar Garcia, actualul antrenor de la Olympiacos
Budescu nu s-a adaptat în China, dar e poate cel mai bun fotbalist din Liga I, hai să ne întoarcem puțin către momentul în care tu ai plecat de la Steaua în Spania, la Mallorca. Adaptarea a decurs ușor, ai simțit că te poate propulsa Mallorca spre un club mai mare? A fost un un an foarte bun în Segunda Division, am urcat cu echipa, am marcat 13 goluri ca mijlocaș central, în timp ce atacantul de careu punctase tot de 13 ori. Dar eu băteam și penalty-urile, și loviturile libere. Dar echipa m-a scos în față, chiar dacă jucam în fața apărării, am avut libertatea de a a urca în atac pentru că mijlocașul de lângă mine acoperea foarte bine zona. Mi-amintesc că am marcat mai ales prin șuturi de la distanță. A fost un an plin, apoi am trecut la Espanyol, timp de 4 sezoane.
Practic, prin mutarea în Barcelona ai cunoscut consacrarea în Spania. Te-ai integrat la fel de ușor? A fost o intregrare mai grea, abia după șase luni am început să joc, era un alt stil de joc, mai direct, dar m-am adaptat și am terminat bine anii pentrecuți la Espanyol.
Ai fost coleg cu Valverde, actualul antrenor al Barcelonei, cum era ca jucător, îl auzeai de atunci exprimându-și dorința de a deveni antrenor? Era… cum se vede și acum. Un băiat tăcut, la locul lui, foarte serios. Vorbea abia după ce-i asculta pe toți, era genul ardeleanului de la noi. Transmitea o energie pozitvă când te aflai în preajma lui și când vorbea, dădea liniște echipei prin jocul lui. Am fost o perioadă scurtă colegi, dar ajuta mult, observa cu acuratețe exact ce era în teren. După ani, m-am mai întâlnit prin aeroporturi cu el, îmi repeta că „mă duc să văd antrenamante în toată lumea”. Și apoi s-a apucat de antrenorat.
Ce-ți trece prin minte când spun Tito Villanova, un alt fost coleg al tău? Era un tip echilibrat, la locul lui. Nu eram doar colegi, eram și foarte buni prieteni, ieșeam împreună mereu la restaurant, era genul de fotbalist care se integra imediat în folosofia de joc a oricărui antrenor.
Fostul antrenor al echipei FC Barcelona, Tito Vilanova, care a fost nevoit să renunțe la funcție din cauza unui cancer la glanda parotidă, a încetat din viață pe 24 aprilie 2014, la Barcelona, la o zi după ce fusese supus unei intervenții chirurgicale. Vilanova, fost coleg cu Costel Gâlcă la Mallorca, avea 45 de ani. Fostul tehnician de pe Nou Camp a fost internat în spitalul Quiron din Barcelona, iar imediat a fost operat, intervenție după care presa spaniolă a scris că starea tehnicianului era gravă. Vilanova mai fusese operat pe 20 decembrie 2012, la spitalul Vall d’Hebron din Barcelona, după ce i-a fost detectat un ganglion la doi centimetri de locul în care i-a fost extirpată o tumoare, în 2011.
Oscar Garcia, actualul antrenor de la Olympiacos, pe vremea în care juca la Espanyol
Te întreb acum altceva. Ce-ai face dacă te-ar lovi în cap o rolă de hârtie? Ha, știu unde bați. Nu trebuie să-l condamnăm, eu îl cunosc foarte bine, e un tip mai sensibil, nu e teatral. Când a fost la Espanyol, și-a înghițit limba, era să… A trecut printr-o situație foarte dificilă în acel meci, eram acolo. Acum, referitor la ce s-a întâmplat în Grecia, numai el poate răspunde cât l-a durut, eu pot să ofer o explicație, în sensul că el e un tip mai sensibil. Ce i s-a întâmplat atunci pe teren… Eram toți la pământ.
Asensio (22 de ani / 1,82 m) a jucat de 8 ori pentru naționala Spaniei
„L-am luat deoparte pe Asensio și i-am zis…”. Ce i-a oferit actualului star de la Real Madrid și de ce Rivaldo și ai lui îi provocau mereu coșmaruri
Au existat vreodată oferte pentru tine de la Real sau Barcelona când jucai la Espanyol? Interes din partea lor? Nu, niciodată.
Ai evoluat la Espanyol când Real și Barcelona se bazau pe jucători mari ai lumii. Ai simțit vreodată că n-ai puterea să câștigi în fața lor? Cu Barcelona. Nu ca scor, dar ca joc. Nu ne atingeam deloc de ei, chiar dacă ne băteau cu 2-0 sau cel mult 3-0. Erau din altă ligă, cu Rivaldo la timonă. Abia am făcut un egal cu ei prin Cupa Spaniei. Cu Real era altceva, i-am scos și din Cupă, am făcut și egal la ei acasă, era vremea în care Ronaldo făcea ce voia pe teren. Un atacant fantastic. Cu Valencia nu prea pierdeam, am prins meciuri și împotriva lui Adi Ilie, cu Bilbao era tare greu la ei acasă, cu Atletico jucam de la egal la egal.
La Espanyol l-ai antrenat pe Asensio. Spune-mi ceva despre el, ceva care nu se vede la televizor. Si dacă-l pui să joace mijlocaș central, el îți va juca la fel de bine și acolo. Am văzut în el un sportiv serios și matur (n.r. – avea 19 ani când era antrenat de Gâlcă), mi-a fost rar să întâlnesc un fotbalist atât de serios, care punea partea financiară în plan secundar. Planul sportiv conta cel mai mult. Avea un salariu foarte mare, câștiga și din publicitate, deci era realizat din acest punct de vedere. Când l-am antrenat eu, el a traversat o pasă mai slabă, iar mass-media îmi sugera să-l las pe bancă. L-am luat deoparte în vestiar, am vorbit cu el și i-am zis. „Oricum ai juca, tu vei fi în teren„. L-a ajutat foarte mult apoi ce i-am zis.
Face parte din filosofia ta de antrenor lucrul ăsta, să dai încredere unui fotbalist talentat care joacă prost un meci sau două? Eu nu scot din echipă un jucător care poate face diferența oricând după ce a jucat prost un meci prost! Niciodată! Mizez pe faptul că unui jucător de asemenea calibru trebuie să-i ofer opțiuni la antrenamente și libertate pe teren, în meciuri. Jucătorilor geniali trebuie să le lași libertate totală.
50 de milioane de euro e cota lui Marco Asensio. Fotbalistul născut în Palma de Mallorca are contract cu Real până în 2023. Spaniolul a semnat o înțelegere cu Nike de la vârsta de 16 ani
Admiri vreun antrenor? Pe Guardiola, dar e foarte complicat să faci ce face el. Ai nevoie de jucători de calitate ca să joci cum se exprimă echipele lui.
Ar putea să arate la fel – după un timp – o echipă antrenată de el, dar cu jucători mai slabi? Poți să-i ridici, dar nu ajungi la cel mai înalt nivel niciodată cu ei. La Guardiola totul îți pleacă de la portar. Portarul are o pasă foarte bună, el insistă pe portar. Nu mai spun cât de mult pune accentul pe linia de fund, de linia de mijloc nu mai zic! Îți trebuie multă calitate să joci atât de combinativ cum o face el, are o organizare foarte bună, el încearcă sa controleze jocul.
Maradona are un titlu mondial, cucerit în Mexic 1986, 3-2 cu Germania (Brown, Valdano, Burruchaga / K.H. Rumenigge, Voller). Messi încă speră
Cine câștigă campionatul în România. Cine câștigă Cupa Mondială. Messi sau Ronaldo? Messi sau Maradona?
De ziua ta, 8 martie, ai făcut tu mai multe urări sau ai primit tu mai multe mesaje cu „La mulți ani!”? Am primit mai multe.
Cine ia campionatul în România? O să fie complicat. Prima șansă o are CFR, apoi Steaua, apoi Craiova. Dar eu cred că o să vedem încă o echipă în lupta pentru titlu.
La cine te gândești? O să vedeți.
Cine câștigă Cupa Mondială? Mi-aș dori Spania, dar e greu, apoi țin cu Argentina pentru că Messi merită un asemenea trofeu, dar îi va fi foarte greu.
De ce? Pentru că jocul Argentinei nu-l avantajează pe Messi.
Messi sau Ronaldo? Messi. E cel mai bun fotbalist pe care l-am văzut eu. E complet, marchează, dar e și un pasator foarte bun. Își ajută echipa prin jocul lui, Ronaldo e un marcator.
E Messi peste Maradona? Peste Maradona.
O ultimă întrebare. Cât crezi că s-ar fi încheiat Brazilia – România, în semifinalele de la World Cup? Greu de zis…
Ai fi fost titular? Aș fi avut șanse foarte mari, pentru că erau suspendați, epuizați, aveam șanse foarte mari. Cel mai important era să ne calificăm, pentru că meciul cu Suedia a fost unul pe care l-am controlat. Eu sper să mai avem aceste trăiri, să aducem oamenii pe străzi prin fotbal, să evadeze din grijile de zi cu zi prin ajutorul fotbalului, prin ajutorul sportului. Românii o merită, pentru că iubesc sportul, iar istoria noastră din punct de vedere sportiv ne obligă. Avem o țară frumoasă, oameni frumoși, iar noi încercăm să facem cunoscută și mai mult România peste tot în străinătate prin felul în care performăm, prin atitudinea noastră.
Gâlcă, pe post de cântar. Și n-a practicat sporturi de contact Valderrama
„Am avut foarte multe meciuri la naționala de tineret, vreo 40, la juniori nu prea am avut. Norocul nostru a fost că am întâlnit jucători cu mare personalitate, de mare valoare. Trebuie să fii deschis, să vrei să înveți de la ei. Ne-au ajutat pe cei tineri jucătorii cu mare experiență, Hagi vorbea mult cu noi. Eram curioși, simțeam nevoia să-i întrebăm câte ceva pe cei care jucau afară. Speram și noi să facem pasul spre fotbalul din străinătate”
Constantin GÂLCĂ‚
Constantin GÂLCĂ‚ Născut: 08.03.1972 (București) Post: mijlocaș
Cariera de fotbalist
Debut în Divizia A: 06.12.1989, FC Argeș – Flacăra Moreni 2-0 Debut în Cupă: 12.12.1990, Petrolul Stoina – FC Argeș Pitești 1-2 Sezon Echipă camp. cup. 1989-90 FC Argeș 4/0 0/0 1990-91 FC Argeș 31/2 3/0 1991-92 Steaua 26/5 5/0 1992-93 Steaua 29/4 4/0 1993-94 Steaua 33/2 2/0 1994-95 Steaua 31/9 2/0 1995-96 Steaua 29/4 5/5 Total campionat: 183 jocuri, 26 goluri Total cupă: 21 jocuri, 5 goluri A cucerit 4 titluri, 2 cupe și o supercupă, toate cu Steaua
În străinătate 1996-97: RCD Mallorca (2 Spania) 34/13 1997-98: RCD Espanyol (1 Spania) 32/3 1998-99: RCD Espanyol (1 Spania) 27/4 1999-00: RCD Espanyol (1 Spania) 32/5 2000-01: RCD Espanyol (1 Spania) 32/3 2001-02: Villarreal CF (1 Spania) 36/1 2002-03: Villarreal CF (1 Spania) 3/0 2002-03: Real Zaragoza (2 Spania) 24/0 2003-04: UD Almeria (2 Spania) 24/0 2004-05: UD Almeria (2 Spania) 34/2 2005-06: UD Almeria (2 Spania) 40/2 A cucerit o cupă a Spaniei cu Espanyol
În echipa națională Debut: 22.09.1993, România – Israel 1-0 Total: 68 jocuri, 4 goluri A jucat la turneele finale ale CM 1994, 1998 și CE 1996, 2000
În naționala U21 Debut: 02.04.1991, Elveția – România 0-2 Total: 12 jocuri, 2 goluri
În cupele europene Debut: 01.10.1991, Steaua – Anorthosis 2-2 Total: 31 jocuri, 3 goluri
Cariera de antrenor 2009-10: UD Almeria B (4 Spania) 36. 17. 10. 9. 62-37 2013-14: România U17 13. 5. 5. 3. 17-12 2014-15: Steaua București 34. 22. 5. 7. 59-23 2015-16: RCD Espanyol (1 Spania) 23. 7. 5. 11. 25-48 (et.16-38) 2016-17: Al-Tawoon (1 Arabia Saudită) 16. 7. 2. 7. 20-21 (et.6-21) 2017-18: Al-Feiha (1 Arabia Saudită) 9. 1. 4. 4. 11-16 (et.1-9) A cucerit un titlu al României cu Steaua
Statistică: Răzvan TOMA
În duel cu un campion mondial, Francesco Totti, în 2001, pe Ghencea FOTO Mediafax
Cu fularul său preferat pentru toate anotimpurile. Alături de Valeriu Argăseală FOTO Mediafax
Ședința cea mai importantă de dinaintea unui meci capital FOTO Mediafax
„Impresia mea despre fotbalul arab? Una foarte bună, m-au surprins plăcut foarte mulți jucători arabi, atât din punct de vedere fizic, cât și tehnic. Trebuie să ai timp pentru că trebuie să insiști pe organizare tactică. Arbitrajul e greu când joci cu echipele mari. M-aș mai duce în Orient, dar la o echipă de primele locuri. La ultima experiență mi-au venit jucătorii târziu, am făcut „pregătirea” direct în meciurile oficiale”
Foști adversari. Și pe teren, și pe bancă. Luis Enrique e antrenor fără conract în prezent
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER