Ați antrenat mulți ani în Turcia. Ce semnale aveți de acolo despre cum este apreciat Șumudică? În decurs de 12 ani, adunați vreo 9, din 1993 până în 2004, am antrenat în Turcia. Atunci, pe timpul meu, nu era mediatizare ca lumea. La noi în țară nu se știa mai nimic. Au venit doi jurnaliști cu mașina, nu știu pe unde eram atunci, să facă un interviu. Nu aveau bani de avion. Deja eram de doi ani în Turcia, avusesem succes. Referitor la Șumudică… lucrurile s-au schimbat față de perioada mea. Cel mai bun prieten al meu turc care trăiește în România și are afaceri aici, și-a luat cetățenia română, mai mult aici stă, și-a cumpărat casă, duce copiii la școală, este din Kayseri. A fost acolo, s-a dus la club să-l cunoască pe Șumudică, i-a spus cine e, că e prietenul meu, iar cumnatul lui e unul dintre foștii sponsori și încă susține echipa. I-a spus că îl ajută dacă are nevoie de ceva. M-au sunat de acolo când erau împreună. Spectatorii și bașkanii sunt mulțumiți, face treabă foarte bună. De fapt continuă perioada bună din România. Și-a făcut echipă, a făcut niște transferuri bune, știe să gestioneze meciurile, s-a adaptat la ce e acolo. I-a fost greu la început, dar acum e asimilat și e foarte iubit.
Cum a bătut-o pe Galata cu Stelea în poartă
Este greu să faci performanță acolo? Este un campionat greu, cu fotbal agresiv, trebuie să fii foarte bine pregătit ca să poți să ai succes. Acolo nu te ține nimeni dacă nu ai rezultate. Uneori, te dă afară și când ai, dar când n-ai! Pe vremea mea, erau patru echipe care dominau. Formațille din provincie parcă jucau în alt campionat. Atunci au început să se dea și drepturi de televiziune, pentru că inițial erau transmise doar meciurile lor. Plutonul s-a răsculat. Poate și eu am avut o contribuție, pentru că am fost primul care a învins una din astea patru chiar la ea acasă. Am bătut Galatasaray cu Samsun, 1-0, cu Stelea în poartă. A fost imperial Stelică. Am jucat în 10 oameni din minutul 60. A fost un asediu la poarta noastră, mai ales că ei aveau două vârfuri de 1.95, Hakan Sukur și Safet, care erau golgheterii Turciei. După aceea, au câștigat și alte echipe, parcă le-am dat curaj. Atunci era diferență mare, nu era voie decât cu trei străini în echipă. Acum, lucrurile s-au mai echilibrat.
Ce amintiri mai aveți din acea perioadă? Prima oară când am jucat acasă cu Galatasaray, am venit la stadion cu o oră înainte și, când am ieșit pe teren, am văzut o mare de steaguri ale lui Galatasaray. Ironic, l-am întrebat pe bașkan: Jucăm în deplasare? Mi-a zis: Să te obișnuiești cu treaba asta, că așa o să fie și cu Beșiktaș, și cu Fenerbahce. Trabzon era singura echipă de provincie care avea numai suporterii ei. Era un fel de Rapid al lor. Acolo nu rezista niciunul dacă era de-al lui Galata sau de-al lui Fenerbahce. Era și ea dintre echipele puternice, care mai câștigase trofee. Ei aveau suporteri prin alte orașe, chiar și pe la Istanbul.
Pe ce loc ați terminat? Noi am terminat locul 3 turul și campionatul pe locul 5. Eu zic că rezultatul meu a fost foarte mare. Nu aveam banii echipelor de tradiție. În perioada ’93-’97, am făcut transferul intern al secolului: un jucător căruia i-am schimbat poziția, cum s-a întâmplat și cu Băluță. Ertugrul juca mijlocaș defensiv și l-am băgat vârf. Asta a fost și reacția bașkanului: păi cum, ăsta a jucat atâția ani mijlocaș defensiv și îl bagi vârf? Era un tip făcut foarte bine, pe la 1.86-1.88, avea tehniciate, venea din spate, lovea bine mingea cu capul. L-am vândut la Beșiktaș pe 7 milioane de dolari, în ’94-’95. Când l-am schimbat în vârf și a început să dea goluri, a fost chemat la echipa națională și, în primul meci al lui, cu Norvegia, Turcia a bătut cu 2-0, iar el a dat ambele goluri!
Cum sunt suporterii turci? Turcii sunt foarte fierbinți, și în sensul bun, și în celălalt. Sunt ca rapidiștii. Aici au ceva mai multă răbdare. Dacă joacă echipa, chiar dacă nu câștigă, au răbdare. Dacă nu joacă și pierde, se duc și cer demisia conducătorilor, după aceea a bașkanului. Pe antrenor, foarte rar îl atacă.
Băluță, reprofilat de Mulțescu pe actuala poziție
Spuneați despre Băluță. Care este povestea reprofilării lui? Băluță a dat randament foarte bun la echipa de club. L-am îngrijit ca pe o floare. La început i se reproșa că nu juca bine. Ca să-l salvez, am schimbat sistemul și am jucat cu un singur defensiv și cu doi interi, cu el și cu Rocha sau cu el și cu Gustavo. Spre final, în play-off, am jucat cu trei vârfuri și lăsam să se schimbe între ei. Au făcut niște meciuri, mai ales la CFR Cluj, când am bătut cu 3-0. În vară, a fost convocat la națională. Actualul antrenor, și prin sosirea lui Mitriță, a reușit să exploateze la maxim calitățile lui.
Băluță e conștient că dumneavoastră l-ați pus pe poziția asta și că de aici îi vine ascensiunea? Da, păi și patronul, pentru că după două etape tot se comenta: uite că i-a schimbat Mangia poziția și că dă randament. L-am sunat pe domnul Rotaru: Nu vă amintiți că eu i-am schimbat poziția? Da, domnule, e creația dumneavoastră, nu se pune problema. Este foarte bine exploatat, actualul antrenor îl folosește foarte bine, sigur că s-a mai corijat, s-a mai maturizat și a venit în formă maximă. Este meritul actualului antrenor că exploatează lotul pe care-l are.
Aproape toată echipa Craiovei, făcută de Mulțescu
Câți jucători din perioada dumneavoastră mai sunt în primul unsprezece la Craiova? Sunt foarte mulți. Calancea, Dimitrov, Kelic, Popov, Briceag, Mateiu, Zlatinski, Screciu, Băluță, Bancu, Gustavo, pe Burlacu l-am promovat în ultimele 4-5 etape. Aproape toată echipa. Dacă-i aveam pe Mitriță și Ferreira, puteam să luăm noi campionatul anul trecut și chiar și Cupa.
În campionatul acesta, de cine vă place mai mult ca joc? Craiova de departe. Steaua are sincope, a alternat meciurile bune cu multe meciuri slabe. Craiova a avut doar două sincope, cu Steaua și CFR Cluj, poate și la Botoșani a avut o repriză modestă. Începutul a fost mai greu, dar a fost un nou antrenor, un nou sistem…
„Cu actualul stadion, luam și campionatul, și Cupa!”
Aveați șanse mai mari cu noul stadion sezonul trecut? Eu spun că dacă aveam stadionul, un stopper precum Ferreira și pe Mitriță, la ce lot aveam noi, puteam să luăm și campionatul, și Cupa. E o susținere pentru momentele grele, când simți că nu mai există energie. Noi am făcut audiență și la Severin, unde adunam 12.000-15.000-18.000. Venea șirul de mașini de la Craiova de parcă era la pelerinaj, mergea la Mecca.
Revenind la Șumudică, s-a tot vorbit de Budescu și Alibec care jucau foarte bine cu el, iar la FCSB Alibec nu joacă deloc, iar Budescu e inconstant. Ce părere aveți? Budescu este primul Băluță pentru mine. Lui i-am salvat cariera, nu i-am schimbat-o. El era dat afară când m-am dus eu la Astra în 2011. Era scos din lot. Ei spuneau că nu se pregătea, că era gras. Se antrena singur prin parcuri. L-am adus înapoi, l-am băgat în program de pregătire și slăbire. După două săptămâni, a fost rezervă cu U Cluj, l-am băgat la 1-1, a dat două goluri și am bătut 3-1. Din momentul ăla a rămas titular, eu am plecat, a venit Șumudică și l-a exploatat. A știut să gestioneze relația cu jucători valoroși. Bine, el a avut jucători făcuți, eu a trebuit să îi fac.
„Lui Budescu trebuie să îi atingi coarda sensibilă”
Era greu de vorbit cu Budescu? Nu. El are o personalitate foarte puternică și e interiorizat. Dacă știi să vorbești cu el și nu-l jignești, dacă știi să-i atingi coarda sensibilă poți să faci treabă. Eu am reușit să am un dialog cu el într-un moment greu pentru el. Se vede și pe teren că e un om inteligent. Avea personalitatea lui și nu ceda.
Pe Șumudică și pe Dică i-a cam înjurat. Ați avut vreun conflict cu el? Atunci era mai mic, nu era valoare. Era retras. I-am spus: dacă vrei să joci fotbal, eu te ajut, dar trebuie să te ajuți și tu. Nu a fost ușor, însă până la capăt a reușit să își învingă slăbiciunile. Șumudică a reușit să gestioneze grupul acela de jucători valoroși: Alibec, Teixeira, De Amorim, Morais.
Pentru 2018 cine ia titlul? Cred că titlul îl ia Craiova și nu e o chestie sentimentală… Eu am avut în contract, și nici nu trebuia să fie în contract, a fost un contract semnat verbal între mine și domnul Rotaru, am spus că singura șansă e să joc ofensiv, pentru că suporterii nu mai acceptă altceva. Sigur că o să joc toate meciurile ofensiv, nu știu dacă pot să le câștig pe toate, asta nu se poate. Vreau să spun că primul lucru pentru care am vorbit au fost acești suporteri. Am zis că e un pariu pentru mine. Să reușești să aduci la stadion un număr mare de fani e cea mai mare satisfacție pentru un antrenor.
Cine v-a insuflat înclinarea spre acest stil? Când eram convocat la națională, antrenor era Ștefan Kovacs. Eu de atunci mă preocupam de antrenorat, cu toate că aveam 26-27 de ani. Kovacs mi-a zis: cartea de vizită a unui antrenor este dată de cum joacă echipa, nu numai de cum câștigă, pentru că poți câștiga cu noroc, cu aranjamente, cu greșeli de arbitraj. Una la mână. Doi – în principal trebuie să te gândești la ocazii de gol. pentru că alea sunt sarea și piperul fotbalului. Asta așteaptă suporterii. Era și stilul meu, pentru că jucam playmaker în spatele vârfurilor, de asta l-am și pus acolo pe Băluță și l-am susținut până la final. Acesta a fost pariul meu. Al doilea a fost ca Ivan să joace în străinătate.
S-a transferat, dar nu a reușit… Da, eu mi-am realizat extraobiectivele, că obiectivele erau să intrăm în play-off și să jucăm ofensiv. Eu sunt cu simțământul datoriei împlinite. Mă simt frustrat și mă simt amărât că nu am reușit să câștigăm Cupa și că nu am terminat în primele trei în campionat. Dacă nu aveam episodul acela nefericit din final să ne despărțim de patru jucători… În plin campionat, să rămâi fără patru jucători de bază, a fost foarte greu.
De ce a pierdut Craiova titlul anul trecut
I-ați îndepărtat dumnevoastră sau vi s-a cerut să renunțați la ei pentru că nu au semnat prelungirea? Nu, nu de aia. După ce nu au semnat prelungirea în iarnă, a spus domnul Rotaru că pentru construcția noii echipe, în proiectul nostru, ei nu contează. Eu am spus că ne folosim de ei, iar ei își păstrează forma sportivă. Să câștige toată lumea. Și domnul Rotaru a acceptat ideea mea. Eu m-am dus și am vorbit cu ei, ei au fost de acord, s-au pregătit foarte bine. În primele 3-4 etape, erau rezervați. I-am întrebat de ce nu se implică la antrenamente. Ei au spus: ca să nu ne accidentăm, dacă nu mai contăm aici. Le-am spus: nu, pentru proiectul nostru de viitor nu mai contați, dar acum, până în vară, dacă voi vă pregătiți și sunteți mai buni decât ceilalți jucători, eu vă bag. S-au pregătit foarte bine, dovadă că în primul meci am bătut cu 5-0 pe Voluntari și am avut ocazii până în ultima secundă. Au participat și ei la meci: Rocha a fost titlular, Acka era titular, dar s-a îmbolnăvit înainte să înceapă meciul, Madson venise după recidivă la ruptură și l-am băgat în ultimele 15 minute, singur Kay nu era în lot, pentru că își căuta echipă. Pe urmă, a fost un episod înainte de meciul cu Dinamo, când Acka mi-a spus că nu poate să joace, că are ceva la picior, jucase slab și cu Steau, iar asta a umplut paharul. După meci, au început să urle prin cabină, că de ce nu îi folosesc mai mult. Madson, că de ce nu îl bag. Păi, la 2-0 pentru Dinamo, aveam nevoie de mijlocaș defensiv sau de atacant? L-am băgat pe Gustavo și am dat gol. Fiecare reproșa, pe fond de supărare, de atmosferă proastă. Apoi, s-au dus la discotecă. Astea au concurat. Am luat hotărârea împreună cu conducerea, cu căpitanii de echipă, care erau revoltați. Asta cu cinci zile înainte de meciul decisiv pentru intrarea în play-off.
Anul acesta, credeți în Craiova? Le poate depăși pe FCSB și CFR? Bineînțeles! Are o echipă care greu poate fi ținută. Pe faza de apărare, închid cu cinci apărători. Când nu au tranziția bună mai sunt surprinși, dar în general reușesc. Au trei în față cu tehnică în regim de viteză. Fiecare reușește să depășească un adversar sau doi și creează superioritate din inferioritate și nu mai trebuie să dizloce oameni din spate.
La unele meciuri au părut fragili în apărare, și la meciul cu Steaua, când au pierdut cu 5-2… Au făcut greșeli în acel meci, și de strategie. A fost unul dintre jocurile mai puțin reușite, iar Steaua a profitat, pentru că are jucători valoroși. Și la meciul cu Botoșaniul la fel a fost.
„Strategie greșită la meciul cu Steaua”
Nu vi s-a părut nimic dubios la meciul cu FCSB? La meci cu Steaua? Craiova cu Steaua? Hai dom’le, ce vorbim? Au făcut o strategie greșită. Avuseseră rezultate în alte meciuri, dar cu Steaua? La mijloc, au avut doi jucători, iar Steaua a avut trei… Antrenorul a schimbat târziu, la 3-0. Eu zic că de la început a fost greșit, pentru că se știa că Steaua folosește un singur vârf, Gnohere, și au ținut trei stoperi pe el, iar la mijloc nu au mai avut oameni.
Și nu sesizezi asta ca antrenor? Eu spun în oglindă. Aceeași situație am trăit-o eu la București cu Dinamo: 2-0 în minutul 26. În momentul ăla, am schimbat un mijlocaș ofensiv și l-am băgat pe Gustavo. L-am scos pe Mateiu și am jucat cu doi interi, Băluță și Gustavo. S-a schimbat total meciul. Numai neșansa a făcut să nu luăm măcar un punct. De fapt, și un arbitraj total ostil. Trebuia să le dea vreo două cartonașe roșii. A jucat foarte agresiv Dinamo. Erau supărați, că de ce în minutul 25? Păi eu mai aveam timp? Trebuia să schimb foarte repede.
Deci mizați pe Craiova? Da, mai ales că se mai pot întări în perioada de transferuri și au suporterii în spate…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER