Jurnalul de refacere al lui Dan Roman, ziua 36: „E bine că fac febră musculară, simt și eu că trăiesc!”

Redactor:

Publicat: 26-01-2014, 19:09
Actualizat: 27-01-2014, 18:45

„Jurnal de refacere” este un demers unic în mass media sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.

ZIUA 36 – EXEMPLUL LUI FILIP

Toată ziua am fost prin oraș. Ninge tare frumos aici, la Cluj…. Ah, azi m-am întâlnit și cu domnul Dulca din pură întâmplare. A trecut pe lângă mine chiar când ieșeam din bloc și m-a văzut. Eu am ramas puțin șocat că nu l-am recunoscut din prima și nu știam cine e și ce vrea de la mine (râde). A oprit mașina și am stat puțin la povești…
Azi am primit și o veste bună! Am citit că pe Filip, de la Steaua, l-au recuperat mai devreme decât se estima și că în martie o să fie bun de joc. Și el a avut fractură de peroneu, o accidentare la care, de obicei, stai în jur de șase luni. Iar el o să fie pe picioare în curând! A stat o lună – o lună și jumătate cu gipsul și, din câte cred, după Revelion a început pregătirea… Lucrurile astea îmi dau încredere că se poate!

Mie mi se pare că doctorii care te operează și care nu se ocupă strict de sportivi îți dau un termen destul de mare de recuperare. Și cred că organismul unui sportiv e mult mai acomodat la efort și, automat, se recuperează mult mai repede. Mă gândeam și cred că o să fac – dacă e nevoie – și niște injecții cu plasmă după ce mi-or scoate gipsul. Am făcut și când am avut ruptură și mi s-a vindecat destul de bine.

Cu exercițiile merge destul de bine. Unele sunt destul de dificile, chiar dacă par simple ridicări, de exemplu…A apărut febra, am și la stângul, și la dreptul. La stângul mi-a apărut pentru că trebuie să stau cu el ghemuit, aproape de piept, și, automat, e mereu încordat. E bine cât timp fac febră, simt și eu că trăiesc! Ultima oară când am făcut febră musculară a fost în pregătirea de vară…

ZIUA 35 – PRIMA ZI DE EXERCIȚII

Andreea a avut examen de dmineață și m-am trezit și eu în același timp cu ea. Am început de azi programul pe care mi l-a dat Ovidiu Kurti. Sunt tot felul de ridicari, izometrii și așa mai departe. Exerciții solicitante, dar nu peste măsură… le pot face fără prea mari probleme. Am făcut și cu aparatul de electrostimulare pe care mi l-a dat Paul Pârvulescu. E foarte, foarte bun! Dar trebuie să-mi mai lucrez mușchiul să pot crește nivelul intensității. Eu sunt undeva pe la 50 în momentul de față și, ca să-ți faci o idee, nivelul maxim e pe la 900. Am încercat puțin mai tare, dar simțeam că mi se rupe mușchiul (râde). Glumesc! Dar am de muncă…. Acum mă aștept să apară și febra musculară!

ZIUA 34 – DOUĂ‚ ANTRENAMENTE PE ZI

Îi voi rămâne recunoscător toată viața lui Ovidiu Kurti. El m-a suportat atâta timp și a reușit să mă pună pe picioare

Hristu Chiacu, mijlocaș Săgeata Năvodari

M-am întâlnit cu Ovidiu Kurti de dmineață. Am stat de vorbă, mi-a arătat și cum să folosesc aparatul de electrostimulare a mușchilor pe care mi l-a împrumutat Paul Pârvulescu… Mi-a dat apoi și programul pentru următoarele două săptămâni cu toate exercițiile pe care trebuie să le fac până mă duc la Gyor. Pentru spate, pentru cvatriceps…sunt mai multe exerciții. Trebuie să lucrez acum, cât sunt acasă, câte trei ore zilnic. Pot să fac toate exercițiile astea chiar și din pat. O oră și jumătate dimineața și încă o oră și jumătate seara. Am intrat în programul de antrenament (râde). Mi-a spus Ovidiu că în primele zile o să fac o febră musculară de n-o să mă pot mișca, dar n-am ce face. Asta e!
Mi-a mai zis că trebuie să vorbească și cu doctorul care m-a operat să știe cât de mult mă poate încărca, cât de mult poate să lucreze pe gleznă la început… S-a uitat și peste radiografii și e un pic dificil pentru că maleolele au fost strivite. Dar o să fie bine, am încredere! El încearcă să mă facă să prind cantonamentul din vară încă de la început, să am o perioadă de pregătire întreagă! Depinde de organismul meu… Ovidiu nu e profesionist, e super profesionist! Sunt convins că o să fie totul foarte, foarte bine! Iar eu o să trag cât de tare pot să îmi revin! Mă simt bine că mi-a dat programul ăsta, am și eu ce face acum… Sedentarismul ăsta nu îmi convenea deloc.

Cine este Ovidiu Kurti?

Kinetoterapeutul Ovidiu Kurti a fost cooptat în staff-ul Stelei la puțin timp după venirea lui Laurențiu Reghecampf în Ghencea. El este considerat drept unul dintre cei mai competenți kinetoterapeuți din România și, în ultimii ani, a lucrat cu succes cu mai mulți fotbaliști care au suferit accidentări grave: Hristu Chiacu, Junior Moraes sau Cristi Bud. Cazul lui Bud, jucător care a suferit o triplă ruptură a ligamentelor încrucișate – a fost unul aparte, Kurti reușind să-l pună pe picioare pe atacantul de la Pandurii în timp record. Datorită acestui lucru, kinetoterapeutul Stelei a fost invitat să-și prezinte metodele la Congresul Mondial de recuperare medicală a sportivilor.

Explicație foto: Dan Roman, alături de Ovidiu Kurti în sala de recuperare de la Steaua.

ZIUA 33 – AM DEVENIT IMUN

Sincer, nu știu de ce o fac. Nu am găsit până acum o explicație, dar m-am uitat de cel puțin 50-60 de ori la faza accidentării mele. Sunt mai multe clipuri pe YouTube și tot încerc să văd dacă exista o modalitate prin care să fie evitată acea intrare… Poate să mă fi oprit altfel, să mă fi tras de tricou, nu știu. Eu, oricum, nu scăpam singur cu portarul, pentru că venea celălalt om în dublaj. Scăpam unu contra unu. A fost o intrare neglijentă, tocmai din acest motiv cred că fundașii ar trebui să intre prin alunecare doar atunci când sunt singuri că iau mingea.
Acum m-am obișnuit cu imaginile, nu mă mai afectează emoțional. Pot să spun că am devenit imun. La început a fost mai greu pentru că îmi dădeau lacrimile când mă uitam.

ZIUA 32 – PREGĂ‚TIT DE PLECARE

Mâine dimineață plec spre București, iar vineri mă voi întâlni cu Ovidiu Kurti să vorbim despre perioada de recuperare. Am avut o zi liniștită astăzi, am fost la un restaurant, apoi am fost în vizită la părinții Andreei. Aștept să se termine perioada aceasta pentru că, sincer, m-am săturat și de gips – nu îl mai suport! – și de drumuri. M-au obosit… Du-te la Gyor, vino la Cluj, du-te la Mediaș, vino la Brașov, apoi București, Cluj, Gyor din nou. Iar despre gips… abia aștept să scap de el și să pot să mă plimb! Dimineața, când mă trezesc, probabil din cauza faptului că dorm pe-o parte, mă strânge. Dorm și las piciorul pe partea cu șuruburile și mă gândesc că din cauza asta simt o ușoară jenă. Acum sunt în perioada aceea în care abia aștept să scap de toate astea. Dar, până la urmă, mă gândesc că mai am doar două săptămâni și jumătate de aștepta…

ZIUA 31 – PRIMA SPERIETURĂ‚

Azi nu am avut o zi prea bună. Când m-am întors acasă, la intrarea în bloc, mi-a alunecat o cârjă și m-am sprijinit în piciorul drept, cel pe care îl am în gips. Din fericire, am reacționat destul de repede și nu m-am lăsat cu toată greutatea… m-am lăsat oarecum pe lateral, să nu pun tot piciorul jos. A fost groaznic, sincer! M-am speriat foarte tare, iar Andreea, săraca, a început să plângă. M-am așezat pe scări, în bloc, să mă liniștesc… Mi-a fost frică să nu se fi întâmplat ceva, îți dai seama că mă gândeam la tot felul de lucruri. Am vrut chiar să merg să îmi fac un RMN să văd dacă e totul în regulă. L-am sunat și pe doctorul nostru de la Mediaș și mi-a spus să stau liniștit, mai ales dacă nu am simțit vreo durere. Dacă era ceva în neregulă aveam dureri mari. Dar pe mine m-a durut doar puțin mușchiul, în momentul în care l-am încordat. Atât!

ZIUA 30 – ÎNSEAMNĂ‚ CĂ‚ NU MĂ‚ RESPECTĂ‚

Abia astăzi mi-am dat seama că ieri s-a făcut o lună de la accidentare. Am ieșit la plimbare prin centrul Brașovului cu Andreea și făceam niște calcule. Mă gândeam cam cât mai am până o să pot să revin pe teren și atunci am realizat că a trecut o lună de la momentul acela. E bine, spun eu, pentru că înseamnă că am trecut cât de cât peste. Deși mai am momente în care mă gândesc la asta… Dar, sincer, timpul mi se pare că trece destul de repede. Mai ales acum de când pot să umblu în cârje. Sunt aproape un om normal…Azi ne-am plimbat pe pietonala din centrul orașului, mi-a fost bine…m-am mai oprit din când în când să mai iau o gură de aer, dar a fost ok. M-am obișnuit…îmi fac antrenamentul pentru brațe (râde).

Tot astăzi m-a sunat și domnul Hulubei, de la AFAN, în legătură cu recursul pe care îl va face Ciprian Dinu la suspendarea de șase etape pe care a primit-o în urma accidentării mele. Pe domnul Hulubei îl sunase Dinu…voia să fac din nou o scrisoare pentru comisii să îi reducă suspendarea. Sincer… mi se pare lipsă de respect față de mine și față de situația în care sunt! Am zis-o și o repet, nu mi-am dorit ca Ciprian Dinu să stea pe bară tot returul sau lucruri de genul acesta, dar nu mi se pare normală situația! Cât ar trebui să îi dea Comisiile?! Două etape, ca pentru un cartonaș roșu obișnuit?! Astfel s-ar încuraja intrările foarte dure! Domnul Hulubei doar mi-a transmis un mesaj din partea lui Dinu, nu a avut el initiativa. Din cauza faptului ca oamenii de la Botoșani au decis să fac recurs, m-am simțit un pic frustrat. Dacă pentru o accidentare gravă se ajunge la 4 etape…. e normal? Asta este părerea mea, nu vreau să deranjez pe nimeni, dar sunt lucrurile pe care le simt în momentul de față!

CITEȘTE AICI PRIMA SĂ‚PTĂ‚MÃ‚NĂ‚ DIN JURNALUL DE REFACERE AL LUI DAN ROMAN

CITEȘTE AICI A DOUA SĂ‚PTĂ‚MÃ‚NĂ‚ DIN JURNALUL DE REFACERE AL LUI DAN ROMAN

CITEȘTE AICI A TREIA SĂ‚PTĂ‚MÃ‚NĂ‚ DIN JURNALUL DE REFACERE AL LUI DAN ROMAN

CITEȘTE AICI A PATRA SĂ‚PTĂ‚MÃ‚NĂ‚ DIN JURNALUL DE REFACERE AL LUI DAN ROMAN