Helmuth Duckadam este, după Gigi Becali și Mihai Stoica (uneori), singurul care nu se supune regulii de silenzio stampa. Legendarul portar al Stelei contrazice toate gurile rele care spun că este lipsit de autoritate, ba mai mult, le transmite tuturor că nu pleacă de la Steaua. În plus, omul care afirmă că este „președinte de imagine” în Ghencea vorbește și despre lucrurile pe care le-ar schimba la club.
– Domnule Duckadam, toată Steaua e în silenzio stampa. Dumneavoastră nu? – Eh, nu e chiar toată Steaua. Gigi n-are cum să fie niciodată în silenzio stampa. Iar eu mă ocup de imaginea Stelei, deci trebuie să fiu în permanență în contact cu presa.
– Povestiți-ne cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră. – Ziua mea n-are un program fix ori stabilit dinainte. Eu mă desfășor în funcție de mass-media, azi dau patru interviuri, diseară mă duc la o televiziune, mâine o iau de la capăt și tot așa… Cam acesta-i programul meu.
– Cum e relația cu Gigi Becali? Cât de des comunicați? – Nu discutăm prea mult. Noi ne întâlnim la meciuri și cam atât. Ce putem vorbi noi doi? Dânsul e cu treburile sale, eu cu ale mele, nu depindem unul de celălalt.
– Mai țineți legătura cu foștii colegi? – Mmm, da. În limita timpului disponibil. Mă mai întâlnesc din când în când cu Iovan, cu Bumbescu, dar cu ceilalți, mai rar.
„Poate foștii mei colegi sunt invidioși”
– Unii dintre aceștia v-au atacat zilele trecute… – Da, știu. Am văzut că toată presa a speculat câteva vorbe, cum că eu aș fi carne de tun la Steaua… Haideți să vă lămuresc! Eu la Steaua nu sunt președinte executiv, n-am atribuții de conducere, puterea mea e limitată. N-am influențe în cheltuieli, eu doar reprezint imaginea Stelei. Și nu sunt carne de tun, știam de la început unde vin, am acceptat situația asta pentru că iubesc Steaua și mi-am dorit mult să fiu aici.
– Lucian Bălan v-a acuzat chiar că ați refuzat să-l ajutați atunci când a fost dat afară de la Academie… – Nu este adevărat, eu am încercat să-l ajut. Au ieșit niște polemici aiurea! El a venit în perioada lui Pițurcă și voia salariul pe două luni în avans. M-a rugat să vorbesc la conducere, dar asta a fost singura dată când n-am putut să-l ajut, pentru că nu depindea de mine. În rest, am încercat să fac tot ce-mi stă în putință.
– Totuși, nu vă deranjează că tocmai foștii colegi spun aceste lucruri? – Nu! Poate au spus-o din puțină invidie, poate din necunoștință de cauză. În orice caz, nu le port pică!
– Trebuie să vă pun și această întrebare: vă dați demisia sau nu? – Nu, cel puțin nu acum. La vară mă mai gândesc! Vă spun și de ce, dar să nu speculați pe urmă: eu, teoretic, nu sunt legat de rezultatele echipei. Însă îmi doresc la fel de mult ca Marius Lăcătuș să facem performanță. Dacă, prin absurd, echipa rămâne pe un loc ca acesta de acum și la finalul campionatului, atunci mă voi gândi de două ori dacă mai rămân. Dar nu va fi cazul…
„Ne trebuie o strategie pe termen mediu, nu scurt”
– Domnule Duckadam, ce diferență e între Steaua dumneavoastră și Steaua de azi? – Pfff! Atunci eram numai români, eram ca o mică națională! După trei ani cu 60 de jucători aduși din toate colțurile României, reușisem să închegăm o echipă. Acum se experimentează întruna cu mulți jucători necunoscuți.
– Ce modele aveați? – Portarul meu preferat era Moraru, îmi plăcea că era unul dintre cei mai eleganți portari din țară, avea mereu cele mai frumoase echipamente. Apoi îi apreciam pe Gordon Banks, Schumacher…
– Ce v-ați dori să schimbați la Steaua? – Strategia! S-o schimb pe cea pe termen foarte scurt într-una pe termen mediu! La Steaua n-ai cum să faci performanță dacă se fac atâtea schimbări în două-trei luni.
– Apărăăă Tătărușanu ca Duckadam? – (râde) Ooo, da! Sunt fericit că, în sfârșit, după 25 de ani, s-a născut un al doilea Duckadam!
A vândut mănușile de la Sevilla cu 3.000 $
Duckadam a fost nevoit să renunțe acum nouă ani la celebrele mănuși cu care a apărat la Sevilla: „Le‑am dat demult! Am fost nevoit să mă mut dintr-un apartament în altul și eram presat cu niște bani. Le-am dat cu 3.000 de dolari. Mai întâi le-am oferit Stelei, dar n-au vrut să le ia. Regret enorm, dar, din păcate, nu mai am ce face”.
Să nu se mai spună că finala din ’89 s-a pierdut pentru că ne-am fi întins toți la un șpriț. Nu este deloc adevărat! Am pierdut pentru că Milan era fenomenală atunci Helmuth Duckadam, președinte de imagine Steaua
Cum l-a împușcat Ceaușescu
Imediat după finala din ’86, au circulat zvonuri conform cărora Duckadam a fost împușcat de Nicolae Ceaușescu (foto) la o partidă de vânătoare. „Nici că pot să le scot oamenilor din cap această prostie! Să vă povestesc și o întâmplare: cumnatul meu de la țară schimba o butelie și toți vecinii îl întrebau cum m-a împușcat Ceaușescu pe mine. El tot încerca să le explice că n-a fost vorba de așa ceva, iar la final a fost întrebat: «Deci? Câte alice a avut?». Așa că n-am ce să mai zic, oamenii au ideea lor fixă”, a povestit fostul portar.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER