UPDATE 20:00 Viceprimarul Adrian Orza, rectorul Universității Politehnica, Nicolae Robu, conferențiar universitar doctor Nicolae Țăran, istoricul și filosoful Victor Neumann și directorul Filarmonicii din Timișoara, Ioan Coriolan Gârboni, și-au anunțat prezența la mitingul organizat de fanii echipei Poli.
Fanii lui Poli se vor întâlni luni, la ora 18:30, la stadionul „Dan Păltinișanu”. Acolo va începe marșul spre centrul orașului, unde va avea loc mitingul. Timișorenii îl acuză pe Mircea Sandu că se răzbună nu doar pe președintele lui Poli, ci că poartă ranchiună întregului oraș. În opinia lor, războiul lui Sandu cu fotbalul bănățean a început cu câțiva ani înainte ca Iancu să investească la Poli și pun pe tapet două episoade importante: eliberarea unui act către Zambon, conform căruia acesta era deținătorul palmaresului Politehnicii, și sancționarea echipei cu șase puncte. În ambele cazuri, timișorenii au dovedit în instanță că au dreptate.
foto: duckeria.ro
Silvian Radosav, unul dintre liderii organizației suporterilor timișoreni, a vorbit pentru Pro Sport despre deciziile FRF care au afectat, de-a lungul timpului, clubul alb-violet.
Veți protesta doar împotriva FRF-ului?
Vom protesta împotriva tuturor celor care sunt vinovați de situația actuală, fie din rea-voința, fie din incompetență. Am încercat să deslușim din bombardamentul mediatic al ultimelor săptămâni unde este dreptatea. Primul lucru care intrigă este faptul că în primă fază licența ne-a fost acordată, după o analiză serioasă a dosarului. În ciuda acestui fapt, au fost voci cu funcții importante în federație care anunțau că până la urmă nu o vom avea. De unde știau? Din câte știm, dosarul de licențiere este secret, nu este la îndemâna altor președinți de cluburi, deci nu putem vorbi de o analiză pe acte din partea acestora. Și atunci?
S-au vehiculat la motivațiile anulării licenței două spețe, divizarea, respectiv o pretinsă datorie față de Benfica. Nu mai este un secret pentru nimeni că UEFA a admis că divizarea nu s-a făcut pentru a se eluda datoriile, ci dimpotrivă, tocmai pentru stingerea lor. Acest lucru a fost confirmat și de comisia de licențiere în primă instanță. Vorbind despre datoria către Benfica știm de asemenea că nu suntem nici pe departe singurul club care are un litigiu de acest gen. Din câte știu nu se poate vorbi despre o decizie finală și executorie în acest caz, care să precizeze o dată exactă pentru plata sau sancțiunile în cazul neplății. Dacă la restul cluburilor s-au admis tot felul de reeșalonări, înțelegeri sau derogari, noi am fost prompt executați. Mai mult, există cluburi care aveau decizii ferme de plată, dar totuși au primit licența. Mă refer aici la cazul Iordache și Pandurii. Ei n-au avut probleme în a primi licența sezonul trecut. Ei bine, în mijlocul campionatului aflăm că trebuie să platească și sunt sancționati cu o neprogramare. Coincidență sau nu, chiar în meciul cu echipa care câștigat campionatul cu ajutorul acestor puncte, alături de alte puncte din meciuri presărate de erori grave de arbitraj sau prestații ridicole ale adversarilor. Și, coincidență sau nu, este echipa acelui conducător de club și personaj important al federației care știa că licența ne va fi ridicată.
Declarația aceea cu 2 milioane de euro șpagă a fost cea care a umplut paharul?
După tot ce s-a declarat în ultimele zile este greu sa spunem ce a umplut paharul. Câteva luni de zile șeful federației a abordat un ton rezervat, vorbind doar de regulamentele în vigoare. Toată România știa cu cel puțin câteva săptămâni înainte despre ce se va vorbi la Comitetul Executiv din 20 iunie. Participă la ședință, iese strategic înainte de a se supune la vot cauza noastră, iar când află rezultatul favorabil nouă realizează că nu e regulamentar. Cum așa? Săptămâni întregi nu a știut? Până la vot nu a știut? Doar după ce s-a votat pentru noi a avut revelația? Să fim seriosi, a facut tot ce i-a stat în putință pentru a tergiversa cât mai mult căile noastre de atac și astfel să fim puși în situația clară de a nu mai putea să participăm în preliminariile Ligii Campionilor. Iar apoi, schimbă registrul, recunoaște public faptul că este vendeta lui personală impotriva lui Iancu. Tuturor ne-a lăsat senzația că, indiefrent ce era în dosarul de licență, aceasta tot nu ne-ar fi fost acordată. Poate se lega de faptul că avem cel mai mare număr de spectatori din țară. Poate găsea inacceptabil faptul că am câștigat la TAS și avem dreptul de a juca în alb-violet (în ciuda informațiilor false furnizate de federație). Sau poate găsea profund neregulamentar faptul că am terminat pe locul doi în campionat. Declarația la care faci referire nu o putem considera decât ridicolă, oricine a văzut cât de favorizați am fost și cine a avut arbitraje părtinitoare evidente. Noi cu siguranța nu.
Aveti sa reproșați ceva conducerii clubului? Putem doar să le reproșăm că au acceptat să se coboare la nivelul redus și tolerat de atâta timp de diriguitorii fotbalului românesc. Există tendința ca lumea să nu vadă mai departe de războiul dintre Iancu și Sandu. Ei bine, istoria momentelor în care Politehnica Timișoara a fost defavorizată de federație este mult mai veche.
Deci înainte ca Marian Iancu să investească la Timișoara.
Da. În primul rând în 2000, când Poli a retrogradat din Divizia B, Seria a II-a. Nu mai puțin de 17 fotbaliști de la Drobeta Turnu Severin au dat declarații la FRF, prin care acuzau conducerea clubului că i-a obligat să dea trei puncte echipei Chimica Târnăveni. Deși în primă fază sentința, confirmată și de Comisia de Apel, a fost retrogradarea celor două echipe, ultima instanță, Comitetul Executiv al FRF, dacă nu mă înșel, a întors decizia, pedepsind simbolic doar echipa Drobetei cu șase puncte, care nu influențau decisiv clasamentul. De suferit a avut Poli, care altfel evita retrogradarea.
Apoi, în 21 martie 2002, cand orașul, suporterii și jucătorii Politehnicii erau în conflict deschis cu un fost „finanțator” (n.r., Claudio Zambon), Comisia de Disciplină a FRF a luat decizia excluderii acestuia din fotbalul românesc (era declarat practic persona non-grata, ca sa folosim un termen revenit în actualitate). A fost o decizie salutată de toți iubitorii Politehnicii. Dar, deloc surprinzător, în aprilie, Comisia de Apel a FRF anulează prima decizie. Mai mult, peste doar câteva luni, în birourile aceleiași federații se parafeaza înființarea de catre acea „persona non-grata” a unei noi echipe, în București. Echipa căreia FRF-ul îi acceptă denumirea de Politehnica Timișoara și, mai mult, o consideră cu nonsalanță echipa care păstra tradiția începuta la Timișoara, în 1921, de către echipa Institutului Politehnic. Era începutul unui coșmar pentru toți suporterii timișoreni. Bineînțeles că după câțiva ani, când vocile noastre n-au mai putut fi ignorate, s-a făcut dreptate atât pe linie sportivă, cât și pe linie legală, actul fals prin care Zambon. cu larga complicitate a federatiei, se erija ca fiind continuatorul Politehnicii fiind anulat în instanță. Ne este greu să credem că Mircea Sandu are capacități extra-senzoriale și a anticipat că peste ani de zile Politehnica Timișoara va fi preluată de actuala conducere și s-a decis să-i facă probleme. Cu noi victime colaterale, bineînțeles.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER