„Este o onoare să fiu căpitanul acestei echipe” sau „Să port banderola este un mare privilegiu” sunt enunțuri arhicunoscute pentru iubitorii fotbalului. Criteriile în funcție de care fotbaliștii ajung să poarte banderola de căpitan pe braț și să fie liderii echipelor lor sunt în general valabile la toate grupările: numărul de ani petrecuți la echipă, calitățile de lider, implicarea și dăruirea din timpul jocului. Trecând în revistă situația din Liga 1, dar și din cele mai importante patru campionate ale Europei, se poate observa că banderola de căpitan ajunge, cu predilecție, pe brațul apărătorilor și al mijlocașilor. Deși percepția despre atacanți este că sunt cei mai importanți oameni din echipă, datorită golurilor pe care le marchează, ponderea lor ca lideri este foarte mică. În Bundesliga, unul dintre cele mai la modă campionate, niciun atacant nu are rolul de căpitan, în timp ce în România doar patru echipe au căpitani atacanți.
„Mijlocașii și apărătorii au o viziune mult mai amplă în teren”
Petre Grigoraș, antrenorul celor de la Pandurii Târgu Jiu, consideră că motivul pentru care mijlocașii și fundașii au o pondere mai mare decât atacanții în rolul de căpitan de echipă este influența pe care aceștia o au asupra jocului: „În general, mijlocașii și fundașii au o viziune mult mai amplă în teren datorată poziției pe care o ocupă. Atacanții joacă de multe ori cu spatele la propria poartă. Cred că asta este explicația”. Grigoraș a ales de fiecare dată căpitanul la echipele pe care le-a antrenat: „Am vrut ca această decizie să fie a mea, să îmi asum această responsabilitate, nu să o las în seama grupului. Un căpitan trebuie să fie și antrenorul din teren care să poată organiza jocul. La Pandurii am avut căpitani foarte buni: Pintilii, Vieira. Ei au fost adevărați lideri și în afara terenului. Dacă avea cineva o problemă de acomodare sau avea unele derapaje, cei doi purtau discuții cu respectivul sau îl scoteau la o masă pentru a-l ajuta”.
Chiar dacă a desemnat căpitanul de echipă la echipele pe care le-a antrenat, Grigoraș admite că sunt unele situații când este practic imposibil ca un antrenor să ia decizia de a schimba purtătorul banderolei: „Când ai anumite glorii sau legende la echipă este foarte greu să vină un antrenor care să numească alt căpitan. Gerrard sau Xavi sunt oameni care înseamnă enorm pentru echipele lor, au 30-40 de mii de fani care îi susțin necondiționat. Sau cum să-l schimbi pe Totti, care a refuzat atâtea oferte pentru a rămâne la Roma? Nu știu dacă există vreun antrenor care să aibă tupeul acesta. Trebuie să respecți istoria unui club”.
Explicațiile oferite de Petre Grigoraș se regăsec în realitatea din Liga 1. În campionatul nostru, patru echipe au căpitani în rolul de atacanți. Adrian Mutu (35 de ani) poartă banderola de căpitan a Petrolului datorită experienței pe care o are și a numelui pe care și l-a făcut în fotbal, fiind sigurul român care a depășit cota 100 de goluri în Serie A. Un alt nume important din campionatul intern care deține banderola este Daniel Pancu, căpitanul Rapidului și cel mai iubit fotbalist de către fani din lotul giuleștenilor.
Lista căpitanilor din Liga 1:
Cătălin Munteanu (35 de ani), căpitanul de la FC Brașov, crede că e o pură coincidență faptul că atât în fotbalul românesc, cât și în cel spaniol majoritatea echipelor sunt reprezentate oficial de lideri de la mijlocul terenului. În campionatul spaniol, 13 dintre cei 20 de căpitani de echipă evoluează pe postul de mijlocaș, iar în cel românesc – 10 din 18. „Căpitanul se alege în funcție de experiență și de vârstă. Cred că e o întâmplare că și la noi și la spanioli cei mai mulți căpitani sunt mijlocași”, este de părere Munteanu.
Căpitanii din Anglia și Spania:
Sevilla nu și-a desemnat încă un căpitan după plecarea lui Federico Fazio la Tottenham
„Căpitanii se autoimpun”
Iuliu Mureșan, președintele de la CFR Cluj, are o versiune interesantă cu privire la faptul că foarte puțini atacanți sunt desemnați pentru a purta banderola de căpitan: „Atacanții sunt schimbați mai des, nu de multe ori reușesc să fie integraliști și depun un efort mai mare în timpul jocului, în timp ce fundașii aleargă mai puțin. Ricardo Cadu a evoluat la CFR în perioada 2006-2014 și a reușit să se impună rapid la echipa clujeană. În momentul în care Cadu a venit la noi, antrenor era Dorinel Munteanu, care nu i-a acordat prea mare încredere în primele meciuri. La început nici nu îl băga, poate conta și faptul că nu era pregătit fizic, dar după câteva etape Ricardo s-a impus și devenit chiar căpitan”.
Fără să fie chestionat pe seama imixtiunii șefilor din birouri în alegerea căpitanului de echipă, Mureșan a completat: „Căpitanii se autoimpun, nu e bine să se bage conducerea clubului în această alagere”. Președintele CFR-ului a punctat și influența pe care Cadu o avea în afara terenului: „A avut de mai multe ori inițiativa ca fotbaliștii să iasă în oraș împreună cu soțiile sau iubitele. Uneori au fost invitați și antrenorii sau conducătorii. Dacă cineva întârzia la antrenament era amendat cu o sumă de 50 de euro. Banii se duceau într-un fond pe care îl foloseau pentru mesele din oraș. Sunt lucruri care par mărunte, dar care duc la coeziunea grupului, aspect foarte important în obținerea performanței”.
Mario Felgueiras este singurul portar din Liga 1 care poartă banderola căpitanului de echipă. Portughezul a preluat funcția de la conaționalul său Cadu, cel care a părăsit clubul după opt ani. Felgueiras este descris în termeni laudativi de președintele Mureșan: „Este un om serios, are o viață personală foarte sănătoasă, este însurat și cuminte. Din poziția pe care o are în teren dirijează jocul, este un foarte bun motivator, își ceartă colegii chiar și la antrenamente”.
În Italia, onoarea atacanților este salvată în bună măsură de importanța pe care o au Francesco Totti și Antonio Di Natale pentru AS Roma și Udinese, în timp ce în prima ligă germană niciun atacant nu este căpitan. Din 18 echipe din Bundesliga, zece căpitani sunt apărători. Cei mai importanți sunt proaspeții campioni mondiali Philipp Lahm (Bayern München) și Mats Hummels (Borussia Dortmund).
Căpitanii din Italia și Germania:
Egoismul îi privează pe atacanți de banderolă
Psihologul sportiv Andreas Hniatiuc consideră că egoismul tipic atacanților reprezintă un considerent pentru care foarte puține vârfuri au rolul de căpitan al echipei: „Din punct de vedere tehnico-tactic, fundașii și mijlocașii au un rol de coordonare pentru că ei au jocul în față. Postul de atacant reclamă reușitele individuale, adică golurile. Aici intervine egoismul specific lor. Mijlocașul are un rol creativ, în timp ce fundașul este cerebral și echilibrat din punct de vedere emoțional. Acestea sunt argumente pentru numirea lor în rolul de căpitan, campionatele din care provin nu au nicio importanță”, a completat Andreas Hniatiuc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER