Revenirile spectaculoase sunt din nou la modă în Liga 1. Metoda dusă la perfecțiune de conducătorii lui Dinamo în anii 2000 a fost preluată acum de Steaua, care va beneficia în acest sezon de serviciile a doi fotbaliști care au adus aproximativ 4 milioane de euro în conturile clubului în ultimul an, iar acum se întorc gratis.
Alexandru Boruceanu și Raul Rusescu revin în Ghencea sub formă de împrumut și ne aminitesc de alte comeback-uri de succes, dar și de câteva situații în care fanii, cluburile și jucătorii în cauză au rămas cu un gust amar, după mutări similare.
ProSport trece în revistă cele mai inspirate reveniri, dar și trei eșecuri memorabile din ultimele decenii.
TOP 5 REVENIRI ÎN LIGA 1
5. Bogdan Lobonț – Dinamo 2002, 2007
Două reveniri, două titluri de campion în Liga 1 pentru Lobonț
Plecat din Liga 1 la doar 21 de ani, după două sezoane excelente avute la Rapid, Lobonț a făcut cale întoarsă doi ani mai târziu. Concurența acerbă de la Ajax l-a împins spre o revenire în fotbalul românesc, însă, în mod surprinzător, a ales să joace pentru una din marile rivale ale Rapidului, Dinamo. Mutarea s-a dovedit a fi una excelentă pentru „câini”, dar și pentru omul cu 85 de prezențe sub tricolor. A fost probabil cel mai important jucător al lui Dinamo în returul ediției 2001-2002, iar la final a sărbătorit cucerirea titlului în Liga 1.
Lobonț a revenit la Ajax, iar în 2006 a urmat transferul la Fiorentina, însă nici aici „Pisica” nu s-a simțit foarte bine și în 2007 a urmat o nouă revenire în Liga 1, tot la Dinamo. Și de această dată Lobonț a fost strălucitor în poarta „câinilor”, iar la finalul sezonului și-a trecut un nou titlu în palmares.
Performanțe avute după revenire: campion al României (2001-2002, 2006-2007);
4. Viorel Moldovan – Poli Timișoara, Rapid – 2005
O imagine care va rămâne în istoria fotbalului românesc. Viorel Moldovan și Cosmin Olăroiu, după sfertul de Cupă UEFA Steaua – Rapid, din sezonul 2005-2006. Din păcate pentru giuleșteni, marii rivali au avut atunci câștig de cauză, însă chiar și așa traseul din acel sezon al cupelor europene rămâne cel mai bun din istoria clubului
Revenit în Liga 1 la 33 de ani, după o carieră spectaculoasă în Europa, Viorel Moldovan avut un impact mai mare decât s-ar fi așteptat mulți. După un an bun la Timișoara (33 de meciuri și 8 goluri), atacantul naționalei din perioada 1993-2005 a semnat cu Rapid și a reușit să intre în istoria clubului în cele 18 luni jucate în Giulești. A cucerit aici două Cupe ale României și a fost determinant în cel mai bun parcurs din istoria Rapidului în cupele europene.
Performanțe avute după revenire: Cupa României (2006, 2007), sfert de Cupa UEFA (2005-2006);
3. Claudiu Niculescu – Dinamo, 2003
Plecat în Italia, la Genoa, după un sezon 2001-2002 foarte bun în tricoul lui Dinamo, Claudiu Niculescu a revenit în țară după un singur an. A fost la un pas să semneze cu Rapid, însă un ultim efort al șefilor de atunci din Ștefan cel Mare l-a făcut pe Niculescu să fugă din cantonamentul giuleștenilor pentru a semna cu Dinamo. Și alegerea s-a dovedit una perfectă.
Iubit oricum de fanii din „Groapă”, Niculescu a avut impact imediat și s-a transformat într-un adevărat idol al tribunei. În perioada 2003 – 2008 a câștigat tot ce se putea pe plan intern cu Dinamo și a devenit de două ori golgheter al României (2004-2005 și 2006-2007). A marcat de 70 de ori în 126 de meciuri jucate în Liga 1, după care a prins un nou transfer în străinătate, la MSV Duisburg. A revenit din nou la Dinamo în 2009, după ce a mai trecut și pe la Omonia Nicosia.
Performanțe avute după revenire: campion al României (2003-04, 2006-07), Cupa României (2003, 2004, 2005), Supercupa României (2005), golgheterul României (2004-2005, 2006-2007);
N&D. Două reveniri de succes în Liga 1 și cel mai eficient cuplu de atacanți din anii 2000. Niculescu și Dănciulescu au cucerit, împreună, patru titluri de golgheteri ai României în perioada 2004-2008
2. Ionel Dănciulescu – Steaua și Dinamo, 1998, 2002
Revenit în Liga 1 în 1998, după doar șase luni petrecute în Turcia, la Altay Izmir, Dănciulescu reușea să stârnească furia fanilor dinamoviști semând cu marea rivală Steaua. A înscris chiar la debutul în tricoul „roș-albastru”, într-un meci cu Dinamo, ceea ce l-a transformat rapid într-un favorit al ultrașilor steliști.
După patru trofee cucerite la Steaua, Dănciulescu a intrat însă în dizgrația antrenorului de atunci, Victor Pițurcă, și a întors din nou armele semnând cu Dinamo. O mutare la prima vedere total neinspirată, în condițiile în care fanii dinamoviști i-au făcut revenirea un coșmar. Înjurat aproape meci de meci de cei care ar fi trebuit să-i aplaude reușitele, Dănciulescu a reușit însă să-și câștige iertarea pe teren. A devenit de două ori golgheter al României, iar în perioada petrecută la Dinamo a urcat până pe locul 2 în clasamentul all-time al marcatorilor din Liga 1 (214 goluri în 510 meciuri, fiind depășit doar de Dudu Georgescu 252 de goluri în 370 de meciuri).
Performanțe avute după revenire: campion al României (1997-1998, 2000-2001 – cu Steaua, 2001-2002, 2003-2004, 2006-2007 – cu Dinamo), Cupa României (1999 – cu Steaua, 2003, 2004, 2012 – cu Dinamo), Supercupa României (2001 – cu Steaua, 2005, 2012 – cu Dinamo), golgheter al României (2003-2004, 2007-2008 – la Dinamo);
1. Marius Lăcătuș – Steaua, 1993
Doar una din coregrafiile dedicate de suporterii Stelei lui Marius Lăcătuș
Toate revenirile prezentate mai sus pălesc însă în fața celei a lui Marius Lăcătuș, de la mijlocul anilor ’90. Nici legendarul jucător al Stelei nu a reușit să se impună în străinătate, însă performanțele obținute „acasă” i-au asigurat un loc intangibil în galeria celor mai iubiți jucători din istoria Stelei. Omul care are în palmares 21 de trofee ca jucător al Stelei, inclusiv Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1987) revenea în Liga 1 sau, ca să fim mai exacți, în Divizia A, în 1993, după trei ani în care jucase în Italia, la Fiorentina, și în Spania, la Oviedo. Iar „Fiara” a ajutat-o pe Steaua să domine fotbalul românesc ani la rând. În perioada 1994-1998, cu Lăcătuș căpitan, Steaua a cucerit cinci titluri, trei Cupe ale României, trei Supercupe și a participat de trei ori consecutiv în grupele Ligii Campionilor. Iar la toate aceste performanțe se adaugă cele 60 de golurui marcate în 157 de meciuri. Impresionant, nu?
Performanțe avute după revenire: campion al României (1993-1994, 1994-1995, 1995-1996, 1996-1997, 1997-1998), Cupa României (1996, 1997, 1999), Supercupa României (1994, 1995, 1998), grupele Ligii Campionilor (1994-1995, 1995-1996, 1996-1997);
EȘECURILE
Gabi Tamaș – CFR Cluj, 2013
Ok, Tamaș are în CV două reveniri în Liga 1 mai mult decât decente (de fiecare dată la Dinamo), însă ultima sa experiență în România a durat mai puțin de o săptămână. Practic, nici nu o putem considera o revenire în adevăratul sens al cuvântului. Pe 9 octombrie 2013 Tamaș era prezentat drept noul jucător al CFR-ului și îi „amenința” pe contestatari că, din acel moment, le va da motive să-l critice doar din punct de vedere sportiv. Nu a apucat însă să debuteze la CFR. O nouă experiență bahică i-a convins pe șefii clubului ardelean să rezilieze contractul cu Tamaș la nici o săptămână.
Performanțe avute după revenirea în România: 0 minute jucate, două ieșiri în club
Una din puținele dovezi că Tamaș a fost cu adevărat jucătorul CFR-ului
Gică Popescu – Dinamo, 2002
Pe seama comeback-ului „Baciului” în Liga 1 la începutul anilor 2000 s-au scris zeci de articole, dar „experiența Dinamo” a fost sintetizată cel mai bine chiar de fostul mare jucător al naționalei. „Transferul la Dinamo a fost greșeala carierei mele„, declara Popescu în urmă cu câțiva ani și pare că n-ar mai fi nimic de adăugat. Poate doar că, privind în urmă și luând în considerare actuala situație a fostului fundaș al Barcelonei, nu transferul la Dinamo a reprezentat „cea mai mare greșeală a carierei”.
Performanțe avute după revenirea în România: 8 meciuri și antipatia fanilor olteni, care, înainte să joace la marea rivală, ar fi fost oricând gata să-i ridice o statuie în Craiova
Florin Răducioiu – Dinamo, 2000
Nu, nu ne referim la prima revenire în țară a lui Răducioiu după transferul în Italia, când părea că a uitat limba maternă. Vorbim aici despre transferul la Dinamo din 2000, când omul care trecuse pe la AC Milan părea că a uitat cum se lovește minge. Pe atunci în vârstă de 30 de ani, Răducioiu avea parte de toate atuurile să reușească. Juca pentru echipa care l-a lansat în fotbalul mare, în fața fanilor care îl iubeau necondiționat, într-un fotbal cu un nivel mult scăzut față de ligile în care evoluase până atunci (Serie A, Premier League și Bundesliga). A prins însă doar 8 meciuri în tricoul lui Dinamo, într-un sezon „negru” pentru „câini” și nu a lăsat în urmă vreun regret în momentul în care a decis să se despartă de clubul din Ștefan cel Mare.
Performanțe avute după revenirea în România: 8 meciuri, un gol
Nu vă lăsați păcăliți. Aceasta e una din puținele imagini în care Răducioiu (aici îmbrațișat de Marius Niculae) a fost surprins zâmbind, în a doua experiență în tricoul lui Dinamo
În ce categorie se vor încadra Raul Rusescu, Alex Bourceanu și Paul Papp? Ă‚sta e un răspuns pe care numai ei ni-l pot da și pe care îl vom primi inevitabil în următoarele luni.
Cine credeți că ar mai fi trebuit să apară în aceste liste?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER