Helmuth Duckadam este inclus de cei de la kickoff în top 10 eroi de-o seară în fotbalul european, alături de coșmarul Stelei din ultimul deceniu, Massimo Maccarone, dar și de fostul jucător al Barcelonei, Juliano Bellett.
Performanța reușită de oficialul Stelei la finala de la Sevilla, când a reușit să apere toate loviturile de la 11 metri, l-a inclus pe o lista eroilor din fotbalul european. Iată 10 jucători decisivi pentru echipa lor:
1. Hemluth Duckadam A fost decisiv în finala de Cupa Campionilor câștigată de Steaua în 1986, împotriva Barcelonei. Niciuna dintre cele două echipe n-au reușit să se impună în timpul regulamentar. Portarul Stelei a apărat toate cele patru lobituri de la 11 metri, purtându-și echipa spre glorie.. Fostul internațional român n-a jucat niciodată pentru vreun club mare din Europa, însă a rămas pentru totdeauna în memoria fanilor din țara sa.
2. Franz Roth – Bayern Munchen Într-o echipă din care făceau parte Franz Beckenbauer, Uli Hoeness și Gerd Mueller, nimeni nu se aștepta ca mijlocașul Franz Roth să aducă victoria bavarezilor în finala Cupei Campionilor din 1975, cu Leeds. Asta nu l-a împiedicat însă să strălucească, deschizând scorul în victoria lui Bayern cu 2-0. Un an mai târziu, Roth a repetat perfomanța în finala aceleași competiții, adversară fiind însă de această dată francezii de la Saint-Etienne.
3. Paul Vaessen – Arsenal A fost considerat unul dintre cei mai promițători tineri, debutând pentru echipa mare la doar 16 ani. Arsenal făcuse 1-1 în turul semifinalei Cupei Campionilor din 1979, jucate împotriva lui Juventus, și avea nevoie disperată de un gol pentru a se califica. Vaessen a fost introdus în minutul 75 și a reușit să-și calfice echipa, reușind singurul gol al meciului. La doar 21 de ni, atacantul a fost forțat să se retragă din cauza unei accidentări.
4. Edward Linskens – PSV Mijlocașul a debutat pentru PSV în 1988 și peste câteva luni a trăit cel mai important moment din cariera lui. Linskens i-a ajutat pe olandezi să obțină un rezultat extrem de bun pe Santiago Bernabeu, în semifinalele Cupei Campionilor. După acel meci, olandezul n-a fost o apariție frecventă în prima echipa a lui PSV, în ciuda faptului că a jucat 100 de meciuri oficiale pentru echipa din Eindhoven.
5. Basile Boli – Olympique Marseille După mai multe sezoane în care a impresionat la Auxerre, Boli a plecat la Marseille în vara anului 1990 și s-a impus imediat în prima echipă. Cel mai bun sezon al său a fost ’92-’93, când a contribuit din plin la câștigarea Ligii Campionilor. Fundașul a înscris unicul gol în finala cu Milan, însă un an mai târziu a plecat de la OM. Niciodată nu și-a mai recăpătat forma pe care a avut la Marseille, indiferent că echipa s-a numit Rangers, Monaco sau Urawa Red Diamonds.
6. Amar Nayim – Real Zaragoza A început fotbalul profesioniste la Barcelona, însă a făcut carieră la Tottenham și Zaragoza. La cea din urmă a avut însă cel mai bun moment ca fotbalist. În finala Cupei UEFA din 1995 și-a ajutat echipa să câștige trofeul, în dauna celor de la Arsenal, cu un gol de la 40 de metri reușit în ultimul minut al partidei.
7. Lars Ricken – Borussia Dortmund A fost considerat la vremea sa unul dintre cei mai talentați tineri, iar la 20 de ani a ajutat-o pe Borussia să o bată pe Juventus în finala Ligii Campionilort din 1997. A fost momentul în care a ajuns celebru, însă niciodată n-a ajuns la așteptările fanilor. 8. Massimo Maccarone – Middlesbrough Italianul este o mai veche cunoștință a steliștilor. Și-a făcut junioratul la academia lui AC Milan și lăsa impresia că va avea un viitor extrem de strălucit. A avut însă o carieră modestă. Totuși, sezonul 2006 a fost cel mai de succes pentru el. Și-a ajutat echipa la un parcurs excelent în 2006 în Cupa UEFA, însă cel mai strălucit meci pentru el a fost returul cu Steaua, când atacantul a înscris golul calificării în finală.
9. Juliano Belletti – FC Barcelona A ajuns pe Camp Nou în vara anului 2004, de la Villarreal, iar în 2006 a fost eroul Barcelonei în finala Ligii Campionilor, jucate împotriva celor de la Arsenal. Fundașul a fost trimis pe teren în minutul 71, la scorul de 1-0 pentru „tunari”. După cinci minute, Eto’o reușea golul egalizator, iar reușita lui Belletti avea să aducă trofeul în capitala Cataluniei. A fost momentul său de glorie.
10. Edu – Schalke Nimeni nu se gândea că nemții vor reuși un rezultat bun pe Meazza. Însă Edu, care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la echipe mici din Germania, a arătat că nu întotdeauna numele mari sunt decisive. Brazilianul a avut o evoluție de excepție în victoria lui Shalke 04 cu 5-2, pe terenul deținătoarei trofeului.
Cum se face sex în „Spartacus” (scene de making of)
Principalul rival al lui Logan 2 vine la Geneva 2012: Skoda Rapid
Oamenii de știință au descoperit adevărata origine a diabetului
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER