Pe Milan Borjan l-am găsit la antrenament, a doua zi după meciul cu CFR. L-am rugat să facem o fotografie și a acceptat cu zâmbetul pe buze. În fața unor buturi de miuță, portarul a început dialogul cu reporterii ProSport: „Sunt bodyguardul porții!”. Apoi, la fel de bine dispus, a vorbit despre Boca Juniors, River Plate, locul în care s-a întâlnit cu Cavani și cum a ajuns un sârb să apere poarta naționalei Canadei.
Milan, te-ai născut în Iugoslavia, dar joci pentru naționala Canadei. Totul a început când aveam 14 ani. Familia mea, de frica unui nou noi război în Serbia, a fost nevoită să plece în Canada. Tata avea câteva cunoștințe în fotbal, astfel că s-a gândit să mă trimită «la muncă»… (râde). Am dat probe la Mount Hamilton și am fost acceptat.
Totuși, Canada nu e recunoscută drept o țară cu mare tradiție în fotbal. Nu simțeai nevoia de ceva mai mult? Să știți că se joacă un fotbal frumos și acolo. Bine, nu e chiar ca cel din Europa, dar nici nu sunt amatori. Ei mi-au întins o mână de ajutor, iar eu am acceptat să joc pentru naționala lor. De acolo am ajuns în Argentina. Mă fascina fotbalul sud-american, astfel că am reușit să semnez cu Boca Juniors. Nu cred că vă imaginați cum a fost pentru mine să apăr acolo.
Povestește-ne… La Boca am cunoscut ceea ce înseamnă pasiunea pentru fotbal. E drept că n-am stat decât un sezon, însă mi-am dat seama cu câtă dăruire se joacă în acel loc.
„Mi s-a zis că sunt fete frumoase în România”
Și apoi te-ai transferat la River Plate… La River vin mai mult oamenii înstăriți din Buenos Aires. Chiar și stadionul este situat într-o zonă bună. La Boca, suporterii sunt mult mai săraci, mai simpli, dar și echipa le oferă satisfacții enorme. Felul cum cântă pe stadion, cum își încurajează echipa, te face pur și simplu să amețești.
Și? Unde te-ai simțit mai bine? Crede-mă, nu pot să fac această comparație.
În România, dacă faci trecerea de la Steaua la Dinamo, sau invers, riști să ai parte de o primire nu foarte prietenoasă. Dacă știi cum să îți faci treaba și să îți apropii suporterii, până la urmă te vor primi bine. Ah, am uitat să menționez că la River ajunsesem după un alt sezon petrecut în Uruguay, la Nacional Montevideo, unde, locuind în Montevideo, am avut onoarea să-l cunosc pe Edinson Cavani…
Buenos Aires, Montevideo, acum Vaslui? (își pune mâinile în cap) Dumnezeule…. Păi, Buenos Aires este unul dintre cele mai mari orașe din emisfera sudică, iar Vaslui cred că e cel mai mic de pe Terra. (râde)… Serios! Când am ajuns la Sivas și am văzut cât de mic este orașul, am crezut că nu este posibil. Însă, când am primit oferta de la Vaslui, am fost avertizat că vin într-un orășel mic și mi-am zis că nu poate fi ceva mai rău decât Sivas. Ei bine, e groaznic…. (râde). Nu vreau să se supere pe mine cineva sau ca oamenii să se simtă jigniți, dar aici nu ai absolut nimic de făcut, de văzut, nu ai unde să te plimbi…
Totuși, ai venit aici… Da, știu, veți spune că pe noi nu ar trebui să ne intereseze altceva decât să jucăm fotbal, dar gândiți-vă că suntem oameni și avem și noi zile libere, în care vrem să ne relaxăm.
Și totuși ce te-a făcut să vii în România? Fetele foarte frumoase de aici? (râde în hohote și se rușinează). Eu glumesc, dar să știți că acela care mi-a recomandat să vin la Vaslui a avut grijă să-mi spună acest lucru. Sincer, pe mine m-a atras mai mult faptul că echipa a participat în Europa League .
„Nu-mi place că se vorbește prea mult de arbitraje”
Ce te așteptai să găsești aici? Oameni simpli și primitori. Când mi-am cunoscut noii colegi am rămas uimit de cât de prietenoși sunt. În câteva ore mă simțeam că sunt de-o veșnicie aici. E și ceva ce n-am înțeles.
Ce anume? Suporterii și conducătorii sunt atât de apăsați de arbitraje. Oamenii de aici vorbesc întruna de asta. Suporterii strigă pe stadion….. (nu găsește cuvântul, se scarpină în cap)….
Hoții? Așa! Da! Și, în plus, conducătorii acuză mereu arbitrii. Cred că ar fi mai important ca lumea să se concentreze mai mult în a-i încuraja pe jucători.
Te-am văzut că de multe ori, în timpul meciurilor, faci semne către tribune… De fiecare dată îndemn tribuna să cânte, să dea tot ce are mai bun. De altfel, dacă merg pe stradă prin Vaslui, toți vin la mine, mă salută, sunt foarte amabili, însă aș vrea să fie mai puțin atrași de arbitraj, să uite de astfel de probleme și să se bucure de fotbal mai mult.
Orice portar are o poreclă. A ta care e? (se rușinează) Chiar trebuie să-ți răspund?
Dacă vrei… Zombi
„Îmi place când patronul vine în vestiar”
Ți-ai putea caracteriza noul patron? Hmm… Este un om foarte bun. Îmi place că vine să stea de vorbă cu noi. Pune presiune mare și e bine să știi că e cineva care se interesează de cum joci. Ne plac vizitele sale în vestiar. Nu mă feresc, însă, să spun că pe cât de bun e, pe atât e de nebun. (râde în hohote).
Ești sigur că vrei să-ți mai iei salariul? Da, este nebun. Dar nu are acea nebunie rea, ci mai degrabă este o pasiune dusă la extrem. Omul este pasionat de ceea ce face și vrea să se implice în tot. Eu îl văd zilnic la televizor și nu pot să nu mă amuz. Ne plătește bine, ne dă banii la timp, pe mine mă laudă mereu, deci nu am de ce să mă plâng. Poate să stea și 24 de ore la tv!
Carte de vizită Milan Borjan ª 24 ani, portar, născut în Iugoslavia la Knin ª A debutat în 2001 la Radnicki Jugopetrol ª A evoluat de-a lungul timpului la: 2004 Mount Hamilton (Canada) 2004-2005 Boca Juniors (Argentina) 2005-2006 Nacional Montevideo (Uruguay) 2006-2007 River Plate (Argentina) 2007-2009 Quilmes (Argentina) 2009-2011 Rad Belgrad (Serbia) 2011- Sivasspor (Turcia) ª 6 selecții a adunat Borjan pentru naționala Canadei ª 6 partide are sârbul în poarta Vasluiului
„Idolul meu din toate timpurile este Ivica Kralj. Ca acest portar nu cred că mai există altul pe pământ. Îmi mai place însă și de Iker Casillas”, Milan Borjan, portar FC Vaslui
Prestațiile foarte bune ale lui Borjan l-au convins pe Porumboiu să-l transfere definitiv, din vară de la Sivasspor
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER