Chiar dacă echipa noastră națională nu este prezentă la turneul din Africa de Sud, românii au motive de mândrie când se gândesc la Cupa Mondială. Meciul Generației ’70 contra Braziliei de la Guadalajara, victoria pletosului Lăcătuș asupra URSS-ului de la Coppa del Mondo din 1990, victoriile cu Argentina sau Anglia din 1994 sau 1998 sunt cu siguranță repere sportive de care toți românii sunt mândri. Dar cu toate acestea, mai presus de toate, în inimile și memoria suporterilor din Carpați a rămas numele lui Gheorghe Hagi.
Dacă mai era nevoie de încă o recunoaștere a valorii sale, căpitanul generației ce a scos România în stradă – de bucurie – aceasta a venit din partea celebrului canal de sport ESPN, care pe siteul său l-a nominalizat pe Gică Hagi între „Legendele Cupei Mondiale”. Chiar dacă o astfel de incluziune, este, în sine, o mare onoare, ea capătă o și mai mare importanță dacă ne uităm la numele prezente lângă „Maradona din Carpați”, așa cum îl numesc americanii: Diego Maradona, Pele, Beckenbauer, Cruyff, Gerd Muller, Platini, Zoff, Eusebio, Ferenc Pușcaș, Zidane, Garrincha sau Bobby Charlton.
Înainte să reproducem câteva pasaje din caracterizarea făcută de jurnaliștii americani unuia din cei mai mari fotbaliști ai planetei, trebuie neapărat remarcat că ESPN se alătură englezilor de la The Guardian care, în mai multe rânduri, au lăudat jocul și echipa României din perioada „Hagi”.
Unul din cei mai talentați jucători ai generației sale, românul Gheorghe Hagi și-a câștigat porecla de „Maradona din Carpați”, prin comparații demne de marele argentinian, atât în joc cât și în temperament.
Strălucirea lui creativă a fost prima dată remarcată la el acasă când încă era un adolescent și i-a adus mutarea la cel mai mare club al țării de-atunci, Steaua București.
Adunând trofeu după trofeu pe plan intern, tehnica și controlul mingii arătate de Hagi i-au permis echipei libertatea ofensivă, și el profitând din plin, reușind 76 de goluri în 91 de meciuri, un raport incredibil pentru un mijlocaș.
Deși era destul de matur, 25 de ani, Hagi nu a strălucit la Coppa de Mondo 1990, chiar dacă și-a pus decisiv amprenta asupra calificării României în faza următoare, creând faza prin care Gavrilă Balint a adus un 1-1 cu Argentina, suficient pentru a trece mai departe.
Cu toate acestea, până la World Cup 1994, abilitățile lui Hagi făcuseră din român unul din cei mai buni mijlocași ofensivi din lume.
Din primul meci al turneului, era clar că România avea un star în mâini. Chiar dacă avuseseră nevoie de un penalty ratat de galezi pentru a se califica, românii aveau 2-0 contra Columbiei după doar 34 de minute. Aceeași Columbie care distrusese Argentina în calificările pentru CM, 5-0.
Hagi reușise unul din cele mai memorabile goluri ale turneului. Interesant, cu câteva minute înainte, Hagi încercase un lob de la 40 de metri, dar portarul Oscar Cordoba a salvat în extremis. Câteva minute mai târziu, columbianul n-a mai avut ce face: execuție extraordinară din partea stângă la colțul lung și Cordoba a scos mingea din plasă.
După încă două meciuri, unul pierdut contra Elveției și unul câștigat contra gazdelor, Hagi a fost lăudat de întrega lume pentru pasele sale geniale și creativitatea sa incredibilă.
Dar ce a fost mai bun a urmat. Considerat de mulți cel mai frumos meci de la turneul din 1994, în România – Argentina 3-2, outsiderii români i-au învins pe oamenii lui Alfio Basile și s-au calificat în sferturi și aveau să-i mulțumească lui Hagi pentru asta.
Într-o căldură infernală, Ilie Dumitrescu a deschis scorul cu o lovitură liberă scoasă parcă din „manualul Hagi” și imediat numărul 10 și-a pus în evidență geniul pentru golul doi. Primind mingea pe stânga, a pasat pentru un coechipier, mutare prin care a scos din joc patru argentinieni și când a primit-o înapoi i-a „plasat-o” cu ușurință pentru același Ilie Dumitrescu. A fost o fază demnă de orice mare nume din istoria fotbalului dar Hagi a mai adăugat puțină strălucire numelui său marcând pentru 3-1 cu piciorul drept.
Totul s-a terminat în fața Suediei când România a suferit din nou drama penalty-urilor, la fel ca în 1990. După laudele primite la acest turneu, Hagi avea să fie transferat de Barcelona.
Ultimele rămășițe ale geniului său s-au văzut la turneul din 1998, mai ales în meciul contra Angliei, la golul lui Viorel Moldovan.
Fatih Terim a construit o echipă în jurul său la Galatasaray, având să câștige patru titluri și o cupă UEFA și Hagi a revenit spectaculos din retragere pentru EURO 2000, pentru a-și sfârși cariera internațională asemeni unei alte legende, Zinedine Zidane: cu un cartonaș roșu, în sfertul contra Italiei.
Acest minunat talent va fi întotdeauna amintit ca unul din cele mai imprevizibile talente ale vremii, dar, asemenea altor „grei” dinaintea sa, grația și creativitatea sa au făcut ca legenda lui să stea scrisă în piatră.
România – Argentina 3-2
România .- Columbia 3-1
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER