„M-am tăiat la bărbierit”, au fost primele cuvinte rostite de Adrian Mutu ieri, la întâia conferință de presă la echipa națională după 17 luni de absență. De încheiat, a încheiat cu multă ambiție: „Vreau să bat recordul de goluri la echipa națională, deținut de Hagi”.
Își duce batista spre buza de jos, pe care se vede o ușoară urmă de sânge, și degetele parcă îi tremură. Ar fi primul tremurat al unei părți din Mutu în toți acești ani, în care, la victorii, înfrângeri sau escapade, ne confruntăm cu el ca personaj. Este doar o impresie, pentru că discursul îi e sigur și natural, chiar dacă întrebările, dată fiind conjunctura, vin ca un torent și nu sunt deloc comode: „Te deranjează că Mircea Lucescu spune că ai vândut meciul de la Belgrad, cu Serbia?”.
Se încruntă, tinde parcă să fie dur la adresa lui Lucescu senior, dar își dă seama că până acolo e Lucescu junior, cu care acum două zile stabilea măcar un pact de neagresiune: „Mircea Lucescu e antrenor la Șahtior, așa că e mai puțin important ce spune. Pentru mine conta doar dacă Răzvan Lucescu spunea că am vândut meciul, și nu a spus asta!”.
Terenul, locul unde se iartă tot Îl încearcă un zâmbet. Îl știți! Cel din colțul gurii și cu bărbia ușor încrețită. Și-l reține pentru că subiectele rămân grave și momentul nu e unul tocmai fericit: „Am vorbit cu Răzvan despre ce trebuie să facem în continuare, nu despre trecut și despre ce s-a întâmplat în trecut. Am cerut iertare colegilor care au fost la Belgrad, pentru că așa e normal într-un grup. Suporterii pot crede ce vor acum. Îmi rămâne doar să demonstrez pe teren ce fel de om sunt”.
Numărul 10 are un singur stăpân În ochi i se citește cocktailul de orgoliu și ambiție, în timp ce batista îi tamponează buza tăiată la bărbierit. Încearcă să fie egal în ton, vorbe și atitudine, dar bestia din el mârâie din când în când: „Nu! Nu mi-a fost greu să recuperez tricoul cu numărul 10 de la Florescu și voi demonstra în Bosnia că-l merit”. E îmbrăcat în treningul naționalei și, dacă altădată mâinile i se roteau în gesturi teatrale, de data aceasta stau cuminți pe genunchi, strângând batista cu urme de sânge. „Când te simți invincibil, atunci greșești. Eu sper să rămân același fotbalist și să ajut echipa României”, spune Mutu.
E ispitit apoi să vorbească despre țelul de a-l depăși pe Hagi în topul golgheterilor naționalei și răspunde cu aceeași ambiție pe care o corectează pe finalul discursului: „Da, mă interesează să-l depășesc pe Hagi. Mă interesează, dar mai mult aș vrea să merg la un turneu final. Dacă mergem acolo, depășesc automat și numărul de goluri marcate de Hagi!”.
CONCLUZIE: Fiara din Mutu nu a murit, pentru că fiara este Mutu! Însă, atâta vreme cât Mutu, la 32 de ani, își ține fiara în lesă și îi dă drumul doar la Zenica sau pe alte stadioane, Mutu este ce are România mai de valoare în fotbal acum. De data asta nu îl credem, ci aproape că îl credem. Și așteptăm Bosnia pe tavă și, mai mult decât atât, pe post de compensație pentru tot ce n-a știut să fie până acum.
Va fi rău cu bosniacii! La finalul conferinței organizate ieri la Complexul de la Mogoșoaia, Adrian Mutu s-a ridicat și a plecat încruntat spre hotelul bazei. Urmat de reporterii ProSport, care au insistat ca Mutu să transmită tuturor un mesaj. Rostit printre dinți, cu aceeași nemăsurată ambiție, verdictul nu lasă loc de îndoieli față de ce va fi Mutu în Bosnia: „Veți vedea în Bosnia cât de mult iubesc eu România!”.
29 de goluri a marcat Adrian Mutu până acum la echipa națională, cu șase mai puțin decât Gică Hagi
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER