În martie 2010, Răzvan Lucescu îl selecționa prima dată pe Deac în naționala României. Mijlocașul ajunsese om de bază pentru tânărul selecționer, dar odată cu plecarea lui Lucescu jr. s-au oprit și telegramele pentru Deac. Pe 29 martie 2011 avea să fie ultimul meci bifat de acesta, într-un joc cu Luxembourg, în care a luat loc pe bancă. Cu toate că în sezonul 2011 – 2012 Deac făcea unul dintre cele mai bune sezoane, în tricoul Rapidului (11 goluri și 11 pase de gol în 42 de jocuri), Pițurcă i-a dat interzis la națională. Direct și inexplicabil. Niciun telefon, nicio telegramă. Deac își luase gândul de la prima reprezentativă și când s-a dus să joace în Kazahstan și când s-a întors la CFR. După 3792 de zile de la meciul cu Luxembourg, telegrama a venit din nou, pentru un jucător devenit matur, între timp, dar cu aceeași „manie” pentru antrenamente, de care s-a „contaminat” în perioada Schalke, atunci când împărțea vestiarul cu alți „maniaci” precum Raul, Huntelaar, Neuer, Metzelder sau Draxler. Mijlocașul de 31 de ani spune că cele 3 ore de antrenament suplimentar pe zi l-au adus pe lista lui Daum.
„A fost o vreme când nu credeam că mai merit să fiu acolo”
Cipri, cum ai primit vestea că te vei întoarce la națională? M-am bucurat mult, ținând cont că n-am mai fost de 6 ani… A fost ca un bonus datorat muncii mele.
Te așteptai să se întâmple asta după atâta timp? Nu mă așteptam. Mă mai întrebau reporterii după meciurile din campionat și chiar le spuneam că nu cred. A fost o vreme când nu credeam că mai merit să fiu acolo, dar niciodată să nu spui niciodată.
Cum vezi situația naționalei de acum? E clar că meciul din Muntenegru este crucial și trebuie câștigat. E obligatoriu să-l câștigăm și pe cel cu Armenia, dar decisiv este cel din Muntenegru.
„Sentimentele când cântă imnul și simți că ai o țară în spate nu ți le poate da nimeni”
Ai 11 meciuri la echipa națională. Care sunt cele mai frumoase amintiri pentru tine? Sentimentele și momentele când cântă imnul și simți că ai o țară în spate, care te susține nu ți le mai poate da nimeni. Emoțiile când te gândești câtă lume își pune speranțele în tine sunt unice.
O să ai aceste emoții și acum? Normal. Eu cred că și cel mai selecționat jucător le are, când joacă la echipa națională. E cu totul diferit de partidele de la echipele de club. Este o altă încărcătură
Ce simți când urmărești naționala la televizor? Te gândești că puteai fi acolo, care e sentimentul? Nicio secundă nu mă gândeam că meritam să fiu acolo. Urmăream cum urmărește toată lumea, ca orice suporter.
După perioada Răzvan Lucescu te-a mai sunat vreun selecționer? N-am mai vorbit cu nimeni, n-am primit semne. Cu toate că aveam o perioadă foartă bună, imediat după, când jucam la Rapid. Dar niciodată n-am fost supărat. Eu înteleg perfect că sunt decizii și nu trebuie să mă supăr.
„Antrenamentele suplimentare sunt „vitamina” mea”
Spunea Dan Petrescu că problema ta este că te antrenezi prea mult… (râde) Da, am multe discuții cu dânsul pe această temă. Îmi spune să fiu atent că nu mai sunt la prima tinerețe, dar așa m-am obișnuit. Merg primul și plec ultimul. Așa am fost obișnuit și ăsta e secretul formei mele.
Așa ai fost întotdeauna sau te-a schimbat perioada petrecută în Germania? După perioada Germania m-am schimbat..
Cât timp petreci la antrenamentul suplimentar și ce faci? Merg cu o oră jumate sau două înainte de antrenament și mai rămân cam o oră după. În general în sala de forță lucrez foarte mult. Așa mi-am obișnuit organismul. Eu și în vacanță dacă stau o zi două și nu mă antrenez mi-e foarte greu, mă simt slăbit. Este cea mai bună „vitamină” a mea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER