Lobby iese pe terasa hotelului în care sunt cazați tricolorii. Un beagle simpatic începe imediat să latre: „Normal, doar câinele simte imediat pisica”. Portarul se așază la masă, își comandă un espresso, și își aduce aminte de primele sale minute la echipa națională. Au trecut 14 ani de la meciul în care Lobonț debuta în poarta României, iar acum veteranul ajuns la 34 de ani speră să prindă, pe final de carieră, un Campionat Mondial. Recunoaște că obiectivul va fi greu de atins: „România e superacoperită în poartă!”
Bogdan, mai există emoții la 34 de ani? (zâmbește) Am avut emoții în prima zi, la reunire. Trecuse destul de mult timp… Era prima zi și din cauza asta și emoțiile.
Ce era schimbat față de ultima dată când ai fost la lot? În primul rând, jucătorii. În ultima perioadă, au venit mulți băieți tineri, de perspectivă. Cred că, dacă antrenorii de la echipele de club le vor da mai multă încredere, vor avea un drum bun.
Cum ai privit lucrurile care s-au întâmplat la echipa națională în cei aproape doi ani în care n-ai fost convocat? După Campionatul European, eram pe locul 12 în lume și apoi am început să coborâm. Am luat-o rău la vale. Acum am mare încredere în nea Piți. Îl cunosc foarte bine… Am încredere și în băieți! România o să revină acolo sus, unde era toată lumea obișnuită să o vadă.
Ai 34 de ani, e acesta momentul potrivit să începi să îți planifici retragerea? Nu m-am gândit nicio secundă la asta. O să apăr cât mai pot! Când o să văd că nu mai pot, o să ridic mâna și gata. Dar deocamdată pot. Nu e nicio problemă.
„N-am anticipat retragerea lui Chivu. M-a surprins și pe mine!”
Tu ai debutat în urmă cu 14 ani la națională, în ultimele minute ale unui meci cu Liechtenstein… Țin minte că înainte să intru doctorul Pompiliu Popescu mi-a dat o gumă și mi-a zis… stai, cum mi-a zis? (cade puțin pe gânduri) Ah! „Bobo, ia o piatră în gură”. Cred că așa le spunea tuturor celor care debutau la națională.
La meciul cu Albania, ultimul tău la națională, erau în echipa României și Chivu, și Rădoi. Cum ai privit retragerile lor? Pentru mine, ca și coleg de echipă, coleg de cameră, prieten al lui Chivu, a fost o surpriză. Am fost surprins. Nu știam că vrea să se retragă. El s-a gândit mult înainte să ia această hotărâre.
Ați vorbit acum, odată cu revenirea ta la națională? Vorbim aproape în fiecare zi. Dar nu vorbim despre fotbal. Niciodată!
„Nu meritam să mai fiu chemat”
Apropo de acel meci cu Albania, cum te-ai simțit când, dintr-o dată, nu ai mai fost chemat la lot? Era și normal să nu mai fiu chemat, din moment ce la Roma nu prea jucam. Și dacă am jucat, am jucat foarte puțin. Era firesc să fie convocați portarii care evoluau meci de meci, să li se dea lor șansa să joace la națională. Și eu, când am avut vârsta lor, am primit o șansă…
Ești dispus să accepți concurența cu portarii din noul val sau vei veni la lot doar dacă ai garantat un post de titular? Eu accept orice! Sunt la dispoziția antrenorului. Dacă el are nevoie de mine, eu sunt prezent. Nu înseamnă nimic că sunt Lobonț și că am 14 ani la echipa națională. Nu înseamnă că trebuie să fiu neapărat titular. De ce să nu accept să fiu rezervă?
Pentru că un jucător cu experiența ta poate spune oricând: „Am o vârstă, n-are rost să vin la lot dacă nu joc”. Nu, nu… eu nu gândesc așa! Nu știu cum gândesc ceilalți, dar nu e cazul meu. Crede-mă că e o bucurie să vii la echipa națională, să îmbraci tricoul României. Chiar să faci parte din lot!
Având în vedere că la Roma ai o concurență dură, ai accepta să vii la o echipă din țară dacă acest lucru ți-ar garanta locul în echipa României? Niciun antrenor nu garantează unui jucător că va fi titular la națională.
Dar îi poate spune: „Vii aici, joci meci de meci și, automat, ești chemat la lot”. Nu? Și ceilalți ce fac? Păi, ceilalți portari nu joacă? Dacă o să reușesc să joc mai mult, o să vin cu cea mai mare plăcere la echipa națională. Nu am nevoie să îmi dea cineva nu știu ce garanții.
„Grozav o să ajungă departe”
Cum ți se pare această nouă echipă a României, având în vedere că la meciul cu Elveția au fost doar doi jucători peste 30 de ani pe teren? Tu și Raț. Sunt jucători buni. Pe câțiva dintre ei am avut ocazia să-i urmăresc în meciurile din campionat. Pe Grozav… bine, auzisem de el, dar nu îl văzusem niciodată jucând. Auzisem lucruri bune despre el, dar nu îl știam. Începând de miercurea trecută, am avut ocazia să stau cu el, să îl urmăresc mai bine și mi-a făcut o impresie foarte bună. E un jucător care, cred eu, va ajunge departe! Calități are… a debutat bine la echipa națională. Trebuie să rămână cu picioarele pe pământ acum.
E greu să rămâi cu picioarele pe pământ? Fără să vrei, te ia valul. Din experiență îți spun. Când ai evoluții bune, automat lumea începe să te aprecieze, presa sportivă începe să scrie bine despre tine și e greu să reziști. Te ia valul fără să-ți dai seama. Am avut și eu perioade din acestea.
Și cum ți-ai revenit? Pffff… antrenorii cu care am lucrat m-au adus cu picioarele pe pământ. Bineînțeles, mai aveam și meciuri proaste. După o evoluție mai slabă, stăteam și mă gândeam unde am greșit. Când trăgeam linie aflam răspunsul: „Hai să fiu mai modest, să fiu mai realist și să muncesc mai mult”.
Selecționerul a spus că prezența ta la națională e benefică și pentru ceilalți portari. Ești pregătit să îți asumi rolul de model? Pentru că sunt jucători, unul dintre ei este Mutu, care au spus clar că nu vor să fie modele pentru cei tineri… Model… nu știu. Aș vrea ca ceilalți, nu neapărat portarii, să poată să ia lucrurile bune de la mine. Atâtea câte am și eu. Doar alea! Celelalte lucruri să le lase deoparte. La urma urmei, fiecare jucător are drumul lui în viață.
„Argentina și Brazilia lipseau din grupă de la Euro”
Ești unul dintre puținii jucători din actuala echipă care a jucat la un European. Legat de Euro 2008, crezi că aceea ne-a fost valoarea sau se putea mai mult dacă atacam în meciul cu Olanda? În decembrie, la tragerea la sorți, nu ne dădea nimeni absolut nicio șansă. Țin minte că eram cu niște prieteni și, când am văzut în ce grupă am picat, le-am zis: „Băi, Argentina și Brazilia mai lipseau de aici”. Am avut o grupă infernală… campioana mondială și vicecampioana. Am făcut egal cu Franța, cu Italia…
Ce-ai simțit când a ratat Mutu penalty-ul contra Italiei? E greu să-ți descriu în cuvinte. Am zis și atunci: capul sus, asta este, mergem înainte. Au ratat și alții, nu doar Adrian.
Care este obiectivul tău personal pentru anii următori? Pentru că ești pe final de carieră. Mă gândesc la Campionatul Mondial, normal! Uite, tot zici de vârstă. Când un jucător sare de 30 de ani, lumea începe să spună „Ah, e bătrân. Gata!”. Eu văd lucrurile diferit, important e să fii tânăr aici (arată cu degetul spre cap). Și contează să îți dorești!
Te vei întoarce în țară după ce te vei lăsa de fotbal sau ai de gând să rămâi în Italia? Nu știu… eu nu m-am gândit nici măcar la momentul retragerii.
La 34 de ani, ce contează mai mult pentru un jucător, banii sau performanța? Eu am pus mereu fotbalul înaintea banilor. Dacă ai performanțe, vin și banii. Păi, adu-ți aminte că acum șase ani am venit de la Fiorentina la Dinamo. Atunci am venit să joc, aveam poftă să joc fotbal. Asta nu a dispărut nici acum și îmi doresc să nu dispară.
„Pantilimon a făcut bine că a mers în Anglia”
Ce părere ai despre portarii din lotul naționalei, niște băieți mult mai tineri decât tine. Tătărușanu, Silviu Lung… Pantilimon, Bălgrădean. Să nu uiți de ei! Sunt foarte buni și au făcut meciuri bune în campionatul recent încheiat. Toți merită să fie la națională. Chiar și Fane, care, cât a jucat la Manchester City, a făcut-o bine. L-am urmărit în Cupa Ligii și a avut evoluții foarte bune. Eu m-am bucurat pentru el că a reușit să plece în Anglia.
A fost o alegere inspirată, având în vedere că acum nu mai este convocat la națională? Normal! Mai devreme sau mai târziu, cu siguranță i se va deschide și lui ușa. E adevărat că, odată cu transferul la City, i s-a închis o ușă, cea a naționalei. Dar, automat, i s-a deschis alta. Sunt sigur că acum este un portar total schimbat față de perioada de la Timișoara.
Să înțeleg că România nu are probleme la capitolul portari… E superacoperit postul! Acum, în perioada asta, i-am urmărit și pe Silvică, și pe Ciprian. Au calități foarte bune. Cred că au nevoie de mai multă încredere din partea staff-ului la echipele la care joacă. Sau din partea patronilor. Pentru că îmi aduc aminte ce s-a întâmplat cu „Tătă” după meciul cu Twente, cel din tur. A fost prea aspru criticat! Părerea mea, și asta nu poate să mi-o schimbe nimeni, e că nu avea ce să facă la golul lui Ola John.
Un singur lucru te mai întreb: în ce măsură te afectează acest scandal din Italia legat de mafia pariurilor? E șocant! Șocant a fost și în 2006, când a fost cazul Calciopoli. Fiorentina terminase pe locul patru și am început noul sezon cu o depunctare de 17 puncte. Ne-a fost foarte greu. Dar am muncit și mai mult în acel campionat. Bun, dar cum spunea un jurnalist de investigații, scandalul acesta e Calciopoli cu steroizi… Din moment ce nu te interesează astfel de lucruri, n-ai cum să ai o reacție. Cei care anchetează acest caz știu mai bine ce au de făcut.
Nea Piți e un om extraordinar și un antrenor excelent. Știe foarte bine cum să pregătească jocurile și are lângă el oameni care l-au ajutat foarte mult. Eu chiar vreau să le mulțumesc pentru încredere Bogdan Lobonț, portar România
De preliminariile pentru Euro 2008 îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere. Cu toate că am avut un început mai ezitant, 2-2 acasă cu Bulgaria, după aceea am avut un parcurs foarte bun Bogdan Lobonț, portar România Pe moment nu-ți dai seama, nu realizezi ce faci. Dar toți antrenorii cu care am lucrat îmi spuneau același lucru: „Du-te după orice minge”. Așa a fost și atunci, cu AC Milan, când am făcut cea mai bună paradă din Champions League… Mă mai uit și eu din când în când să o revăd Bogdan Lobonț, portar România 79 de meciuri are Bogdan Lobonț în tricoul naționalei în cei 14 ani în care a fost convocat
9 meciuri a jucat Lobonț la AS Roma în campionatul recent încheiat
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER