Avem suficiente „bube” la nivel înalt, în fotbalul românesc, unii joacă pentru a ajunge în China sau în zona Golfului, pentru sume cu multe zerouri, alții din pură pasiune pentru sportul care le-a dăruit totul, dar când drumul ți-e blocat, ca adolescent, de interesele celor responsabili să te învețe fotbal, ai alege tot România?
Mulți copii s-au pierdut pe drum, din cauza problemelor financiare de acasă, au crescut și au înțeles că nu au un viitor în fotbal, ori s-au lovit de interesele șefilor de centre de juniori sau ale antrenorilor. Marica, la sfârșit de carieră, recunoștea că „au fost copii mult mai buni ca mine și mai talentați, dar n-au avut bani părinții ca să le plătească antrenamentele și cantonamentele”. A simțit că trebuie să dea ceva înapoi și a înființat Fundația Ciprian Marica pentru a promova performanța în educație și sport. Iar asta a recunoscut-o unul dintre cei mai buni atacanți ai României din ultimul timp, coleg în ofensivă cu Mutu la națională, trecut pe la Șahtior, Schalke ori Steaua. Așa că ne întrebăm câți fotbaliști a pierdut România? Zeci, sute, mii?
La 22 de ani, Gabriel Arsene joacă la Progresul București, în Liga 4. E fundaș stânga crescut de Dinamo, de unde a plecat cu un gust amar. E trecut pe la naționala României U17, a avut oferte din Norvegia, dar problemele de sănătate l-au ținut pe loc.
A trecut pe la grupele de juniori ale lui Dinamo, om de bază fiind în flancul stâng al apărării, dar undeva totul s-a rupt. A fost scos din echipă, fără a i se oferi niciun argument și a recunoscut că „la Dinamo e greu să faci pasul”. Motivele le-a aflat după ce a venit din împrumutul de la FC Snagov, acolo de unde încă are de recuperat patru salarii.
„La juniorii lui Dinamo, grupa 1994, eu am fost integralist în meciurile din campionatul zonal. Iar acum spune-mi dacă ține se pare normal să joci toate meciurile, iar la turneul final să nu joci titular, acolo unde au fost câteva meciuri. Acolo vine lumea bună din fotbalul românesc, te vede lumea. Veneau Mircea Sandu, Hagi, frații Becali, acolo te afirmi, iar unii fotbaliști trebuiau să fie văzuți… se cotizează din partea unora.
Nu numai mie mi s-a întâmplat. Ion Moldovan (nr. fost șef la centrul de juniori de la Dinamo ) avea câțiva preferați, dar nu neapărat datorită calităților lor, probabil că era vorba de interese”.
Totuși, o fază absolut grotescă i-a rămas inoculată în minte, iar din acel moment a privit cu alte sentinemte lucurile care se întâmplau în cadrul clubului care l-a crescut.
„Nu vreau să dau nume, dar îți zic un exemplu concret, cu un fost coleg de-al meu. El joacă acum în Liga 2, iar tatăl lui, de față cu noi toți, a zis: „Dau și 10.000 de euro ca băiatul meu să joace la prima echipă„, iar băiatul lui a jucat la prima echipă, la Dinamo. Acum e în Liga 2.
Eram la un turneu în Italia, iar Mihai Iatan, care era antrenor atunci, m-a chemat la el și mi-a spus totul pe față. Iar de acolo s-a stricat totul, pentru că erau Ion Moldovan și Sorin Popescu, mâna lui dreaptă, care aveau interese. Și m-a chemat Mihai Iatan și mi-a zis: „N-am ce să fac, asta mă pun să fac, dacă nu fac asta, mă dau afară”. La puțin timp a plecat de la echipă, nu știu nici în ziua de azi de ce. Probabil că nu-i puteau forța mâna sau nu se supunea”.
A fost lăsat, în cele din urmă, de cei de la Dinamo să plece de la echipă, dar alte evenimente nefericite au intervenit. Gabriel Arsene s-a „refugiat” în Liga 1, la Progresul București, iar la 22 de ani a suferit mai multe accidentări decât un fotbalist deja retras. Înghite în sec și spune că vrea să meargă mai departe, deși e la un nivel sub așteptările sale: „La Progresul, doar trei fotbaliști au contracte. Eu și încă doi”.
„Eu doar vreau să se schimbe ceva, să spună și alții ce au pe suflet, pentru că doar așa putem reuși să facem ceva. Nu am fost singurul în situația asta. Nu e bine ce se întâmplă, pentru că pierde fotbalul românesc, pierde țara”.
Contactat, fostul șef al centrului de juniori de la Dinamo, Ion Moldovan, a negat orice interes asupra juniorilor lui Dinamo, dar și episodul cu cei 10.000 de euro pe care tatăl unui junior i-ar fi oferit pentru ca fiul său să joace titular.
„Eu din 2013 nu mai sunt le centru. Numele lui îmi este cunoscut, dar nu pot să spun foarte multe. În perioada în care am fost eu au primat performanțele jucătorilor, iar antrenorul era cel care decidea. Nu am date despre ce-mi spuneți. Nu cred, nu cred”
„Eu tot într-o sală sunt acum, unde joacă mai mulți copii și sper să nu apară astfel de cazuri, deși nu cred. Din punctul meu de vedere, cât timp am fost eu acolo nu s-au întâmplat astfel de lucruri”, a declarat fostul șef al centrului de juniori al clubului Dinamo, Ion Moldovan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER