Citiți mai jos partea a doua a materialului consacrat de ProSport și Mercedes alergărilor montane din România – noul sport dezvoltat exploziv, până la dimensiuni de fenomen, pe parcursul ultimului deceniu.
Din cele 10 concursuri din 2018 sectate de noi ați citit, în prima parte, despre Brașov Marathon, Transylvania 100k, Hit the Egg, Marathon 7500 și Roșia Montană Marathon. N-au lipsit sfaturile date începătorilor de către unul dintre organizatorii de competiții, lista obiectelor absolut necesare în rucsacul drumeților pe munte și câteva sugestii de site-uri și aplicații de mobil care v-ar putea fi de folos.
În ultima parte a textului citiți despre Retezat Marathon, 2X2 Race, Via Maria Theresia Maraton, CiucașX3 și Maratonul Pietrei Craiului, sfaturile unui alergător la cursele montane și sugestii de optimizare a călătoriei cu ajutorul tehnologiei.
Retezat Marathon: pe urmele dinozaurilor
CÂND: 4 august 2018.
UNDE: De la baza pârtiei de schi din comuna Râușor. PROBE: maraton (Dinozaur) – aproximativ 37 km, semimaraton (Zimbru) – aproximativ 24 km, cros (Zmeu) – aproximativ 14 km, cursa copiilor (Urieșii) – 500 de metri.
TRASEUL MARATONULUI: Râușor – Culmea Prelucele – Vf. Retezat – Lacul Bucura – Vf. Peleaga – Vf. Păpușa – Vf. Custura – Poiana Pelegii – Lacul Bucura – Cabana Pietrele – Valea Stânișoarei – Culmea Ciurilă – Râușor.
DESCRIERE: Peisajul de pe traseul Retezat Maraton este fabulos. Sunt câteva părți mai dificile (lespezi și grohotiș în unele porțiuni), dar tot efortul merită. „Pentru că începem de la 1.200 de metri altitudine, aș da nota 9 din 10 maratonului, ca dificultate, dacă îți propui să alergi contratimp și să câștigi. În schimb, pentru cei care pleacă în cursă cu gândul de a se bucura de ea, de peisaje, de natură, maratonul este absolut accesibil și rezonabil. Îl recomand și începătorilor”, spune Dan Zaharie, inițiatorul și organizatorul competiției. Acesta spune că debutanții n-au de ce să se teamă: el însuși a parcurs acum câțiva ani semimaratonul în 7 ore, împreună cu familia, deși pornise la drum inclusiv cu fetița sa de 5 ani.
Maratonul Retezat este, în primul rând, despre frumusețe. „Tot Retezatul e fabulos. Cei care vin vor fi impresionați de absolut tot. Dar Vârful Retezat, de unde vezi de jur împrejur, și Lacul Bucura sunt incredibile”, adaugă Zaharie. Acesta spune că nu a avut, până acum, concurent care să nu completeze minimum una din cele trei probe: cros, semimaraton sau maraton: „Traseele noastre sunt făcute unul într-altul. Prima probă, de cros, merge până pe Retezat. Cine ajunge acolo și își dă seama că nu mai poate, coboară și e considerat participant la cros. Dacă este un maratonist, merge până la Lacul Bucura, următorul punct important, unde se termină semimaratonul, și fie depășește timpul-limită, fie nu mai poate, atunci el va primi diploma că a terminat semimaratonul. Tot rămâne cu o cursă terminată și cu peisajele extraordinare văzute. Acești timpi-limită de pe traseu sunt făcuți spre binele concurenților. Avem experiență și știm că, dacă n-au reușit să se încadreze, se lasă noaptea și devine mai periculos. La noi, 90% din maratoniști termină cursa. Iar dintre participanți, absolut toți completează măcar una din etape: cros, semi sau maraton”.
ÎNSCRIERE: Organizatorul cursei nu a putut furniza valoarea taxei de înscriere pentru ediția din 2018, dar tarifele din 2017 au fost de 70 de lei pentru maraton și semimaraton, până la 14 iulie, și 100 de lei între 14 iulie și preziua concursului. În dimineața startului, taxa a fost de 150 de lei. Taxa de cros a fost de 40 de lei până la 14 iulie și 60 de lei după această dată.
SFATUL ORGANIZATORILOR: „Pe toți îi rog să aibă grijă de ei! Asta e cel mai important, să-și știe limitele și să nu le forțeze. N-are rost. E prea frumos Retezatul ca să devii o poveste tristă. Asta le recomand. Pentru că se întâmplă să-i mai fie câte unuia rău, să vomite pe traseu. N-are rost să forțeze pentru 2-3 minute. Pentru că timpul ăla, în care te poți regenera, nu merită riscul de accidentare”. (Dan Zaharie)
Site: http://retezatmaraton.ro/ Facebook: https://www.facebook.com/RetezatMaraton/
Harta Maratonului Retezat.
Tehnologie: aplicații și site-uri care vă pot fi de mare ajutor
Aplicatia de mobil Munții Noștri este foarte utilă pentru orice drumeț pe munte, indiferent dacă a plecat într-o călătorie de câteva ore sau într-un ultramaraton. Nu consumă foarte multă baterie, iar date – absolut deloc. Trebuie să descarci însă utima versiune. Aplicația foloseste doar GPS-ul. Descarci harta cu grupa muntelui unde urmeaza să mergi. Toate traseele au fost parcurse pe teren cu GPS-ul și sunt descrise în detaliu, în limbile română și engleză. Fiecare traseu are o casetă tehnică conținând: – marcajul turistic verificat pe teren, – ruta traseului, – profilul cu punctele de reper mai importante. Umbrirea și curbele de nivel scot în evidență relieful, ușurând orientarea. Aplicațiile de telefon risipesc aura nostalgică a hărții, au o complexitate tehnică specifică secolului în care trăim și sunt foarte ușor de accesat. Trebuie să țineți însă cont că e indicat să aveți pe undeva, în rucsac, și varianta clasică – pe hârtie – a hărții (de altfel, destui dintre organizatorii concursurilor dau aceste hărți concurenților, înainte de a pleca pe traseu). Și în acest caz, backup-ul este foarte bine-venit: există posibilitatea ca, din diverse motive, pe traseu să nu mai puteți accesa dispozitivele.
Site-ul Munții Noștri este la fel de util și în varianta de desktop. Este absolut firesc ca orice călătorie la munte, indiferent că e vorba de un concurs sau de o plimbare, să fie pregătită în prealabil. Pe site poți vizualiza pe îndelete variantele de traseu pe care le ai, distanțele, diferențele de nivel și îți vei face o idee mai clară despre timpul necesar pentru a ajunge la destinație, în cazul în care n-ai mai fost niciodată acolo.
Sunt destule site-uri și aplicații pentru a vă ține la curent cu evoluția vremii – factor foarte important pe munte. Spre exemplu, meteoblue.com indică precis, pe varianta de desktop, la ce te poți aștepta pe un vârf de munte, iar aplicația de mobil îți furnizează informații în timp real despre vreme.
Mulți dintre alergatorii de trail montan și cei care fac drumeții pe munte folosesc azi ceasuri smart care îți indică numărul de kilometri alergați, distanța, pulsul și diferența de nivel, iar la sfârșitul cursei sau al traseului, dacă îți conectezi aplicația ceasului cu aplicatia Strava (https://www.strava.com) și, apoi, cu noua aplicație Relive (https://www.relive.cc), poți obține o spectaculoasă hartă 3D cu drumeția sau alergarea pe care tocmai le-ai terminat. Efectul este absolut remarcabil și grafica ilustrează rezultatul eforturilor tale.
Cu ajutorul acestei aplicații nu numai că retrăiești aventura abia încheiată, dar toată povestea se va transforma într-un video personal care merită să fie, apoi, distribuit prietenilor.
Iată o mostră de traseu prelucrat prin cele două aplicații de mai sus – o pregătire pe traseul Marathon 7500, concurs pe care ProSport vi-l prezintă în articolul de față:
Relive ‘amazing practice for 7500 Race – hobby’
2X2 Race: pe cele mai înalte culmi
2X2 Race: dincolo de nori. FOTO: Alex Nistor/2X2 Race
CÂND: 18 august 2018 UNDE: Bălea Lac, Munții Făgăraș PROBE: 2X2 Race (45 km.), X2 Race (18 km.)
TRASEUL MARATONULUI 2X2 RACE: Cabana Paltinu – Șaua Capra – Fereastra Zmeilor – Vârful Mircii – Podu Giurgiului – Viștea – Vârful Moldoveanu – Viștea – Podu Giurgiului – Vârful Mircii – Fereastra Zmeilor – Șaua Capra – Izvor Paltinu – Lacul Călțun – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Călțun – Izvorul Paltinu – Șaua Capra – Cabana Paltinu. TRASEUL SEMIMARATONULUI X2 RACE: Cabana Paltinu – Șaua Capra – Izvor Paltinu – Lacul Călțun – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Călțun – Izvorul Paltinu – Șaua Capra – Cabana Paltinu.
DESCRIERE: 2X2 Race este pentru veterani. Foarte tehnic, pentru avansați, concursul din Făgăraș, cu plecarea de la Bâlea Lac, este singurul din România care se derulează integral la peste 2.000 de metri. Organizatorii spun chiar că se poate înscrie fără probleme între cele mai dificile ultramaratoane din lume. Este suficient să spunem că alergătorii de la 2X2 Race ajung, în doar câteva ore, pe cele mai înalte două vârfuri din România, Moldoveanu și Negoiu. Concurenții de la X2 Race fac traseul până la Negoiu. Diferența pozitivă de nivel e copleșitoare: 4.200 de metri pentru cursa de 2X2 și 1.900 de metri pentru cursa de X2. La ultima, trebuie ținut cont că această diferență de nivel există pe un traseu de numai 18 kilometri!
Organizatorii își iau numeroase măsuri de precauție. „Suntem singurii din România care chiar facem o selecție a concurenților. Am aplicat-o strict la fiecare ediție, iar acum ajungem la a 7-a. La noi nu poate să vină oricine să concureze. E risc mare. Și de accidentare și de… Au fost și probleme. Dar avem în continuare cerere mai mare decât oferta. Pentru că noi, în continuare, limităm”, spune Mihai Șerban, unul dintre organizatorii 2X2 Race.
De ce atâta strictețe? Pentru că această cursă chiar e una unde oamenii își ating limitele. „Discuțiile cele mai grave le avem în punctele de control unde se poate renunța și unde ajungem să ne rugăm de ei, efectiv, să renunțe, iar ei sunt atât de motivați și atât de în transă, pe la jumătatea cursei sau pe la trei sferturi din cursă, încât nu-i mai sperie absolut nimic. Și asta, deși tremură, sunt la un pas de hipotermie. Dar nu-și mai dau seama. Ei vor să termine”, povestește reprezentanul organizatorilor cum decurg lucrurile acolo, sus.
Regulile sunt stricte și în privința respectului față de mediu. În fiecare an, concurenții sunt verificați pe traseu și la sosire, ca să nu arunce ambalaje pe drum. „La aruncarea gunoaielor mergem pe sesizare sau pe control inopinant. Îi rugăm pe arbitri să verifice dacă au concurenții ambalajele goale cu ei. Până acum am mers pe primii 10, că acolo e discuția, și aceștia, ce-i drept, au fost întotdeauna corecți și și-au luat cu ei ambalajele goale”, afirmă Mihai Șerban.
ÎNSCRIERE: Pentru ediția 2018, concurenții se pot înscrie de luna aceasta, începând cu 20 decembrie. Numărul de locuri este limitat la 200 pentru fiecare din cele două curse. Doritorii trebuie să fi terminat, în ultimul an și jumătate, cel puțin o cursă de minimum 35 de kilometri lungime cu 1.500 de metri diferență pozitivă de nivel – la secțiunea 2X2 – și cel puțin o cursă de minimum 15 kilometri lungime și 1.000 de metri diferență pozitivă de nivel – la secțiunea X2.
Taxa de înscriere este de 150 de lei atât pentru 2X2 Race, cât și pentru X2 Race. În cazul accidentării unui concurent, acesta primește înapoi jumătate din valoarea taxei.
Contestațiile costă 300 de lei și suma e restituită în cazul când se confirm sesizarea.
SFATUL ORGANIZATORILOR: „Cel mai important lucru e să ajungă întreg acasă, pentru că noi vom mai organiza ediții în fiecare an. Sunt foarte mulți care-și forțează limitele mai mult decât trebuie. Adică e normal să vrei să-ți depășești limitele, dar e important și să știi când să te oprești. Să știi să spui: e prea mult, nu mai fac față, prefer să mă întorc la anul mai bine pregătit și complet refăcut”. (Mihai Șerban, organizator)
Site: http://www.2x2race.com/ro/regulament/ Facebook: https://www.facebook.com/2x2Race/
Traseul ultramaratonului 2X2 Race, singurul din România care se desfășoară integral la peste 2.000 de metri altitudine și în care concurenții ajung, pe parcursul a doar câteva ore, pe cele mai înalte vârfuri din țară, Moldoveanu și Negoiu.
Harta de nivel a cursei 2X2 arată ca o electrocardiogramă. Sunt diferențe de nivel impresionante.
Cursa X2 are doar 18 kilometri, dar are cel puțin două ascensiuni extrem de mari.
Maratonul Via-Maria-Theresia: ultra-campionul Tibi Ușeriu le întinde o mână începătorilor
Traseul ultramaratonului Via Maria Theresia este greu în prima sa parte, unde concurenții au parte de o ascensiune aparent interminabilă. FOTO: Via Maria Theresia
CÂND: 25 august 2018. UNDE: Munții Călimani. PROBE: ultramaraton (81 km.), maraton (36 km.), semimaraton (21,8 km.). Vor mai fi, în 2018, și concursuri de drumeție și triathlon.
TRASEUL ULTRAMARATONULUI (care va rămâne sigur neschimbat în 2018): Cantonul silvic Tihuța-Colibița – Poiana Prelucilor – Poiana Dălbidan – Tăul Zânelor – Șaua Bistricioru – Poiana Arsurii – Șaua Negoiu – La Troiță – Poiana Arsurii – Poiana Strunilor – Poiana Dălbidan – Poiana Prelucilor – Cantonul Silvic Tihuța-Colibița.
DESCRIERE: Sunteți începători cu puțină experiență în cursele de alergare montană? Veniți la evenimentul organizat în Munții Călimani de Tiberiu Ușeriu, campionul de ultramaraton! Via Maria Theresia are trasee solicitante, dar foarte frumoase. Sunt curse pregătite pentru toate puterile: semimaraton, maraton, ultramaraton. Concursul nu este, precum altele din această listă, foarte dificil, deci puteți începe liniștiți de aici drumul de alergător de trail la munte cu un semi sau un maraton. „Proba de maraton ar avea, ca grad de dificultate, în jurul notei 6. Începătorii sunt bine-veniți aici. În general, am observat, de altfel, că participanții de la semimaraton se bagă, în anul următor, la maraton. Și de la maraton, cam în doi ani, foarte mulți trec apoi la ultramaraton. De altfel, ca dificultate, nici ultramaratonul nu trece de nota 8. Cel mult. Diferența de nivel destul de mare e pe primii 50 de kilometri, apoi se coboară în restul de 30 de kilometri”, spune organizatorul Tiberiu Ușeriu.
Totuși, să nu vă imaginați că e vorba de o plimbare pe o pășune. Semimaratonul are gradul său de dificultate, pentru că traversează porțiuni stâncoase și o diferență de nivel cumulată de circa 1.500 de metri. Maratonul are o diferență de nivel totală de 1.950 de metri, iar ultramaratonul – de circa 4.700 de metri. Asociația Tășuleasa Social a amenajat traseul de concurs ca o potecă tematică, unde se promovează și informații istorice.
Atât maratonul, cât și semimaratonul au același model: prima parte este deosebit de grea. Diferă doar numărul de kilometri de „calvar”: la semimaraton, se urcă de la 1.000 de metri altitudine până la 2.000 (diferență de nivel de 1.000 de metri) în primii 5 kilometri de concurs; la maraton, ascensiunea de la cota 1.000 la cota 2.000 se face în primii 12 kilometri de cursă. Apoi, la fiecare din ele, urmează coborârea (cu mici porțiuni de urcuș) până la finiș. Ultramaratonul e altceva: sunt trei zone majore de ascensiune abruptă și alte câteva pe distanțe mai scurte.
Tiberiu Ușeriu spune că e posibil ca, în 2018, să survină unele ajustări, dar nu majore: „Maratonul se va schimba puțin, acum e de 36 de kilometri și vreau să-l fac de 42, o să îi mai fac o buclă. În rest, ultramaratonul nu se schimbă, pentru că e și acreditat la ITRA (Asociația Internațională a Alergătorilor de Trail)”.
ÎNSCRIERE: Perioada alocată înscrierilor la concursul din 2018 va fi luna iunie (1-30). Vor fi disponibile 150 de locuri pentru ultramaraton, 200 de locuri pentru maraton și 250 de locuri pentru semimaraton. O a patra probă (care nu este doar de alergare montană), cea de triatlon, are rezervate 100 de locuri. Tariful pentru competitori va fi același, în 2018, ca și la ediția din acest an:
– semimaraton și drumeție: 55 de lei în cont sau 12 euro dacă se plătește cu cardul;
– maraton: 80 de lei sau 18 euro;
– ultramaraton: 120 de lei sau 27 euro;
– triatlon: 100 de lei sau 22 euro.
SFATUL ORGANIZATORULUI PENTRU DEBUTANȚI: „Să se pregătească bine mental pentru prima parte a cursei”. (Tiberiu Ușeriu)
Site: https://via-maria-theresia.ro/ Facebook: https://www.facebook.com/MaratonulVmt/
Harta ultramaratonului Via Maria Theresia (81 km.). În colțul din dreapta-sus, harta diferențelor de nivel. Harta Maratonului Via Maria Theresia (36 km.) În dreapta-sus, harta diferențelor de nivel.
Ciucaș X3: prin sălbăticie, pe poteci nestrăbătute de om
CÂND: 8 septembrie 2018. UNDE: localitatea Cheia, masivul Ciucaș. PROBE: semimaraton (21 km.), maraton (38 km.), ultramarathon (105 km.), cursa copiilor.
TRASEUL ULTRAMARATONULUI (105 km.): Cheia – Culmea Buzăianu – Valea Stânii – Curmătura Văii Stânii – Cabana Ciucaș – Vârful Ciucaș – Pasul Bratocea – Vârgul Grohotiș – Vârful Ulița – Stâna Nebunu – Barajul Măneciu – Vârful Lui Crai – Sub Tabla Buții – Valea Stânii – La Răscruce – Cabana Silva – Cheia.
DESCRIERE: Ultramaratonul CiucașX3 are câteva particularități care îl fac foarte dificil, deși traseul în sine nu este foarte solicitant decât în ultima sa parte, explică Alexandra State, membră a echipei de organizare și salvator montan. „Din punctul de vedere al traseului e ușor, e alergabil. Nu are dificultăți tehnice decât pe ultimii 20 de kilometri, unde este o pantă foarte abruptă, cu diferență mare de nivel, căreia concurenții îi spun «Cireașa de pe tort». Dar, dacă ținem cont că se desfășoară individual și se aleargă pe trasee sălbatice, adică nu sunt trasee circulate toată ziua de turiști, este foarte dificil. Oamenii se grupează noaptea să meargă împreună. Aici avem și un punctaj ITRA (n.r. – International Trail Running Asociation), al cărui membru suntem și noi, ca ONG. Cine termină cursa noastră primește puncte cu care, dacă le acumulează, se poate înscrie să participe și la alte competiții dificile din străinătate. Dar traseul e alergabil. Ca dificultate, ultramaratonului nostru i-aș da 10 plus ca dificultate, ținând cont că oamenii aleargă singuri și e zonă sălbatică. Traseul îl marcăm noi, provizoriu, nu are marcaj permanent”, adaugă interlocutoarea.
Totuși, semimaratonul și maratonul sunt accesibile. Din acest motiv, evenimentul CiucașX3 este o cursă foarte dorită de mulți amatori de concursuri montane, cu traseu alergabil și pitoresc, bun pentru toate categoriile de alergători. Dacă, în 2017, la ultra au fost 200 de concurenți, în schimb la maraton au fost 500, iar la semi – aproape 1.000.
ÎNSCRIERE: La ediția 2018 a CiucașX3, limita maximă a numărului de concurenți, pentru toate probele, va fi de 2.000. Taxa de înscriere la maraton și semimaraton este de 70 de lei. La ultramaraton, suma va fi mai mare. Înscrierile încep în aprilie și se vor încheia pe 31 august. Dacă mai rămân locuri, există și posibilitatea să vă înscrieți chiar la fața locului, în zilele dinaintea concursului. „Al nostru e cel mai mare concurs de acest fel, pentru că e aproape de București și Brașov, e în mijlocul țării și se poate ajunge din multe zone fără să fie departe. Singurul impediment, în Cheia, îl reprezintă locurile de parcare. Dar am amenajat niște zone și am făcut shuttle către zona de start. Avem amenajată sală de sport, avem o zonă mare de start/finiș. Noi limităm la 2.000 numărul concurenților pentru că atât considerăm noi că are capacitatea Cheia să susțină. Are legătură și cu degradarea mediului”, afirmă reprezentanta gazdelor.
Pentru concurenții de la maraton și semimaraton nu există condiții speciale. Însă cei care vor să vină la ultramaraton trebuie să treacă un filtru care le rărește rândurile. „Nu toți cei care se înscriu la ultra și pot participa automat. Pentru că noi îi verificăm. Trebuie să aibă minimum trei maratoane terminate în anul respectiv. Adică, dacă vrei să concurezi la ultramaratonul CiucașX3 din septembrie 2018, trebuie ca din septembrie 2017 și până în august 2018 să ai minimum trei maratoane montane terminate. Noi îi verificăm. Pentru că avem un traseu în zonă sălbatică și trebuie să ne asigurăm că au suficientă experiență montană. Noi suntem și salvatori montani și, fiind zonă sălbatică, noi știm cam care este timpul nostru de reacție. Ă‚sta e primul lucru pe care-l punem în balanță. Un om trebuie să aibă un pic de experiență, ca să se poată descurca până ajunge cineva la el”, spune Alexandra.
SFATUL ORGANIZATORILOR PENTRU DEBUTANȚI: „Eu, de exemplu, aș face ultramaratonul CiucașX3 doar dacă aș avea pe cineva lângă mine, ca să fiu sigură că merg tot traseul.” (Alexandra State, membră în echipa de organizare și salvator montan)
Site: http://ciucasx3.com/ Facebook: https://www.facebook.com/ciucasX3/
Harta ultramaratonului CiucașX3 (105 km.). În colțul din dreapta jos – harta diferențelor de nivel ale cursei.
Harta maratonului CiucașX3 (38 km.). În colțul din dreapta jos – harta diferențelor de nivel ale cursei.
Maratonul Piatra Craiului: tatăl tuturor concursurilor montane
Ediția 2017 a Maratonului Piatra Craiului s-a terminat pe zăpadă. FOTO: Facebook Maratonul Piatra Craiului
CÂND: 6 octombrie 2018. UNDE: Piatra Craiului. PROBĂ‚: maraton (41 km).
TRASEU: Cu mici modificări, a rămas același încă de la prima ediție și presupune un tur al masivului Piatra Craiului cu startul și sosirea în centrul orașului Zărnești. Iată ruta: Zărnești Centru – Măgura – Casa Folea – Șaua Joaca – La Table – Stana Grind – Șaua Funduri – Valea Urzicii – Marele Grohotiș – Umerii Pietrei Craiului – Refugiul Spârlea – Plaiul Foii – Refugiul Diana – Colțul Chiliei – Zărnești Centru.
DESCRIERE: Deși nu este nici cel mai lung, nici cel mai greu din țară, Maratonul Piatra Craiului este considerat cel mai important concurs de alergare montană din România. Practic, concursurile de alergare montană s-au născut, aici, la Piatra Craiului, iar cel de la care a plecat această mișcare de-acum extinsă în zeci de concursuri în toate regiunile este Lucian Clinciu, din Zărnești.
Diferența de nivel, pozitivă și negativă, pe parcursul celor 41 de kilometri, este de 2.250 de metri. Particularitatea acestui maraton este că nu își poate schimba foarte mult data de participare, de la an la an, deoarece depinde de condițiile meteo: la începutul lunii octombrie vremea este stabilă. „La începutul lunii octombrie știm cum va fi vremea pe parcursul zilei de concurs. Nu avem surprize. În plus, din 12 ediții, doar două au fost cu zăpadă. Un alt motiv pentru care îl ținem în octombrie este că în acel moment nu sunt foarte mulți turiști”, spune Clinciu.
Totuși, organizatorul s-a confruntat și cu o situație neplăcută în 2013, când a fost nevoit să amâne o lună maratonul din cauza timpului, fapt care i-a afectat mai ales pe concurenții veniți din străinătate. „La ediția a 11-a, traseul a fost parcurs în sens invers. Acest lucru se va mai întâmpla peste alte zece ediții. Iar în acest an, având în vedere vremea capricioasă prognozată (ploaie, vânt, lapoviță și strat de zăpadă consistent, iar la peste 1.700 de metri ploaie), am ales să introducem un traseu alternativ (care nu implică dificultăți tehnice majore, iar cel mai înalt punct al traseului era în jur de 1.600 de metri). În viitor, acest traseu va fi pregătit pentru orice eventualitate”, declară Clinciu pentru ProSport.
Peisajele din Piatra Craiului asigură popularitatea și succesul competiției. Organizatorul recomandă „Șaua Funduri, unde ai o perspectivă foarte faină asupra zonei Făgărașului, ai o perspectivă de 360 de grade. Apoi, tot peretele vestic este foarte frumos. Și ar mai fi după urcarea destul de grea de pe Diana. Am modificat puțin traseul, să te scoată pe o muchie, dai brusc nas în nas cu priveliștea peretelui vestic. În rest, sunt zone de pădure, de pășuni… Diverse perspective. De fapt, maratonul a fost conceput ca un tur al Pietrei Craiului. Important, pentru noi, nu este să fie neapărat de 42 de kilometri, ci să arate cât mai multe locuri frumoase. În general, Circuitul Carpaților pe asta se bazează. Nu neapărat pe ideea de maraton, ci de a vedea locurile, frumusețile naturii. Să scoți în evidență lucrurile frumoase”.
ÎNSCRIERE: Participanții la ediția a XIII-a a Maratonului Piatra Craiului pot accesa site-ul, pentru înregistrare, începând cu 1 iulie 2018 și până pe 30 august 2018 sau în momentul în care se va atinge limita de 750 de participanți acceptați. Totuși, dacă ați ezitat sau ați întârziat prea mult, există și o listă de așteptare. Vă puteți înscrie acolo și aștepta ca unii din cei 750 deja acceptați să se retragă. Atenție! Lucian Clinciu avertizează că la concursul său criteriile de selecție chiar se aplică și este posibil ca, după ce v-ați înscris și ați trimis formularul completat, să fiți respinși, dacă nu îndepliniți criteriile. „De vreo 5 ani am introdus un sistem de selecție pe bază de experiență montană și de curse alergate. Deci, un alergător care dorește să-și înceapă cariera de alergător montan va putea să debuteze la Maratonul Piatra Craiului doar dacă are o suficientă experiență montană”, spune acesta.
Prețul final pentru participarea la concursul din 2018 n-a fost încă fixat, dar „în general, înscrierea la MPC a costat în jurul a 30 de euro, nu intenționăm să schimbăm acest lucru”, precizează Clinciu.
SFATUL ORGANIZATORULUI PENTRU DEBUTANȚI: „La Maratonul Piatra Craiului există doar proba de maraton, doar «hora Pietrei Craiului», deci de aici apare prima ștachetă care trebuie trecută, apoi Piatra Craiului este un munte dificil tehnic, iar traseul clasic, deși unul ușor pentru acest masiv, implică și secțiuni abrupte și expuse (creste, culoare, grohotișuri). O parte din zonele mai periculoase sunt echipate cu corzi, dar asta nu înseamnă că cel care participă nu își asumă niște riscuri. Pe scurt, îmi doresc ca moda asta a «bifelor» să nu se răspândească prea mult în alergarea montană. Vreau să particip «acolo» și «acolo» pentru că am auzit «aia» și «ailaltă», «am alergat de vreo câteva ori prin parc… și pe munte am fost, când era soare și bine»! Îmi doresc ca oamenii să se informeze corect, să se pregătească, să aibă un echipament minim necesar indiferent dacă afară este vreme frumoasă și îmi doresc, de asemenea, ca oamenii să iasă la munte. Experiența o acumulăm parcurgând kilometrii, indiferent de vreme, cu răbdare și respect pentru tot ceea ce ne înconjoară!” (Lucian Clinciu, organizatorul competiției)
Site: http://www.carpathianman.ro/event_page.aspx?crt=4&mnu=41 Facebook: https://www.facebook.com/carpathianman.romania
Harta traseului de la Maratonul Piatra Craiului – primul concurs de alergare montană din România și locul unde s-a născut acest sport în țara noastră
Harta diferențelor de nivel ale Maratonului Piatra Craiului.
INTERVIU | Toni Dumitru, alergător de trail montan: „Cea mai importantă e adaptarea mentală la noul tip de efort”. Cum scapi de câinii ciobanului, de ce să ai mereu în buzunar niște bani și când să–ți dai jos căștile din urechi
Toni Dumitru (în prim-plan) aleargă trail montan de câțiva ani și s-a confruntat deja cu toate problemele specifice: s-a rătăcit pe traseu, a fost atacat de câinii de la stâne, a fost nevoit să se caute în buzunare după ceva bani în timpul cursei, și-a descoperit căpușe pe picior etc. În imagine, Toni la un concurs de trail desfășurat în pădurea Băneasa
ProSport: Toni, când și de ce te-ai extins de la alergările pe șosea și către cele montane? Toni Dumitru: În 2015, prin primăvară, după 5 ani de asfalt, mă bătea gândul să fac pasul spre trail. Îmi tot apăreau în cale informații interesante despre alergarea în natură, citisem și câteva cărți care mi-au stârnit interesul, știam că nu-i bine pentru picioare să alerg doar pe asfalt, așa că am căutat o cursă mai ușoară, pentru începători, care să fie și aproape de orașul meu din Bărăgan. Mi-a atras atenția Maratonul Măcin, din comunca Greci (Tulcea) și am avut surpriza să descopăr că la ediția anterioară participase și un alergător din orașul meu, Claudiu Dinescu, pe care nu-l cunoșteam. Am aflat că este expert, aleargă numai trail și urcă constant pe podium la cursele montane, deși este „iepuraș de câmpie”. Între timp, el a devenit și mai avansat, iar eu tot începător la montane sunt, pentru că mă desprind mai greu de șosea. Mă consider un alergător mixt, preponderent de asfalt, dar pot spune în cunoștință de cauză că alergările în natură, mai ales cele montane, deși mai complicate, sunt fantastice și merită tot efortul.
Poate că principala problemă pe care și-ar face-o un pasionat de alergări tentat de cursele montane ar fi cum se poate antrena pentru așa ceva, el locuind (foarte probabil) în oraș. Cum depășești problema asta? E un mare avantaj să locuiești la munte, dar și dacă trăiești într-un oraș de câmpie poți să progresezi în alergarea montană și să ai rezultate importante. Contează ce dorești – dacă vrei să alergi curse montane doar ca să te bucuri de alergare și de munte, atunci zona în care locuiești nu reprezintă un handicap atât de important, sunt suficiente câteva exerciții specifice făcute constant. Dacă vrei rezultate, atunci ai nevoie de cât mai multe antrenamente și curse la munte. Eu sunt norocos, pentru că în Slobozia pădurea este foarte aproape, se poate alerga pe mai multe trasee, iar unul dintre malurile râului Ialomița are destule pante pe care se poate lucra, ceea ce eu nu fac atât cât ar trebui, recunosc. Pentru un începător dintr-un oraș de câmpie e de ajutor orice suprafață cu plan înclinat pe o lungime minimă de 50-100 de metri, pe care să lucreze măcar o dată pe săptămână. Trebuie să găsească o bucată de deal, o râpă, o pantă fără asfalt, pe care să exerseze în siguranță alergarea pe urcare și pe coborâre. Chiar dacă trebuie să se deplaseze cu mașina câțiva kilometri, merită tot efortul. În plus, se poate folosi de elementele de arhitectură urbană pe care le are la îndemână – scările din clădiri, treptele din tribuna unui stadion, scările de pe un pod, orice presupune o ascensiune poate fi folosit pentru adaptarea la efortul de urcare și pentru îmbunătățirea tehnicii de coborâre. O dată sau de două ori pe lună poate organiza „o evadare” la munte, unde să exerseze în voie. Și alergările pe plat sunt utile pentru costruirea rezistenței la volum, cu condiția să fie făcute cât mai mult pe pământ – în pădure, în parcuri sau pe un dig, de pildă.
Ce presupune, pentru un amator interesat de maratoane montane, antrenamentul specific? Ce trebuie să includă în plus în pregătire, față de alergările obișnuite? Pentru un începător, cea mai importantă e adaptarea mentală și fizică la tipul de efort pe care îl impun cursele montane. Trebuie să se obișnuiască cu urcușul, cu bucățile luate „pe brânci”, cu alternanța sâcâitoare dintre urcare și coborâre și cu cea dintre alergare și mers. În plus, la montane trebuie să fie mai atent cum calcă și pe unde pune piciorul, pentru că terenul e accidentat și riscurile sunt mai mari decât la maratoanele de asfalt, unde îți permiți să alergi cu capul în nori în timp ce îți asculți cu nesaț playlistul care se revarsă din căști și te trezești la finiș. Pe munte trebuie să rămâi concentrat, trebuie să stai cu ochii pe marcajele de pe traseu ca să nu te rătăcești, iar pe coborârile în viteză să vizualizezi instantaneu obstacolele, pentru că iei decizii în fracțiuni de secundă. De asta e important să alerge măcar o dată pe săptămână în pădure, ca să prindă aceste reflexe. Pregătirea pentru o cursă montană începe cu cel puțin două-trei luni înainte, iar pe o schemă simplă se pot face trei alergări pe săptămână, din care măcar una să includă repetiții în pantă, iar una să fie un long distance în pădure, la sfârșit de săptămână. La limită, te poți pregăti și fără să faci pante, dar vei suferi puțin în cursă – îmi amintesc că am făcut primul montan fără să exersez pe pante, așa că m-am chinuit puțin însă am ajuns la finiș fără probleme, ceea ce îmi propusesem. Esențial este să fii realist și să ai așteptări croite pe ceea ce poți face – vrei mai mult, muncești mai mult, e simplu.
Ce sfaturi i-ai da unui alergător interesat de cursele de trail? De unde să plece în pregătire și ce concursuri să caute, pentru început? Pentru un începător, obiectivul principal trebuie să fie finalizarea în siguranță a competiției. În orice alergare e vital să rămâi în picioare, dar la trail ai de înfruntat capcane la fiecare pas; o singură mișcare greșită și în cel mai fericit caz de trezești cu o entorsă, o spun după ce într-o simplă cursă de trail pe plat, în pădurea Băneasa, am reușit să mă împiedic și să cad de trei ori, din fericire fără urmări grave. De la siguranță pleacă toată pregătirea – începe prin alegerea unor pantofi potriviți de trail și stabilirea unui program de antrenament, continuând cu adaptarea la suprafața de alergare (teren denivelat, cu pământ, iarbă, pietriș, noroi, gheață acoperită cu zăpadă) și cu îmbunătățirea tehnicii de urcare și de coborâre. Lucrurile nu sunt foarte complicate dacă le faci cu plăcere. În plus, acum există o mulțime de resurse din care să extragi informațiile de care ai nevoie – sunt o sumedenie de grupuri de alergare pe Facebook și site-uri de profil, găsești tutoriale video pe YouTube, au apărut și la noi câteva cărți-cult despre acest fenomen (vei învăța multe secrete citind două volume magnifice, „Născuți pentru a alerga”, de Christopher McDougall, socotită „Biblia alergătorilor” și „Mănâncă și aleargă”, autobiografia ultramaratonistului Scott Jurek). Primele concursuri trebuie să fie cât mai abordabile pentru un începător – e bine să începi cu trasee mai ușoare, cât mai alergabile, mai puțin tehnice. Dacă îți place, e natural să evoluezi de la o cursă la alta, dar dacă începi cu un obiectiv dur, vei pune o presiune enormă pe tine, iar un eșec va fi foarte greu de digerat. Iar când începi de jos, te bucuri mai mult de progresele pe care le faci. Alege o competiție cât mai aproape de tine, în care să ajungi odihnit și de care să te bucuri până la capăt. Înscrie-te cu câteva luni înainte, ca să fii sigur că prinzi loc la start și ca să te poți pregăti suficient. Pentru asta găsești informații pe grupurile de trail de pe Facebook și poți comunica cu cei care au participat la astfel de competiții.
Ce crezi că ar trebui să știe un debutant în trail? Dificultăți și mici detalii cu care te-ai confruntat pe parcursul concursurilor și despre care organizatorii vorbesc mai puțin. Pentru un debutant, prima cursă e cea mai importantă, firește, dar el trebuie să se concentreze pe fiecare alergare, să fie perseverent și să aibă răbdare, să nu vrea totul acum. Un indiciu important este plăcerea de a alerga – dacă nu se bucură de fiecare kilometru și de fiecare zi de alergare, atunci ceva e greșit. De aici pleacă tot, apoi vin și detaliile: din experiența mea de alergare pot spune că un începător trebuie să aibă chiar și iarna o sticlă umplută măcar pe jumătate cu apă, să aibă în buzunar un baton energizant, un gel sau o tabletă de glucoză, să aibă echipament adecvat, să se asigure că pleacă cu telefonul încărcat, să nu se aventureze singur în locuri izolate pe vreme nefavorabilă, să renunțe la căști și la ochelarii de soare dacă intră în pădure pentru că trebuie să vadă și să audă perfect, să aibă o sumă modică de bani la el (sunt situații în care nu mai poate continua alergarea și trebuie să iasă la o șosea ori pentru a-și cumpăra ceva înainte sau după alergare) și să nu uite să facă zgomot când străbate zone frecventate de animale sălbatice (mistreți, urși), să se verifice după alergarea în pădure dacă are căpușe (eu am descoperit una înfiptă în picior). În afară de riscul de accidentare, unul dintre cele mai frecvente pericole îl reprezintă câinii de stână sau cei fără stăpân, sălbăticiți în zonele pustii. Dacă nu pot fi evitați și atacă agresiv, eu am o singură strategie extremă care întotdeauna a funcționat, fără a susține însă că e 100% sigură: îi înfrunt fără șovăire, alergând direct spre ei, urlând mai tare decât latră ei și îi țin la respect prefăcându-mă că iau o piatră de jos și chiar o iau dacă o găsesc. Instinctul îi face să dea înapoi și să se ferească. Când sunt mai mulți, lucrurile se complică, pentru că devin mai curajoși, esențial e să nu fugi de ei și să ai grijă să nu ajungă vreunul în spatele tău. În cei 6 ani de alergare, cred că m-au lătrat sute de câini, unii chiar foarte fioroși, dar niciunul nu a reușit să se apropie la mai puțin de un metru de mine. Dacă ești singur și nu te poate ajuta nimeni, faci orice ca să scapi teafăr dacă ești atacat de câini – imiți lătratul pe un ton gros și agresiv, cât mai gutural (asta îi descumpănește puțin), alergi spre ei, te aperi cu pietre sau bețe, folosești sticla cu apă și te prefaci că o arunci spre ei, în timp ce te îndepărtezi încet. Am alergat singur și spre haite pe care nu le puteam ocoli, iar acestea au părăsit teritoriul înainte să intrăm într-o confruntare. Câinii sunt foarte inteligenți și trebuie să le arăți că ești stăpân pe tine și că nu dai înapoi. Cu oamenii mi s-a întâmplat să am mai mult de suferit… N-ar strica să ai la tine și un spray de autoapărare. Revenind la sfaturile pentru concursul propriu-zis, în timpul curselor, un începător trebuie să-și dozeze efortul și să reziste tentației de a recupera pe zonele de plat timpul consumat pe urcare, să fie foarte atent la porțiunile de coborâre pentru că riscul de accidentare e mai mare, să stea cu ochii pe marcaje (la prima mea cursă, altfel foarte bine marcată, am reușit să mă rătăcesc de două ori pentru că l-am urmat pe cel din fața mea în direcția greșită) și să-și ia câteva geluri și apă ca să nu depindă doar de voluntari și de punctele de alimentare. Dacă nu exagerează și e atent la câteva lucruri elementare, pregătirea și plăcerea de a alerga îl vor duce cu siguranță la finiș.
Concurs: oglindă, oglinjoară, care este cea mai tare poveste din țară? Spune-ți pățania în ProSport și îți plătim taxa de înscriere la un concurs de alergare montană
Dacă sunteți pasionați de drumeții și alergări pe munte, ProSport și noua Mercedes-Benz Clasa X vă provoacă la un concurs care se va lăsa și cu premii.
Dacă aveți ce povesti de la o astfel de călătorie, atunci: 1. încărcați pe contul vostru de Facebook una sau mai multe poze de la evenimentul respectiv, 2. indexați postarea cu #Xtraaventura și 3. puneți linkul postării într-un comentariu pe forumul ProSport de la acest articol, 4. împreună cu textul în care vă relatați pățania.
Cele mai frumoase 5 întâmplări&poze vor fi răsplătite: premiul va fi taxa de înscriere la unul din cele 10 evenimente de alergare montană despre care v-am povestit în acest articol. Regulamentul concursului îl puteți citi aici.
Articolul de mai sus este realizat cu sprijinul Mercedes-Benz noua Clasa X: primul pick-up premium, care are ca atuuri robustețea convingătoare, particularități impresionante în regim offroad, un design exterior de pick-up inconfundabil și performanțe incontestabile. Tocmai de aceea Mercedes-Benz Clasa X este un susținător desăvârșit al stilului de viață activ și îi încurajează pe toți cei care îndrăznesc să facă lucrurile diferit, să se distreze, dar să se și bucure de beneficiile pe care sportul le aduce fiecăruia dintre noi și, mai ales, să decopere natura.
CITEȘTE AICI PRIMA PARTE A ARTICOLULUI: CELELALTE 5 EVENIMENTE MONTANE DIN ROMÂNIA DE CARE TREBUIE SĂ‚ ȘTII
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER