Sâmbătă, 30 aprilie 1994. La 9:30, Senna era pe pistă pentru antrenamentul neoficial. După 19 ture, scosese un timp de 1:22,03 minute, iar senzația celor doi piloți de la Williams era că mașina se comporta mai bine decât vineri. Imediat după antrenamente, la Imola a sosit și Rubens Barrichello, venit direct de la spitalul Maggiore din Bologna unde petrecuse noaptea sub supraveghere medicală. Avea dinții din față ciobiți, buza și nasul sparte și mâna dreaptă bandajată. Brazilianul de 22 de ani pleca în Anglia și urma să vadă cursa de la Imola la televizor.
La ora 13:00, a început a doua sesiune de calificări și, după doar 19 minute, avea să se petreacă al doilea accident din acel weekend, de data aceasta unul extrem de grav. Austriacul Roland Ratzenberger, aflat la a doua cursă în Formula 1 pentru micuța echipă Simtek, a pierdut controlul mașinii și s-a izbit cu 315 kilometri la oră de un zid de beton, în curba Villeneuve. Zgomotul infernal generat de impact s-a transformat într-o liniște apăsătoare. Camerele TV au surprins momentul în care capul lui Ratzenberger s-a legănat lipsit de viață și s-a oprit rezemat nefiresc de partea stângă a cockpitului. Șeful Formula 1, Bernie Ecclestone, discuta la boxele echipei Lotus cu proprietarul Peter Collins în momentul accidentului. „Arată rău”, i-a spus el lui Collins și a ieșit grăbit.
Trupul lui Roland Ratzenberger este transportat la spitalul Maggiore din Bologna / Foto: Getty
Îmbrăcat în combinezon, cu șapca pe cap, Senna a urmărit reluările impactului la boxele Williams. Imaginile video păstrate de atunci arată clar îngrijorarea de pe fața sa. Brazilianul s-a suit imediat într-o mașină de circuit și i-a spus șoferului să-l ducă la locul accidentului. Hill era pe pistă și a fugit imediat spre curba Villeneuve: „Când am văzut cum arată mașină, am simțit că sărmanul Roland nu avea să scape așa de ușor precum Rubens”. Doctorul din Formula 1, neurochirurgul scoțian Sid Watkins, unul dintre apropiații lui Senna din circuit, a ajuns la Ratzenberger după doar 25 de secunde, însă austriacul era în moarte clinică, cu răni cumplite în zona craniană. După o scurtă examinare a pupilelor pilotului, Watkins le-a ordonat asistenților săi să înceapă manevrele de resuscitare. Inima victimei a reînceput să bată, astfel că după 7 minute o ambulanță l-a transportat pe Ratzenberger la elicopterul care avea să-l ducă la același spital Maggiore din Bologna.
Senna a ajuns la locul accidentului după plecarea ambulanței. După ce a inspectat carcasa zdrobită a mașinii, a gonit spre centrul medical unde, din nou, a intrat după ce a sărit gardul prin spate. Când Sid Watkins i-a spus că austriacul este în moarte clinică, cerul s-a prăbușit peste triplul campion mondial. „N-a mai rezistat și a început să plângă pe umărul meu”, și-a amintit Watkins care a rememorat apoi un dialog aproape profetic: „Ayrton, de ce nu te retragi din cursă mâine? N-ar trebui să pilotezi. De fapt, de ce nu renunți de tot? Ești triplu campion mondial, cel mai rapid pilot din lume, de ce nu renunți și mergem împreună la pescuit!? Obișnuiam să pescuim împreună, dar, de fiecare dată când Ayrton venea în Scoția pentru asta, apa era tulbure pentru pescuit”. Răspunsul lui Senna a fost ferm: „Sid, sunt anumite lucruri pe care nu le putem controla. Nu pot renunța. Trebuie să merg mai departe”. Au fost ultimele cuvinte schimbate de cei doi. Senna s-a întors distrus la boxele Williams și i-a anunțat pe mecanici că Ratzenberger este mort. Frank Williams i-a cerut să iasă pe pistă pentru calificări, însă Senna a refuzat. S-a schimbat în jeanși și cămașă și a discutat cu fostul campion mondial Niki Lauda despre necesitatea creării unui front comun al piloților pe probleme de siguranță.
Ayrton Senna privește monitoarele pe care curg imaginile cu accidentul fatal al lui Roland Ratzenberger / Foto: Getty
La 14:15, 57 de minute după accident, moartea lui Ratzenberger a fost anunțată pe circuit. Era primul deces în Formula 1 după 12 ani. Andrew Longmore, un jurnalist de la The Times, a scris ulterior că Senna a izbucnit din nou în lacrimi în rulota Williams și fost ridicat de pe podea de Damon Hill. Starea brazilianului era deplorabilă, iar Frank Williams le-a telefonat prietenilor lui Senna rugându-i să aranjeze o întâlnire pe seară.
La ora 15:00, comisarii l-au convocat pe pilotul de la Williams pentru a da socoteală pentru rechiziționarea mașinii de circuit. În mod normal, Senna trebuia amendat pentru că a luat un automobil care era, poate, necesar în altă parte. Dezgustat, campionul mondial a avut un dialog aprins cu oficialul FIA, John Corsmit, apoi a părăsit circuitul la 17:30. Cei care l-au văzut după cearta cu Corsmit au povestit că Senna avea o „aură de izolare absolută și de inabordabilitate”. Mark Fogarty de la Carweek le-a spus colegilor săi de breaslă în acea seară că simte la Senna o atitudine premonitorie: „Am avut impresia că are un presentiment. Arăta groaznic”.
Întors la San Pietro, Senna i-a telefonat de două ori iubitei sale, ajunsă la Quinta do Lago. Apelurile au fost înainte și după cină. În timpul primului, Senna a izbucnit în lacrimi: „Situația e ca naiba. Ca naiba”. Adriane Galisteu a crezut că Ayrton este afectat în continuare de accidentul lui Barrichello, dar Senna i-a povestit despre moartea lui Ratzenberger. „Am o senzație foarte rea în privința cursei ăsteia. Nu mă simt în stare să concurez mâine”. După telefon, Senna a refuzat masajul lui Leberer, fizioterapeutul austriac care tocmai împlinea 44 de ani și care, la începutul anului, îi făcuse brazilianului cunoștință cu compatriotul său Ratzenberger.
La cină, nimeni nu a avut chef să-l sărbătorească pe Leberer. Senna a discutat cu acesta numai despre pilotul decedat. Ayrton și Roland aveau aceeași vârstă, 34 de ani. Primul era născut în martie, al doilea în iulie 1960. La întoarcerea în hotel, brazilianul a fost oprit de invitații la o nuntă organizată în restaurantul de la hotelul Castello care l-au rugat să se fotografieze cu mirii. Senna refuzase inițial. A acceptat până la urmă cu mare greutate. Imaginile aflate în arhiva personală a familiei Tinarelli îl arată pe brazilian zâmbind cu o mină afectată, între mire și mireasă. Îngândurat, la ora 22:00, a urcat în camera lui Frank Williams care avea să rememoreze: „Am vorbit 40 de minute despre acel weekend, despre Formula 1, despre cursa de a doua zi, despre avioane. Era mult mai relaxat. Cina cu prietenii lui brazilieni îl ajutase”.
Întors în camera 200, Ayrton i-a telefonat din nou Adrianei și a anunțat-o că s-a hotărât să piloteze a doua zi. Urma să poarte în mânecă un steag al Austriei pe care intenționa să-l fluture în memoria lui Ratzenberger în cazul în care câștiga a 42-a cursă din carieră. Ușor, ușor, discuția s-a îndepărtat de Formula 1. „Vreau să vorbim până răsare soarele. Vreau să te conving că sunt cel mai bun bărbat din viața ta”, i-a spus el Adrianei. Starea lui de spirit se îmbunătățise. În timpul discuției, Juraci, portugheza angajată la Quinta do Lago, a luat receptorul și l-a anunțat pe Ayrton că a doua zi urma să-i gătească mâncarea lui favorită, pui la grătar cu legume la abur. Duminică seara, Senna urma să aterizeze la Faro la 8:30 și dorea ca Adriane să vină la aeroport cu Juraci. „De-abia aștept să te văd”, a spus Ayrton înainte să închidă. Fără ca vreunul dintre ei să știe, era pentru ultima dată când vorbeau.
Premonițiile din ultima zi
Duminică, 1 mai 1994. Trezit de O‘Mahoney la ora 7:30, Senna și-a făcut bagajul pe care angajatul său urma să-l ducă la aeroport. Soarele strălucea și se anunța o zi minunată. Ajuns la circuit cu un elicopter, brazilianul a fost din nou cel mai rapid la încălzirea de dimineață, timp în care a ținut să-i transmită un mesaj surprinzător rivalului său Alain Prost, retras din Formula 1 și devenit comentator la televiziunea franceză TF1. „Aș vrea să-i transmit Bun venit vechiului meu prieten, Alain Prost. Spuneți-i că-i simțim lipsa foarte tare”, a transmis Ayrton, din cockpit, în timpul turului făcut pentru TF1. În studio, francezul a zâmbit, mirat: „De obicei, nici măcar nu mă saluta dacă ne întâlneam”. Dușmănia dintre cei doi se stingea acum, când Prost nu mai reprezenta un rival pentru Senna.
Cu o mină tristă, Senna își aranjează oglinda, Mai erau câteva zeci de minute până la ultima cursă din viața sa
La terminarea turului, Senna a coborât din mașină, i-a transmis mecanicului David Brown să nu mai umble la setările monopostului, apoi le-a scris părinților lui Roland Ratzenberger o scrisoare pe care a trimis-o prin fax. A luat micul dejun cu „vechiul prieten” Alain, cu care a discutat timp de 30 de minute despre siguranța piloților din Formula 1 , iar la ora 11.00 s-a prezentat cu fostul său coechipier de la McLaren, austriacul Gerhard Berger, la ședința piloților de dinainte de cursă. Bernie Ecclestone a propus un minut de reculegere în memoria celui decedat cu o zi în urmă, iar piloții s-au ridicat în picioare în tăcere. Senna a rămas pe scaun în spatele sălii, suspinând.
Ayrton Senna și Gerhard Berger au fost colegi la McLaren între 1990 și 1992, devenind în scurt timp buni prieteni. Cei doi erau renumiți în lumea Formulei 1 pentru farsele puse la cale. Cu ocazia Marelui Premiu al Australiei, Berger a luat cheile camerei lui Senna în timp ce acesta mânca la restaurant și i-a umplut patul de șopârle vii. Clienții hotelului au fost ulterior treziți de urletele brazilianului. După ce angajații au strâns reptilele, Berger l-a întrebat, în treacăt, pe colegul său: „Dar șarpele l-ai găsit?”. Evident, în cameră nu era niciun șarpe, însă Senna și-a petrecut noaptea în alt apartament. Răzbunarea sa a fost o bucată de brânză puternic mirositoare plasată în sistemul de aerisire din camera lui Berger.
După o discuție pe tema vitezei cu care trebuie să meargă mașina aflată în fruntea coloanei la tura de încălzire, piloții s-au răspândit la boxele echipelor lor. Se înțeleseseră să se întîlnească peste o săptămână la Monaco, înainte de cursă, pentru a analiza situația siguranței în Formula 1. Senna și Hill au mers apoi la paddock-uri pentru o întîlnire de o jumătate de oră cu sponsorii și invitații echipei Williams, un exercițiu de PR în ziua cursei.
La prânz, Senna a mâncat puțin apoi s-a închis în rulota sa. Sora sa, Viviane, a povestit la câțiva ani distanță că fratele ei a deschis Biblia pe care o avea mereu cu el și a citit un pasaj în care scria: „Dumnezeu îi va da lui cel mai de preț dintre daruri. Pe Dumnezeu Însuși”. Cu o jumătate de oră înainte de startul cursei, Senna a venit la garajul Williams. Amica sa, Betise Assumpcao, rememorează: „Avea un mod anume, determinat, de a-și pune cagula și casca pe cap. Dădea mereu impresia că este concentrat. În acea zi, puteai să-ți dai seama că nu voia să concureze din felul în care și-a pus casca. Nu se gândea că va muri, chiar credea că va câștiga cursa, însă voia să termine totul mai repede și să plece acasă. Nu era acolo, era cu mintea în altă parte”. Înaintea de a se urca în monopost, Senna s-a așezat, tăcut,cu o privire melancolică, pe aripa din spate.
Rutina brazilianului pe grila de start consta în a rămâne cu casca pe cap, timp ce 15 minute, concentrat la ce urmează. Senna își imagina mereu toate scenariile posibile pentru primul viraj, pregătindu-se mental pentru cursă. De data aceasta, și-a dat jos casca și cagula. În timp ce directorul tehnic de la Williams, Patrick Head, îi spunea ceva, Senna privea pierdut, cu un zâmbet abia perceptibil pe buze. În momentul în care announcer-ul cursei l-a prezentat pe prietenul său Gerhard Berger, publicul a izbucnit în urale pentru pilotul de la Ferrari, echipa de casă la Imola. Brazilianul s-a întors spre cel căruia, cu doi ani în urmă, îi lipise cardurile de credit cu superglue și a zîmbit. „Era surâsul unui prieten mulțumit de reacția oamenilor, de dragostea pe care mi-o arătau. E ultimul lucru pe care mi-l amintesc despre el în viață”, a povestit Berger.
În Portugalia, la Quinta do Lago, Adriane Galisteu și Juraci se instalau în fața televizorului pentru a urmări cursa. Îți pregătiseră de mâncare și așteptau nerăbdătoare prima victorie din 1994 a lui Ayrton. În cabina comentatorilor BBC, Murray Walker, făcea preambulul cursei: „Ayrton Senna în pole position, Michael Schumacher alături de el pe grila de start…”. În România, sute de mii de pasionați de Formula 1 se pregăteau de o după-amiază de Paște cu o cursă care anunța un nou duel Senna-Schumacher.
Imagine din 30 aprilie 2014. Un avion al companiei Cia Aerea Azul, botezat Senna și decorat cu modelul căștii purtate de brazilian.
La 14:00, monoposturile au pornit în turul de încălzire, apoi s-au rearanjat pe grilă, trecând prin dreptul mașinii în care se afla doctorul Sid Watkins. Semafoarele de start s-au aprins cu lumina roșie, apoi peste 4 secunde a apărut culoarea verde. Bolizii au țâșnit de pe grilă, însă aproape instantaneu Lotus-ul lui Pedro Lamy a spulberat spatele mașinii Benetton, condusă de JJ Lehto. Steagurile galbene fluturate au anunțat intrarea safety-car-ului, în timp ce stewarzii curățau pistau de numeroasele resturi generate de al treilea accident petrecut în acel weekend. La 14:15, după câteva tururi petrecute în spatele mașinii de siguranță, drumul piloților a fost eliberat, iar Senna și Schumacher s-au distanțat imediat de urmăritori. Cu rezervorul plin și cu cauciucurile încă reci, Senna a scos un prim timp de 1:24,887 minute, timp care avea să fie bătut până la finalul zilei doar de Hill și de Schumacher. Ritmul drăcesc al startului l-a îngrijorat pe doctorul Watkins: „O să fie un accident f**** dintr-un moment într-altul”, i-a spus el asistentului său, Mario Casoni.
La 14:17, Senna s-a apropiat de curba Tamburello pentru a doua oară de la restart. La mijlocul virajului abordat în mod normal cu pedala la podea, la o viteză de 305 kilometri pe oră, mașina albastră cu numărul 2 a alunecat spre dreapta, a părăsit asfaltul și, în ciuda frânării, s-a înfipt în parapetul de beton. „Cumva am simțit că e vorba despre Ayrton”, spune Sid Watkins că a gândit la apariția steagurilor roșii.
La televizor, 200 de milioane de oameni l-au văzut pe Schumacher ieșind primul din viraj, iar în spatele său un nor de praf și de resturi din mașina lui Senna. „Sunt acum cu Michael Schumacher și Senna, o, Doamne, tocmai l-am văzut ieșind de pe pistă. Ce s-a întâmplat acolo, habar nu am”, a spus Murray Walker la microfon. Comentatorul BBC se gândea că Senna e la al treilea abandon din tot atâtea curse, însă nu a realizat imediat gravitatea accidentului. În cabina comentatorilor brazilieni de la GloboTV, Galvao Bueno, amicul campionului mondial din 1988, 1990 și 1991, și-a dat seama că e un potențial impact fatal. „Ayrton a lovit zidul rău. E serios, foarte serios”, le-a spus el telespectatorilor brazilieni. BBC difuza reluări ale impactului pentru a evita să prezinte ce se întîmpla pe pistă, dar o imagine a scăpat cenzurii regizorului de transmisie. În timp ce comisarii de traseu se îndreptau spre mașina distrusă, o cameră din elicopter a surprins o mișcare abia perceptibilă, în față, a capului lui Senna. Privitorii neavizați au interpretat-o ca pe un semn bun, însă în Argentina un telespectator a înțeles imediat gravitatea situației. În vârstă de 82 de ani, Juan Manuel Fangio, de 5 ori campion mondial în anii ’50, a închis televizorul imediat. Tocmai asistase la un spasm, semnul unei leziuni craniene majore: „Am știut în acel moment că e mort”.
Monopostul Williams după ce Ayrton Senna a fost scos și transportat la spital. Cearșafurile pătate de sânge
În Portugalia, primul gând care i-a trecut prin cap Adrianei Galisteu a fost: „Offf, ce bine! Se întoarce mai repede acasă”. Aștepta ca iubitul ei să-și scoată mănușile din mâini, să scoată volanul și să iasă din cockpit. Pe aeroportul din Bologna, O‘Mahoney s-a așezat repede pe un scaun când a sesizat că Senna nu iese din mașină. În garajul lui Williams, Josef Leberer striga: „Haide, ieși, ieși odată, băiete, din mașină!”. Un sentiment apăsător l-a cuprins când a realizat că lucrurile nu sunt în regulă.
Cursa a fost oprită temporar, iar piloții au staționat într-o zonă departe de boxele echipelor. Niciunul nu a fost informat despre gravitatea accidentului. Circul Formulei 1 trebuia să se reia, iar anunțul că Senna era într-o stare critică, venit la doar o zi după moartea lui Ratzenberger, i-ar fi făcut pe piloți să renunțe la cursă. „Ni s-a spus că probabil are piciorul rupt. Acesta este motivul pentru care am acceptat să reluăm cursa”, a povestit Eric Bernard de la Ligier. La boxe, fratele lui Senna, Leonardo, a fost pe punctul de a sări la gâtul lui Bernie Ecclestone când acesta, mușcând dintr-un măr, l-a anunțat că Ayrton e mort, dar că vrea să facă anunțul abia după terminarea cursei.
Starea prietenei lui Ayrton s-a schimbat treptat, cu cât pilotul rămânea mai mult în mașină. „Ce fac comisarii? Să se ducă la el, poate are un picior rupt sau un braț. Ieși afară! Ieși!”. „După câteva minute, am început să plâng”, și-a amintit Galisteu.
Sosit la locul accidentului, doctorul Watkins și-a dat seama imediat de gravitatea situației din starea căștii lui Senna și din pierderea masivă de sânge. Brațul suspensiei de la roata dreapta față a tâșnit în sus în urma impactului și i-a penetrat casca. Fruntea îi era zdrobită, iar sângele și materia cerebrală îi curgeau pe nări. „M-am uitat la pupilele lui. Era clar că are o hemoragie craniană masivă. Nu avea cum să supraviețuiască”. Medicii l-au scos pe Senna din mașină și au acoperit zona cu cearșafuri. „În acel moment, Ayrton a oftat și, deși nu sunt o persoană credincioasă, am simțit că sufletul său tocmai plecase„, a povestit Watkins.
La Quinta do Lago, vecinii care văzuseră accidentul la televizor au început să sosească pentru a-și oferi ajutorul. Unii dintre ei observaseră pe micul ecran petele de sânge de lângă monopostul distrus. O vecină i le-a arătat Adrianei, însă un alt vecin a oferit repede o acoperire: „Este o nouă spumă pentru extinctoare”. Senna pierduse 4,5 litri de sânge ca urmare a ruperii unei artere. Câinele pilotului a început să urle inexplicabil. Părinții lui Ayrton sunau în Portugalia pentru a afla vești, dar nu au primit niciuna.
La 14:35, elicopterul a decolat spre spitalul Maggiore din Bologna, însă Sid Watkins a decis să nu urce. Știa că nu mai e nimic de făcut. Pe drum, inima lui Senna s-a oprit, dar a fost repornită. Ajunși și ei la spital, prietenii lui Senna i-au sunat pe Adriane și pe părinții lui Ayrton pentru a fi pregătiți să vină la Bologna. „Situația e gravă”.
La 14:55, cursa a fost reluată și avea să fie câștigată de Schumacher, succesorul natural al lui Senna. În Brazilia era dimineață, însă jumătate din populație știa deja de accident. O țară aflată într-o situație economică dezastruoasă aștepta cu sufletul la gură vești despre soarta celui care, de multe ori, transforma duminicile în sărbătoare. La Bologna, testele făcute de doctori arătau că Senna nu avea nicio șansă de supraviețuire. Avea multiple fracturi la baza craniului, provocate de forța impactului. Sosit și el la spital, Gerhard Berger a intrat în salonul în care prietenul său era ținut în viață artificial. S-a așezat pe un scaun și a început să-i vorbească în șoaptă. La plecare, l-a sărutat pe frunte.
Unul câte unul, prietenii și fratele lui Ayrton, Leonardo, au intrat în salon. După terminarea cursei, doctorul Watkins a venit și el la Bologna, de unde a telefonat familiei în Brazilia cu sugestia de a nu veni în Italia. „Au acceptat cu demnitate vestea tragică și au ales să asculte sugestia mea”. În Portugalia, Adriane a plecat spre aeroportul din Faro împreună cu soția lui Antonio Braga, unul dintre prietenii aflați la Bologna. Un charter le aștepta pentru un zbor spre Italia.
La ora 18:00, doctorii au ales o cale de compromis și au anunțat că Senna este în moarte clinică. Medicii nu puteau da speranțe false, dar nici nu puteau anunța că pilotul e mort. Prin lege, aparatele nu puteau fi deconectate. Înștiințată, mama lui Ayrton, Neyde, a sunat la Bologna și i-a cerut lui Leonardo să aranjeze ca un preot să meargă în salon. La 18:15, preotul a sosit. La 18:37, inima lui Senna s-a oprit din nou și doctorul Maria Theresa Fiandri a decis să nu mai încerce să o pornească. Păstrarea în viață a unui om în mod artificial, deși activitatea lui cerebrală încetase, este o practică îndoielnică. Peste 3 minute, la 16:40, pe 1 mai 1994, Ayrton Senna a fost pronunțat mort.
Casca lui Ayrton Senna și articolul despre moștenirea pilotului brazilian, apărut în săptămânalul ProSport distribuit cu Ziarul Financiar
Pe aeroportul din Faro, Adriane și Luiza Braga așteptau îmbarcate decolarea avionului. Pilotul a cerut permisiunea din partea turnului, însă a primit un mesaj în urma căruia a scos aeronava de pe pistă. Mesajul era că Senna a decedat, însă pilotul nu voia să fie el cel care le dă vestea celor două pasagere. „Nu am primit autorizație din partea turnului. Aveți un apel”, le-a anunțat el. Luiza Braga a mers în turnul de control. „Tremuram din cap până în picioare. Am așteptat-o în tăcere”, a povestit Adriane peste câțiva ani. Luiza Braga s-a întors palidă la față. „Nu-mi spune că a murit”, a anticipat prietena sa. „Adriane, a murit!”.
La Imola, piloții începeau să afle vestea. Membrii echipelor McLaren și Williams s-au strâns împreună. Luminile centrului media străluceau în timp ce 200 de ziariști scriau 200 de necrologuri. Gerhard Berger a plecat de la spital spre aeroportul din Bologna pentru a decola spre casă, spre Austria. Urma să participe la înmormântarea lui Ratzenberger pentru ca apoi să zboare spre Sao Paulo pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Ayrton Senna. „În lumina asfințitului, am văzut silueta avionului lui Ayrton așteptând, uitat, un proprietar care nu avea să se mai întoarcă. Am izbucnit în hohote de plâns, copleșit de acea viziune„.
La Quinta do Lago, în așteptarea zborului spre Brazilia, de unde tocmai venise cu doar 24 de ore în urmă, Adriane Galisteu își închidea bagajele abia deschise. A strecurat în genți un tricou și un șort de-ale lui Ayrton cu care alergase în acea dimineață. În timp ce arunca o ultimă privire prin vila cu cele 4 dormitoare somptuoase, s-a oprit lângă casetofon. A apăsat butonul Eject și a ieșit un album Phil Collins. L-a pus în buzunar. „Am vrut să știu ce muzică a ascultat ultima dată în viața lui. Era un lucru pe care aveam dreptul să-l împart cu el. După aceea, m-am plimbat prin casă plângând”.
La spitalul Maggiore, în timp ce deschideau combinezonul lui Ayrton Senna, asistentele medicale au descoperit în mânecă un obiect ascuns. Când l-au desfăcut, și-au dat seama că era un steag al Austriei.
EPILOG
Pe 5 mai 1994, o aeronavă a companiei Varig purtând corpul neînsuflețit al lui Ayrton Senna ateriza la Sao Paulo, escortată de avioane de vînătoare. Peste 3 milioane de oameni, cel mai mare număr de participanți înregistrat vreodată la o înmormântare, au ieșit pe străzi pentru a-l conduce pe eroul lor pe ultimul drum. Michael Schumacher nu a venit în Brazilia din „motive de securitate„, în timp ce marele rival al lui Senna, Alain Prost, s-a numărat printre cei care au purtat sicriul pe umeri. Ayrton Senna este înmormânatat în cimitirul Morumbi sub o piatră funerară pe care scrie: „Nimic nu mă poate ține departe de dragostea lui Dumnezeu”.
Cauzele exacte ale accidentului lui Ayrton Senna nu au fost elucidate nici după 22 de ani. Mecanicii de la Williams au extras cutiile negre ale mașinii imediat după accident. Procuratura italiană a deschis o anchetă care a concluzionat că bara de direcție a mașinii s-a rupt ca urmare a unei suduri proaste. Nimeni a putut determina însă dacă bara s-a rupt înainte sau după impact. Patrick Head, directorul tehnic de la Williams, a fost găsit vinovat în 2007, însă conform legislației italiene fapta se prescrisese.
Astăzi, circuitul de la Imola este deschis publicului. În spatele zidului din curba Tamburello care acum fix 22 de ani a curmat viața lui Ayrton Senna, pilotul brazilian se odihnește pe un soclu de bronz (foto de la inaugurarea statuii, în 1997, în prezența lui Frank Williams).
SURSE:
The Life of Senna de Tom Rubython
Memories of Senna de Christopher Hilton
The Death of Ayrton Senna de Richard Williams
VEZI UN TRIBUT VIDEO MINUNAT ADUS LUI AYRTON SENNA DE UN FAN FINLANDEZ
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER