La „ProSport Midnight Run” a participat și un licean cu un defect locomotor! Citiți-i mai jos povestea și veți vedea ce înseamnă voință, ambiție și plăcerea de a face sport
Sabin se pierde undeva în mulțime, printre ceilalți concurenți, așteptând emoționat startul. „Pot să fac asta, de ce nu? Am mai alergat. Sigur voi reuși!”, își spune în gând și se concentrează pentru cursă. Pleacă alături de ceilalți și abia după câteva sute de metri rămâne puțin în urmă, iar apoi distanța față de pluton se mărește considerabil. Pe pod, rămâne singur, dar asta nu este o mare problemă. Continuă să alerge. Îl privesc uluit, scot repede telefonul să îi fac o poză, el îmi zâmbește și merge mai departe. „Bravo, omule! Hai, curaj!”, îi strigă cineva de pe margine. Îl mai urmăresc cu privirea câteva secunde, iar apoi, după vreo 50 de minute, îl regăsesc la finiș în fața lui Lucian Lipovan, care îi ia un interviu în direct pentru Sport.ro.
Aleargă și joacă ping-pong!
Sabin Băbuș (17 ani) a fost operat la numai trei luni de un mielomeningocel (ultima vertebră a coloanei nu era închisă) și a rămas cu o parapareză, un defect locomotor din cauza căruia se deplasează greu. Dar îi place sportul la nebunie. Urmărește meciurile de fotbal la televizor, aleargă de trei ori pe săptămână „prin cartier, pe stradă, pe Șoseaua Chitilei, doi-trei kilometri dimineața”, merge la sală în celelalte trei zile ale săptămânii, joacă ping-pong și chiar fotbal, într-o vreme în care mulți adolescenți de vârsta lui rămân ore în șir în fața calculatorului, pe jocuri și pe facebook! „Mi-ar plăcea să fac și ceva sport organizat, dar nu știu cui să mă adresez, așa că alerg singur”, ne spune Sabin.
„Mă puteți ajuta cu o carte?”
Îl întreb cu ce putem să îl ajutăm și mă gândesc la vreo operație complicată de care ar avea nevoie pentru a-și îmbunătăți deplasarea. Rămân uluit când îmi spune ce și-ar dori: „Vă rog mult, dacă se poate, vreau să citesc Mein Kampf a lui Hitler. E foarte scumpă să o cumpăr, iar la bibliotecă nu am găsit-o. Mă puteți ajuta să o găsesc? Doar să o împrumut și să o citesc și v-o dau înapoi”. Mai sunt și tineri care citesc cărți în ziua de azi? Iată că Sabin e unul dintre ei: „Îmi notez pe o agendă fiecare carte pe care am citit-o”. „Și la câte ai ajuns?”, îl întreb. „450″!!!!! Ultima carte citită? „Sâmbătă am terminat Tată bogat, tată sărac, de Robert Kiosaki. Mi-a plăcut foarte mult”.
Discut cu Sabin de un sfert de oră și fiecare propoziție a lui mă uimește. Este elev la Liceul Teoretic bilingv „Ita Wegman”, vorbește fluent germana, cu excepția termenilor de specialitate, vrea să facă Facultatea în Germania, Științe Politice sau Istorie. Dar, ca orice tânăr care se respectă, iubește fotbalul. Ține cu Steaua, îi apreciază pe Tănase, Chiricheș și Latovlevici, crede că Messi e cel mai bun fotbalist din lume, nu îi place de Cristiano Ronaldo, ci de „adevăratul” Ronaldo, brazilianul.
„Ți-a fost greu în viață, Sabin, cu acest handicap pe care îl ai?” „Nu, nu mi-a fost greu. M-am adaptat. Am problema asta din naștere, m-am obișnuit. Am făcut față cu bine în toate mediile în care am fost”. Dar colegii de liceu? „Mă înțeleg foarte bine cu ei, ieșim în oraș. Nu știu ce să zic, ori mă integrez eu foarte bine oriunde merg, ori am avut norocul să am în jurul meu niște oameni deosebiți”.
„M-am simțit foarte bine, organiÂzarea a fost ireproÂșabilă. Vă mulțuÂmesc!”, Sabin Băbuș, participant
51 de minute și 19 secunde este timpul pe care l-a scos Sabin pe cei 5,6 km ai cursei!
„Dacă eu am putut, și ei pot!”
Îl rog pe Sabin să le transmită ceva persoanelor cu dizabilități din România, iar maturitatea și seninătatea cu care vorbește mă lasă din nou mască. „Le spun așa: dacă eu am putut, și ei pot! Orice persoană care își dorește ceva poate face orice. Important este să vrei. Cel mai greu este să treci peste acel prag psihologic în care te gândești să faci ceva. Apoi, e ușor”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER