Gigi Becali a fost nervos marți, la prânz. I-au tremurat mâinile, a încurcat foile și i-au căzut ochelarii pe jos în conferința de presă organizată la palatul din Aleea Alexandru. O stare de iritare foarte rar întâlnită chiar și la el, colericul de serviciu.
Discursul început cu „jur în fața lui Dumnezeu și în fața neamului meu cel românesc că tot ceea ce spun în această conferință este purul adevărat, fără niciun fel de minciuni” și încheiat cu „mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să birui această conferință!” a pierdut, totuși, informații-cheie. Expozeul prin care Becali a încercat să convingă publicul că a preluat corect Steaua, în 2003, a evitat părți consistente și decisive de adevăr.
Să le luăm pe rând, pentru că toate au importanța lor:
De ce nu spune Gigi nimic despre Pițurcă: antrenorul a fost condamnat la închisoare pentru mărturie mincinoasă în favoarea latifundiarului
> Gigi Becali a părut cel mai iritat de afirmația fostului său tovarăș și prieten, Victor Pițurcă, acesta afirmând despre latifundiar că „a furat Steaua”. Becali a prezentat acte prin care demonstra că a împrumutat AFC Steaua, între 2000 și 2003, cu aproape 10 milioane de dolari. S-a abținut de la vorbe grele, subliniind că nu duce un război cu Pițurcă, amintind că acesta a fost prietenul lui și că, în toată această poveste, el, Gigi Becali, nu face decât să dea replica și nu să atace. „Nu pot să zic nimic urât despre el. De ce? Pentru că mi-a fost prieten. Orice ar face, nu pot să spun nimic rău de el”, a motivat permanent Becali.
Ce a uitat să spună Gigi – a răspuns vag abia când a fost întrebat de un ziarist – este că Victor Pițurcă a primit o condamnare la închisoare de un an cu suspendare pentru favorizarea infractorului. Infractorul era Gigi Becali.
În 2008, când Teia Sponte a fost prins în flagrant la Cluj, cu borseta de bani destinată fotbaliștilor de la Universitatea, Gigi Becali a intrat în panică. A încercat să braveze, dar în paralel, pe ascuns, a pus la cale o scenetă cu care spera să înșele judecătorii. A găsit un fost deținut politic, pe Raul Volcinschi, și pe un prieten apropiat, Victor Pițurcă, dispuși să depună mărturie că suma de 1,7 milioane de euro, găsită de procurori asupra lui Teia Sponte, era destinată achiziționării unui teren. Marți, Becali a mințit încă o dată, în conferința de presă, pretinzând că și-a asumat răspunderea pentru acțiunea din 2008. În realitate, a încercat toate subterfugiile posibile ca să scape de condamnare – sentința a venit la capătul a cinci ani de procese și tergiversări. Înalte Curte de Casație și Justiție, printr-un complet de cinci judecători, a dictat pentru Becali, în 2013, două pedepse de câte trei ani pentru dare de mită și încă o condamnare de un an pentru fals.
Falsul se referea la acea presupusă tranzacție în care îl târâse, printre alții, pe Victor Pițurcă. Acesta a primit un an cu suspendare.
E adevărat că Păunescu și Pițurcă i-au dat echipa de fotbal în 2003. Numai că aceștia i-au dat ceva ce nu era al lor
„Trebuia să luăm Steaua în trei”, a dezvăluit Gigi Becali marți, referindu-se la planul de acaparare a echipei în care a fost părtaș cu Victor Pițurcă și Viorel Păunescu. În cele din urmă, latifundiarul a rămas singur la comandă
> Becali a prezentat contracte prin care, spune el, a împrumutat AFC Steaua, între 2000 și 2003, cu aproape 10 milioane de dolari. Apoi a arătat procesul verbal al ședinței în care membrii Consiliului de Administrație al AFC Steaua au aprobat transformarea în Societate pe Acțiuni și preluarea clubului de către Gigi Becali. „Eu n-am treabă cu Armata. Eu am luat echipa de la Păunescu. Ei i-au dat-o lui Păunescu. N-am furat nimic, am luat totul de drept”, a strigat Becali. „Cui trebuia să-i cer voie? Mai trebuia să cer voie CSA-ului? Păi, erau în Adunarea mea Generală și au ridicat mâna și au semnat 10 inși!”
Toate documentele prezentate de latifundiar sunt reale, la fel cum este cât se poate de real că, atunci când a fost adus de Păunescu și Pițurcă la Steaua, în 1999, a fost privit ca un personaj cu bani numai bun de exploatat. „Au crezut că-i iau banii și-l țin de fraier. Numai că el, în final, le-a luat echipa”, explică pentru ProSport un personaj implicat îndeaproape în acele evenimente.
Ceea ce omite să spună însă Gigi Becali este că membrii AFC Steaua au încuviințat, în 2003, să-i predea ceva ce nu le aparținea.
Documentele fluturate în fața camerelor de luat vederi marți au fost depuse și la dosarul cauzei pierdute la Înalta Curte de Casație și Justiție în decembrie 2014. După ce au examinat toate înscrisurile, judecătorii de la ICCJ au concluzionat că, da, conform legii, era nevoie și de aprobarea CSA Steaua și a ministrului pentru ca tranzacția să fie legală: „Reclamanta CSA Steaua nu a transferat și nu a renunțat niciodată în favoarea Asociației non-profit (AFC) la numele utilizat sau la însemnul ce face obiectul mărcii 026915 Steaua București înregistrată încă din anul 1996. Nu există probe în dosar din care să rezulte acest lucru, pentru a se putea ajunge la concluzia că acordul Asociației non-profit (AFC) ar fi fost suficient și că nu ar mai fi fost nevoie de consimțământul CSA Steaua București. Nu există argumente valide și probe care să susțină lipsa de necesitate a acordului CSA Steaua București.
Nici măcar ipoteza că CSA Steaua București ar fi aprobat statutul Asociației non-profit nu a fost dovedită de către pârâta SC FCSB SA, întrucât nu există semnătura ministrului apărării naționale pe Raportul nr. 910/1998, aflat în dosar (există o ștampilă, mențiunea > și data 27 iunie, însă semnătura ministrului apărării naționale nu există)”.
Pe scurt: în 2003, Gigi Becali a obținut de la Viorel Păunescu și de la ceilalți acordul să preia ceva ce nu era al lor. Brandul Steaua, numele, locul în Liga 1, palmaresul erau în continuare la Ministerul Apărării Naționale, iar judecătorii ICCJ au consfințit acest lucru în 2014. MApN și CSA Steaua nu au încuviințat această preluare. Ba, mai mult decât atât, în 2003, după ce Becali a devenit acționar majoritar și a transformat AFC Steaua în SC FCSB SA, guvernul Adrian Năstase a emis o Hotărâre de Guvern prin care anula toate facilitățile acordate către AFC Steaua în 1999. Noua societate, de drept privat, nemaiavând legătură cu Armata și cu statul, nu putea beneficia de nicio gratuitate.
Gigi Becali chiar a plătit acele milioane, așa cum spune – și nimeni nu-l poate contrazice. Doar că a plătit crezând că va pune mâna pe o instituție, echipa de fotbal Steaua, care nu era la Păunescu. Acesta avea doar funcția de director al Consiliului de Administrație al AFC Steaua. Într-un interviu acordat ProSport la finalul anului trecut, Păunescu a reiterat acest lucru, menționând că el nu a fost proprietarul AFC Steaua, ci doar a condus acest club cu încuviințarea MApN.
Ultima speranță: intervenția politică. PSD, chemat să pună la punct Justiția. Ca pe vremuri
Liviu Dragnea, ultima speranță a năpăstuiților de Justiție
> Proprietarul FCSB a făcut apel la PSD, la Liviu Dragnea – la puterea politică, așadar – să îl salveze. Este, cu adevărat, într-o situație disperată, dacă aceste apeluri sunt făcute în direct, la posturile de televiziune. Este o invitație explicită și clară la încălcarea hotărârilor Justiției. Becali a pretins că s-ar afla în conflict cu președintele PSD, „uitând” că au făcut afaceri (chiar în fotbal) împreună și că au fost buni prieteni între ei, dar și cu Viorel Hrebenciuc, cel care declara pentru ProSport că „Becali a apărut pentru că era nevoie de el”. Acum, Becali amenință că va scoate în stradă, cum dă firul ierbii, „300.000, 500.000 de suporteri”. Până atunci, echipa lui nu reușește să străngă la meciuri, în tribune, nici măcar 1.000 de spectatori.
Judecători buni și judecători răi. Când condamnații pentru corupție împart certificate de cinste
> Absolut remarcabilă este logica în care operează Gigi Becali. Omul dovedit de procurori – și condamnat în repetate rânduri pentru asta – că mituiește funcționari publici (și nu numai) împarte nonșalant certificate de bună sau rea-credință. Latifundiarul a invocat în repetate rânduri deciziile unor instanțe de la Tribunalul București și ale unor funcționari de la OSIM și și Registrul Comerțului, spunând că „am avut încredere în ei”. În același timp, a arătat cu degetul spre judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea de Apel, pe care i-a acuzat vehement că fac jocuri ascunse. Condamnatul, infractorul dovedit, stabilind cine este corect și cine nu, asta, da ordine firească a lucrurilor în România! În context, este interesantă mărturia lui Becali în conferința de marți: îl cunoaște personal pe șeful de la Registrul Comerțului, care i s-a plâns de decizia judecătorilor de la Curtea de Apel!
Voiculescu, Păunescu, Adamescu, „ăștia, toți ai lor, care gestionau banii atunci”. O întrebare: ce înseamnă „ai lor”?
2001: Gigi Becali alături de Viorel Păunescu, la prezidiul AFC Steaua. În acel moment, latifundiarul, el însuși produs al Sistemului, nu era nemulțumit că „ăștia, ai lor”, „luau zeci de milioane de la bănci” și „gestionau banii” României. FOTO: Mediafax
> În sfârșit, poate cea mai importantă parte a discursului de marți a fost lăsată în coadă de pește de Gigi Becali. „Lupta mea nu e cu Pițurcă. Lupta mea este, de fapt, cu cei care sunt trei în țara asta și care vor să distrugă tot ce este bun, o să vedeți!”, a lăsat un prim „capăt” neterminat Becali. Apoi, peste câteva minute, ideea recurentă care-l bântuia a dat din nou buzna: „Din anul 2000 până în 2003 am dat 10 milioane dolari! Băi, sunt bani mulți! Ei n-aveau, că, dacă aveau, dădeau! Că nu era prost nici Voiculescu, nici Păunescu, nici Adamescu, nici ăștia, toți ai lor, care ei gestionau banii atunci, ca s-o lase Steaua mie! Nu voiau să dea! M-ați înțeles? Cum, de fapt, nu au dat! Că nu eram eu atunci mahărul României. Mahării României erau ei, care luau de la bănci zeci de milioane! Eu ciupeam 500.000, 300.000, 200.000! Așa a dat Dumnezeu! Și am intrat în asta…”.
După alte aproximativ 20 de minute, discursul lui Becali, dezlânat, furios și uneori incoerent, a intrat în buclă, pentru că gândul că i se întâmplă lucruri pe care nu le poate înțelege și nici controla, cu toți banii lui, îl domină: „Ce aveți, mă, cu mine? Pentru ce, mă, criminalilor? Ce aveți cu mine? Că țin Steaua, că am plătit la stat 33 de milioane, că am adus în țara mea 200 de milioane. Că am adus performanțe. Ce vreți, mă, criminalilor care distrugeți țara asta? Și care vreți să fie țara asta ca Talpan. Bă, ce vreți, până la urmă, voi? Să se hotărască și serviciile secrete, și armată, și CNA și Parlament, și Guvern? Vreți să fie România Becali sau Talpan?”.
Alte câteva secunde mai târziu, a pronunțat și cuvântul-cheie: SRI.
Cum să ai la degetul mic o grămadă de politicieni și de ofițeri și, totuși, să pierzi războiul
Gigi Becali are motive să fie anxios. Pentru ProSport au vorbit, în ultimul an, atât fostul comandant al CSA Steaua, generalul Laurențiu Roșu, cât și juristul care a câștigat toate procesele, colonelul Florin Talpan. Amândoi afirmă că preluarea echipei de fotbal s-a făcut cu complicitatea unor miniștri și înalți ofițeri ai Armatei Române. ProSport a publicat deja fragmente dintr-un memoriu pe care, în 2001, Laurențiu Roșu a vrut să-l dea publicității, fiind blocat de superiorii săi. Pe atunci comandant la CSA Steaua, Roșu afirma, negru pe alb, că miniștii Victor Babiuc și Florin Frunzăverde, dar și generalii Eugen Bădălan, Traian Pigui, coloneii Cătălin Zisu și Dorel Siminiuc, toți în funcții-cheie de conducere, încercau falimentarea clubului și conspirau la înstrăinarea echipei de fotbal.
Florin Talpan a reluat tema corupției din interiorul MApN chiar marți, după conferința de presă a lui Becali, acuzând că fostul comandant al CSA Steaua, George Boroi, dar și actualul comandant, Cristian Petrea, trădează interesele Armatei.
Azi știm că unii dintre oamenii acuzați în 2001 de Laurențiu Roșu au ajuns la închisoare. Ministrul Victor Babiuc – chiar într-un caz de mită dovedită de DNA și încasată de la Gigi Becali.
În acest context, cu un asemenea sprijin din interiorul MApN, latifundiarul este frustrat pe bună dreptate. A băgat mulți bani, are aliați în tabăra statului și nu reușește să înțeleagă cum de nu a câștigat încă războiul. Cum pierde pe bandă rulantă luptele. Și, atunci, bănuiește că există o altă forță, și mai mare decât generalii, coloneii și politicienii lui. Crede că a găsit răspunsul și ni l-a spus în direct: serviciile secrete. Dincolo de furie răzbate disperarea: „Ce aveți, mă, cu mine? Pentru ce, mă, criminalilor? Ce aveți cu mine?”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER