La început, Clujul a fost doar un tărâm fermecat, descoperit în poveștile lui Dorel Dinulescu, un vecin student la Medicină în Ardeal. Așa s-a îndrăgostit tânărul din Calafat de „U” Cluj. A cochetat cu fotbalul, jucând mijlocaș la Dunărea Calafat. Din teren a trecut la microfon, la Stația de Radioficare a Calafatului. „Era radioul local. Citeam la microfon cronica meciului Dunărea Calafat – Fulgerul Maglavit”. În clasa a X-a a rămas și fără mamă, după ce tatăl, pilot de război, plecase mai devreme. Clujul devenea și ținta unei evadări, „am vrut să scap de locurile triste”.
Cu ajutorul profesorului universitar Teodor Pompiliu a ajuns în 1968 la Radio Cluj. Așa a început cariera de crainic. Teodor Mateescu, tânărul din Calafat, fascinat de urbea lui Blaga, urma să devină Vocea Clujului în celebra emisiune „Fotbal minut cu minut”. Cu echipa ProSport s-a întâlnit în sala de conferințe a stadionului Cluj Arena. De aici, nu a apucat să comenteze niciun meci, fiindcă s-a retras anul trecut. A trecut însă la microfon pentru a depăna amintiri. Gata, suntem în direct!
Dăm legătura la Cluj lui Teodor Mateescu.
Am preluat legătura într-un moment fast pentru formația clujeană, care conduce cu 1-0 într-o partida cu foarte mare miză mai ales pentru oaspeți.
Ce condiții erau de transmisie? Condiții care amintesc de copilăria radioului. E adevărat că transmisiile de „B” se făceau la firul ierbii, dar și în prima divizie la Târgu Mureș, la Oradea, la Baia Mare, tot de pe pistă transmiteam. Trebuia să fii mult mai precaut, mai ponderat, având în spate, atât de aproape, presiunea publicului.
„Lucescu a sfidat tribuna”
Ați avut vreodată probleme cu spectatorii sau cu conducătorii din cauza comentariilor? Nu numai o dată. De pildă, la un meci la Cluj, la care Hunedoara îl avea antrenor-jucător pe Mircea Lucescu. La 1-0 pentru „U”, a înscris golul egalării Lucescu, iar eu am dat Universității ce i se cuvine. Cei de la Hunedoara s-au simțit lezați.Întamplarea a făcut ca săptămâna următoare să am meci chiar la Hunedoara. În preambulul transmisiei a trebuit să lămuresc situația de la Cluj, încercând să-i conving că nu a fost vorba de o antipatie față de Corvinul, ci de o stare de lucruri create, culmea!, de domnul Lucescu.
Ce a făcut Mircea Lucescu? Lucescu a sfidat tribuna, așa cum a mai făcut-o de câteva ori. S-a manifestat ostentativ, mai ales că golul a fost marcat în minutul 90.
L-ați taxat public? Am spus că nu trebuia să facă astfel de gesturi. Pentru că în transmisii nu puteai să-ți dai frâu vorbei, îmi găsisem o formulă: „Fază sau situație controversată sau, dacă nu, cel puțin controversată.
„Funcționa autocenzura”
Era autocenzură? Funcționa și cenzura sau mai mult autocenzura? Cenzura ca cenzura, dar funcționa autocenzura fiindcă știai ce consecințe atrage o iesire din clișee.
Ce consecinte puteau fi? Consecintele puteau fi o suspendare pe cateva etape sau, daca recidivai, interzicerea dreptului de a fi la microfon. In vremurile acelea, transmisiile sportive erau singurele care se faceau in direct, eventual si radiojurnalele. In rest, totul era pe banda si trecut prin filtrul baietilor de la cenzura.
Cei de la cenzura v-au facut o pregatire prealabila inainte de a intra prima data in direct? Nu, trebuia sa si deduci ce se poate intampla si care erau limitele pe care trebuia sa le respecti. In orice caz, era un test de durata ca sa intri in echipa de crainici sportivi. Imi amintesc ca in 1972 a venit la mine Ion Ghitulescu, care era secretar de redactie la Radio Bucuresti, si mi-a cerut o proba de microfon. I-am trimis-o si, dupa ce a fost analizata la Bucuresti, mi s-a dat in dezlegare pentru a intra in echipa de crainici. Primul meci din Divizia A pe care l-am transmis a fost in 1974. Nu la Cluj, nu prin vecinatate, ci la Arad, dar cu CFR Cluj. Pe 20 noiembrie 1974 am comentat UTA-CFR 0-1, gol marcat de Bretan.
Ati debutat in Divizia B, in 1973, la Olimpia Satu Mare- Minerul Moldova Noua. Da, si numai repriza secunda. Atunci chiar am simtit ce inseamna presiunea cenzurii. Stiam ca meciul este ascultat cu deosebita atentie de directorul studioului. Stiam ca de acest meci depinde cariera mea.
„Ghitulescu a vrut sa transmita integral un set de tenis”
Ce parere aveti de recordul lui Ilie Dobre? Ati incercat sa strigati „Gooooool!”? Nu, aici depinde de temperament. Ilie se vrea un sud-american in mediul Carpato-Danubiano-Pontic (rade). Pe el il prinde chestia asta, pe altii nu. Noi nici nu avem fotbal pentru astfel de manifestari.
Ce amintiri aveti cu crainicii sportivi? Eram o echipa de oameni de buna credinta, de buna calitate. N-as avea sa fac nici un repros. Mi s-a intamplat sa fac coordonarea la Universiada din 1981. Atunci am stat in direct noua ore. Vocila, Ghitulescu, Nicolae Soare si Secosan erau pe teren si fiecare vroia sa intre cat mai mult in transmisie. Eu, cel venit de la Cluj, m-am pomenit in situatia sa le dramuiesc timpul. Ghitulescu s-a simtit vexat ca nu l-am lasat sa transmita un set intreg la un meci de tenis.
Ce diferente sunt intre crainicii de azi si cei din generatia dumneavoastra? N-aș spune decât că se simte de la o poștă că nu au trecut printr-un stagiu de acomodare la rigorile unei transmisii de fotbal.
Mai ascultati radio? Credeti ca mai are viitor in plina expansiune a televiziunii si internetului? Da, sigur ca da. Categoric va supravietui. In primul rand uita-te ce trafic este si la bordul masinii ai radioul.
Aveati ticuri? Nu, dar vreau sa spun ca noi, crainicii, suntem vizati pentru cliseele de transmisie. Se foloseste un bagaj limitat de cuvinte, este adevarat, dar de la o posta se simte daca cel care transmite mai citeste si altceva decat literatura sportiva. E obositor si suparator sa oferi asa ceva publicului.
Teasca, partidul si suspendarea
Va amintiti vreo gafa comisa in direct? Sigur ca mi s-a intamplat sa repet anumite cuvinte, dar nu am facut niciodata un dezacord intre subiect si predicat. Nu intotdeauna intri in transmisie linistit, relaxat. Au fost foarte multe cazuri cand deplasarile se faceau cu trenul. Mi s-a intamplat sa ajung in ultimul moment sau, de doua ori, sa ajung dupa inceperea partidei la Targu Mures si la Satu Mare.
Ati pierdut vreun gol? Nu, spre norocul meu nu se marcase, ca suportam consecintele. Il avizasem pe Minoiu si mi-a dat legatura printre ultimii.
Sa ne spuneti de ce ati fost suspendat dupa un meci disputat la Oradea In tribuna oficiala statea Teasca, antrenorul ce urma sa preia Bihorul. Teasca era un personaj pitoresc. Pentru ca erau momente de lancezeala pe teren, faceam trimitere la un personaj foarte important din tribuna oficiala, fara sa-i spun numele, care capta atentia mai mult decat ceea ce se intampla pe teren. Bineinteles ca tipii care ascultau transmisia, din postura lor de serviciu, au crezut ca am vrut sa fac o gluma pe seama singurului om din tara care putea sa capteze atentia mai mult decat jucatorii.
Ati mai avut si alt eveniment cauzat de canoanele vremii? Imi amintesc ca in iunie 1982 a trebuit sa fac 2.000 de kilometric dus-intors la Constanta pentru un meci, in conditiile in care in aceeasi zi a aparut in programul de radio obligatia de a transmite un miting al lui Ceausescu. Ni s-a spus ca s-ar putea sa intram doar in repriza secunda. Mitingul a avut loc, s-a terminat cu 15 minute inainte de startul partidelor, dar cineva de sus,din afara radioului, a considerat ca nu are sens sa transferam atentia de la problemele importante dezbatute de seful statului la echipa de fotbal. Nu a mai avut loc nici o transmisie si am mers la Constanta doar pentru a anunta rezultatul final la telefon. A fost o chestie absolut neplacuta. Toti am tinut minte patania. Cred ca asa ceva nu ar mai fi posibil acum.
Suspendarea cat a durat? Trei etape.
Cum vi s-a explicat? Pe cai ocolite. Nu mi s-au dat transmisii. In cele din urma, Bebe Minoiu mi-a zis ca asta conteaza pentru prostiile pe care le-am spus la Oradea.
L-ati mai „suparat” pe Minoiu? Am facut zeci de transmisii de la Targu Mures. Boloni domina echipa si vrand-nevrand trebuia sa fie prezent in transmisie. Toate mingile treceau pe la Boloni, drept pentru care bietul Bebe Minoiu tresarea ca se face prea des referire la acest nume, se face un cult al personalitatii. Boloni intra la concurenta cu tovarasul Ceausescu.
„L-am vazut pe Mateianu plangand”
Ce personaje v-au intrat la suflet? As vrea sa vorbesc despre un personaj cu totul deosebit, de Viorel Mateianu. E singurul antrenor pe care l-am vazut plangand din cauza nedreptatilor. Era vorba de anii ’80. Prima data mi-a vorbit la Brasov, la un meci FC Brasov- FC Bihor, la o saptamana dupa ce se intamplase la Oradea.
E vorba despre partida in care Steaua a invins Bihorul dupa ce arbitrul Gheorghe Constantin a prelungit meciul? A fost 2-3, iar meciul a fost prelungit cu 8-9 minute. Au fost discutii crancene. In mod bizar, presedinte la FC Bihor era Cristi Gatu, care fusese mutat disciplinar din garnizoana Bucuresti in garnizoana Oradea, fara a mai avea dreptul sa mearga in Capitala decat cu aprobare speciala de la Cabinetul Doi. Gatu avea sotia din Beius si s-a folosit de acest motiv pentru a pleca din Oradea, ajungand pe furis si la Bucuresti. Ne spunea cu haz ca, daca se afla cumva, era dat afara din tara.
Ce v-a povestit Mateianu? Ca a fost acuzat ca a vrut sa dea lovitura de stat, sa schimbe judeteana de partid. Atunci prin judetenele de partid se aranjau anumite rezultate. Cei de la Oradea se simteau vanati. Mateianu spunea ca cel mai mare rau care se facea fotbalului era ca Steaua si Dinamo nu trebuiau sa piarda meciurile, oriunde jucau. Cei de la Oradea au crezut ca, indirect, cineva le-a pus la cale raul si prin rezultatul nefavorabil Stelei urma sa se discute la Comitetul Central competenta judetenei de partid de la Oradea.
Mateianu a fost puternic afectat. Eram intre patru ochi la o cafea inaintea meciului de la Brasov si i-au dat lacrimile. I-au cerut sa cedeze partida si a refuzat. A mai trecut printr-o situatie asemanatoare la Valcea, cand era antrenor la Baia Mare. Echipa lui Mateianu a condus cu 1-0 din minutul 4, dar a fost egalata si a pierdut meciul in minutul 90. Am venit impreuna pe autocar, am vazut meciul. A fost furt pe fata. Mateianu s-a retras langa mine, in spatele autocarului, si l-am vazut cu lacrimi in ochi. Peste cateva etape l-au debarcat de la Baia Mare. Mateianu era un antrenor cu idei extraordinare, cu „morisca” lui facuse minuni la Baia Mare.
De ce a renuntat la transmisii
Ati comentat si „U” Cluj – Steaua 2-2, cand Dinu era pe banca Universitatii. Cum transmiteati un astfel de meci? Prin omisiunea momentelor care puteau sa fie stigmat la adresa Stelei. A trebuit sa fiu foarte atent sa nu ridic in slavi Universitatea chiar cand era pe cai albi. Ti se reprosa patriotismul local. O pot spune cu mana pe inima ca, fara implicarea arbitrajului, nu ar fi fost 2-2. Degeaba se spune acum despre Steaua si Dinamo ca sunt dezavantajate. Undeva, ele trebuie sa plateasca pentru foloasele necuvenite din anii de dinainte de 1989. In timp se plateste totul.
Cum era atmosfera la „U” Cluj – CFR? Stiu ca ati comentat si partida in care feroviarii au castigat primul titlu Un moment trist pentru mine. Nu pentru ca a luat CFR-ul titlul, ci pentru ceea ce s-a intamplat in afara stadionului. A fost ultima mea transmisie. Am renuntat la transmisii din cauza acelui incident cu bietul cameraman care-si facea datoria si, care, culmea!, era Uisti
Acesta a fost motivul pentru care ati renuntat la transmisii? Da, pentru ca mi s-a reprosat ca nu am prins in transmisie si incidentul, pentru ca ziarele de a doua zi au marsat pe acel eveniment.
De ce nu l-ati pomenit? L-am aflat spre sfarsitul transmisiei. M-a indispus, pentru ca eu nu-i consider suporteri ai Universitatii pe cei care comit astfel de fapte. A fost doar un pretext, fiindca doream sa ma retrag, simteam un disconfort din cauza manierei in care se desfasoara meciurile. Sunt programate la ore ingrate. Am continuat sa fac coordonare la meciurile din „B” la Radio Cluj.
Erau la fel de incinse si in trecut partidele dintre „U” si CFR? Da, este o rivalitate care trece din pacate peste limitele cuvenite.
Daca sambata ati fi in cabina din Gruia, cum ati fi inceput comentariul partidei? Tot cu ideea de rivalitate, dar cu invitatie la fair-play si in teren, si in tribuna. Climatul e intretinut, nu stiu daca si cu buna stiinta, de cei care conduc destinele cluburilor.
„Hagi nu a fost un model”
E si vina presei? Deseori presa urca si coboara de pe soclu asa zise vedete. Ar trebui sa fim mult mai atenti cum cream imaginea unui sportiv. Se ajunge in situatia invocata de un ganditor din secolul XVII-lea: A face acum binele, pentru a face mai tarziu, nepedepsit, raul. Presa trebuie sa-si faca mea culpa.
Dati un exemplu. Mutu a fost umflat peste masura de presa. Si tot asa, sa-mi fie iertat, pentru ca stiu multe episoade, cum stie toata lumea, si Hagi a avut iesirile lui care nu-l recomandau in nici un caz ca model pentru sportivi si pentru cei care urmaresc fenomenul. Hagi e acum un om matur, un om care va furniza fotbalului valori. De ce vorbesc astfel despre jucatori ca Hagi? Pentru ca nu-mi plac osanalele, idolatria fara masura. Inainte de a fi sacralizati, idolii sunt totusi pamanteni de-ai nostri, cu virtutile si slabiciunile lor trecatoare
Alte motive de nemultumire? Raman antologice masurile luate de Tiriac cu excluderea pe viata din lotul olimpic a sportivilor prinsi dopati, cum a fost Mihaela Melinte. A fost exces de zel, Tiriac a gresit. Prosperitatea lui de varf a realizat-o in tara si ar trebui sa fie mai recunoscator tarii. Ca sa nu mai vorbim de invidia malitioasa la succesele lui Lucian Bute. Iar refuzul federalilor fotbalului nostru de a juca partida cu Grecia in …Austria (!), chipurile din cauza ostilitatii tribunelor in tara, arata ca s-a ajuns prea departe cu beligeranta romano-romana.
Cum pregateati un meci fara sursele de informare de azi? Tinand legatura telefonic, fara a fi suspect, cu cluburile. Sau, daca nu, sosind cu o jumate de zi inainte de meci in localitatea unde avea loc partida. La meciurile care se desfasurau alternativ, aveai timp sa-ti acoperi lacunele comunicand cu cei din preajma.
Un mesaj de final pentru cititori si ascultatori? Le doresc sa nu-si piarda increderea in spectacolul sportiv. E prea multa impostura in fenomen. Functioneaza principiul „omul potrivit la locul potrivit pentru altul”.
PORTRETE
Ghitulescu – Era un lider
Voicila – Era elegant. Ne recomanda cu umor ca misiunea noastra la microfon e sa comunicam doar minutul si scorul, sa nu avem surprize
Secosan – Reusea sa transmita imaginea exacta a ceea ce se petrecea in arena
Nicolae Soare – Era cel mai preocupat de acuratetea transmisiei, sa nu greseasca.
Bebe Minoiu – Era la coordonare mereu si se simtea cel mai presat. Toate meciurile se jucau la aceeasi ora
Domozina – Era un spectacol in sine. E de neuitat, cred ca era cel mai indragit si de ascultatori, si de colegi.
A fost operator vamal
Pana sa transmita primele meciuri ale echipei Medicina Cluj din studioul de la Casa Studentilor, Teodor Mateescu a lucrat patru ani ca operator vamal la frontiera romano-bulgara din Calafat. Cand a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a primit repartitie la Biblioteca Centrala Universitara. Postul fusese insa ocupat si a refuzat o cariera de dascal in judetul Bistrita-Nasaud, ajungand in 1968 la Radio Cluj.
Kovacs si cantecele pierdute
Unul dintre regretele crainicului e ca a pierdut band ape care inregistrase interviurile cu Stefan Kovacs. „Ne-a adus in anii ’70 tot repertoriul suporterilor lui Ajax, vreo 15 cantari. Am folosit in convorbirea in serial cu Pisti Kovacs pasaje din repertoriul fanilor. Imi pare rau ca am pierdut banda, fiindca ar fi fost in fonoteca de aur si o sursa de inspiratie pentru galeriile de acum. Erau creatii musicale in toata regula care ar putea concura si la festivalurile de muzica. Pisti a lucrat si la Primaria Clujului. El se pregatea la o facultate din Belgia sa devina inginer textilist, dar a venit razboiul, destinele s-au dat peste cap. Compensatia lui a fost lumea fotbalului”, a povestit Mateescu.
Înainte funcționa mai ales autocen-zura, fiindcă știai ce consecințe atrage o ieșire din clișee. La debutul în Divizia B am simțit ce înseamnă presiunea cenzurii. Știam că de acest meci depinde cariera mea Teodor Mateescu
Decizia federalilor fotbalului nostru de a juca partida cu Grecia în… Austria (!), chipurile din cauza ostilității tribunelor în țară, arată că s-a ajuns prea departe cu beligeranța româno-română Teodor Mateescu
L-am taxat pe Mircea Lucescu în direct, la un meci „U” – Corvinul. Era antrenor‑jucător, a egalat și a sfidat tribuna. Săptămâna următoare am avut meci la Hunedoara. A trebuit să le explic că nu am nimic cu Corvinul Teodor Mateescu
LITERATURA DE SERTAR
Blaturi și gânduri ascunse
Ce nu a putut spune la microfon, a notat în carnețel. Teodor Mateescu a prezentat cititorilor ProSport patru fragmente din jurnalul său secret. Fostul crainic nu intenționează să publice paginile adunate în sertar. „Scriam câteva fraze acasă după fiecare meci. La radio, ioc! Era și un exercițiu de a-ți menține condeiul”, a explicat Mateescu. Veți citi cum FC Argeș a cedat un meci și a pierdut un titlu de campioană sau ce se discuta în biroul președintelui Consiliului Județean de Sport Cluj. „Aceasta era starea, nu toată lumea aplauda ce face nebunul”.
1. 21.08.1977: Jiul – FCM Reșița 3-0 „Ca niciodată, multe precauții pentru o transmisie, căci, în săptămânile precedente, un început de răzmeriță în Valea Jiului impusese o vizită a șefului statului și un dialog direct cu minerii. Desemnat să fac eu transmisia, am avut senzația la un moment dat că cineva a dorit să mă sacrifice. Totul a decurs normal, pentru că nu am făcut uz de expresii de index, „echipa minerilor”, „echipa Văii Jiului”.
2. 11.06.1978: FC Bihor – FC Argeș 2-1 „A fost trântit de aranjamente de culise. Cel puțin patru piteșteni au fost sau au părut mituiți. Mi se confirmă asta după meci, mai ales că în repriza secundă doi dintre piteșteni, Doru Nicolae și Radu II, veneau deseori la margine să mă întrebe discret cât mai este până la sfârșitul meciului, pentru că ceasul stadionului nu funcționa. FC Bihorul a scăpat astfel de retrogradare, iar FC Argeș a scăpat de titlu”.
3. 25.10.1981: „U” – Corvinul 1-1 „Nou numit antrenor al Naționalei, Mircea Lucescu a ținut să joace ultimele zece minute fiind la Hunedoara antrenor-jucător, dar a fost, mai presus de orice, un scandalagiu. Unul norocos însă, înscriind golul egalizator în ultimul minut”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER